Monday, November 10, 2008

vreau sa ies din mine

e intuneric, sau e lumina
e bucurie, sau e tristete
sunt oameni, sau neoameni
totu are aceiasi culoare acum. tot si nimic. daca as sti sa dau vina pe ceva extern mie, mi-ar fi foarte usor si nefolositor, cum mi-e la fel de nefolositor sa stiu ca eu sunt vina si sa nu mi-o asum. sau mi-o asum. si atat. si dincolo de asta, nu mai am aer, nu mai am brate, nu mai am ochi, nu mai am caldura. totul se disloca atunci cand devine o culoare uniforma, fara nuante, cand nimic nu mai da culoare. eu nu-mi mai dau culoare, ba da pentru 1, 2 secunde, minute, hai o ora, 2...si revin la starea-mi frumoasa de nimic.
timpul se scurge, eu ma scurg, si nici macar in timp cu el. el trece mereu pe langa mine. eu simt cum hibernez in mine insami si nu-mi foloseste la nimic. dar stiu ca daca fac ceva, si ies din starea de hibernare, nu-mi foloseste nici asta la nimic. sunt prinsa intre nimicul meu si nimicul existent in afara mea. cum sa alegi intre 2 nimicuri? il aleg p-al meu. cu mine pot trai oricum. cu ei nu pot.
fac ce faceam de cand ma stiu, fug de mine prin ganduri. sunt aproape de ultimul pas si fug pe loc, doar pentru a nu-l face. ceva ma tine tot in mine, ceva nu ma lasa sa pun piciorul afara. mi-e frica. refuz sa-mi dau un sens. ma privesc, din afara mea, si nu mai vad nimic. nu stiu daca am vazut vreodata suficient, incat sa stiu cine sunt, incat sa stiu ca mereu Sinele meu va fi acolo. acum nu mai cred ca am fost vreodata, ca sunt, sau ca voi putea fi vreodata Eu. dar cine sunt, atunci? numai Eu nu. de Eul meu, mi-e sila. refuz sa-l cunosc.
urasc starea asta de letargie. urasc sa nu fac nimic. ma urasc pentru mainele care vine maine si va fi la fel, pentru ca... la ce bun sa caut motive? pot gasi motive la orice vreau, atat timp cat gandesc.
imi trebuie un singur motiv, sa ma trezesc la dimineata altcineva, decat sunt azi, si p-ala nu-l voi descoperi pana maine, pentru ca mi-l refuz. pentru ca mintea mea e-n-tr-un continuu blocaj, din care refuza sa iasa, sau se minte suficient de prost ca va face fata, oricum oricui. numai siesi nu. cum sa fugi de tine? prin faptul ca vreau sa ies din mine, ma blochez in mine, imi blochez aerul, ratiunea, inima, bratele, ochii, sufletul.
vreau ori sa fiu proasta, ori sa nu fiu cum sunt. ratiunea nu te salveaza de la nimic uman, te indeparteaza cat poate. dar, nu mai stiu cum sa scap de ea. in mine, in ratiunea mea, nu am incredere, iar de inima nici nu vreau sa aud. as vrea sa fac un mic pas, minuscul, in afara mea, sa vad daca e bine, si mi-e frica.
mi-e frica de ziua de maine, de lunile urmatoare, de viata pe care n-o am...
"i was loving you like a child"
si cand distrugi puritatea unei iubiri de copil, n-o sa mai ai nicio iubire din copilu ala. eu am murit cand am fost copil. d-asta nu-mi aduc aminte de mine. daca mi-as aduce, m-as salva, as sti ce sa salvez. asa ma indepartez de un nimic care pluteste in corpul meu, fara nicio insemnatate pentru Sine.
mi-e sila de mine si de tot ce ma inconjoara. si daca-mi doresc sa se schimbe ceva, nu cred suficient pentru a se intampla.

Sunday, November 2, 2008

oamenii iau... bucati din tine

din mine iau la greu pentru ca pe nu stiu ce canal primesc ei informatii cum ca as putea supravietui si daca raman goala
si da, mi-au luat totul...a trebuit sa inving demoni si energii, goliciunea mea si sa calc pe propriile-mi picioare goala... fara nimic interior... trezeste-te in nimic, umbla pe nimic... de ce?
macar daca totu ar avea un scop, un sens. n-are. e doar bataie de joc si risipire de energie, care nu mai vine inapoi. oamenii nu sunt constienti ca atunci cand iau, e bine luat. niciodata nu vor mai da inapoi, nu cum au luat.
ei bine, da, pot sa-mi revin si din goliciune. dar de ce sa trebuiasca sa ajung in stadiul ala? doar pentru ca-mi dau acordul in a fi alaturi de niste personaje care nu fac multe pentru viata mea, sau pentru persoana mea. ba da. iau. iau din mine bucata cu bucata, si as vrea sa stiu cum pot sa nu-i mai las. degeaba ma detasez si plec eu, ei tot pot lua. e ca intr-un joc in care comenzile mele sunt blocate. ce le blocheaza? tot eu ? dar de ce? pentru ce sa-i las pe oameni sa ma goleasca? stiind foarte bine ca n-au cum sa ma umple din nou?
nu. nu mai vreau. refuz sa mai car oameni pe umerii mei. pe mine nu ma cara nimeni. asa cum eu am invatat sa ma car singura, asa trebuie sa invete si cei din jurul meu si nu e de datoria mea sa-i invat cum s-o faca.
de ce pentru unii e atat de simplu sa-si aseze gandurile, mai ales negative, pe spatele altcuiva, doar pentru ca stiu ca persoana asta e capabila sa le care? si de ce altii se car singuri? mereu singuri... ain`t fair
da, e mult mai usor sa fugi mereu de tine, de cat sa ti apari zi de zi in propria-ti fata. e inacceptabil, e greu de trait doar cu tine insati, dar e mult mai bine decat sa te imparti cu unii care nu te vor cunoaste niciodata.
M-AM SATURAT! am dreptul sa spun gata, si am dreptul, pentru binele meu, sa ma aleg pe mine in favoarea mea, in defavoarea celor din jurul meu, care daca mi-ar aduce o crampeie de bine, pentru raul pe care mi-l dau sa-l car, ar merita tot efortul, dar cand la trasul liniei beneficiile sunt 0 si daunele 100%, morale ma refer, la ce bun? martirii nu-si mai au locul in zilele noastre. imi vine sa distrug si ultima sursa de puritate din oamenii care inca mai cred doar pentru a nu o vedea tavalita in noroi.
tot ce distrugi ramane distrus, mai ales la nivel mental. poti incerca sa refaci orice. nimic nu mai e virgin.
in tot non-sens-ul asta cu oameni care iau, am mai gasit o sursa de lumina, si asta e prin 2 ochi:) iti multumesc chiar daca tu nu stii, dar sper totusi ca simti cand imi esti aproape:) sper sa-ti pot spune intr-o zi ce vad eu in ochii tai si cata multumire simt ca-i am sa vad prin ei, lumina si speranta. sa nu-mi iei niciodata asta:)
trebuie impuse niste limite. trebuie sa primesc cat dau. sau nu mai dau deloc. si pot asta, doar ca ma vestejeste. ma goleste. unde e atunci simtirea ca esti om, daca nu te imparti cu ceilalti? dar unde e simtirea asta de om, cand simti ca te imparti in gol? cu oameni care iau doar ce au nevoie din tine, si cu restul poate sa se intample orice... nu e asta o mare bataie de joc?
si ala se joaca, doar pentru ca-l tine culoarea si natia. argh, fir-ar sa fie, cum alegem ce vrem in jurul nostru si ne dam singuri in cap prin asta... stiu ca te joci, stiu, si mai stiu si cat de vulnerabila sunt, si-n slabiciunea mea, luptand sa nu-ti cad in plasa, am sa o fac, tocmai pentru ca... nu vreau sa fiu puternica sa-ti rezist. dammit
terapie cu Jazzyfatnastees - Let it Go!!! thank you girls... "you search a whole life to see what`s inside"... i just wanna see thru ur sweet, pure eyes baby:D tananananana:D luv ur energy when u`r around:D
Let it Go...
Let it Go...
Let it Go...
atat pentru azi... maine vor lua din nou!