me, my sista, thugs and our black world

:)))))))))))))))))))
intr-o incercare eronata de a discuta cu-n prieten d-al nostru despre thugs:)) si despre cum girlz fall for them am dat-o intr-o veselie grava pe care doar eu si sis putem s-o simtim :D
bai!!! sa ma lasati cu impresiile voastre de self-centered ppl, care credeti ca n-aveti nicio problema si sunteti centrul universului!!! that's just some bullshit!!! si voi astia care-i judecati pe toti care nu vi se par asemanatori, ba din contra foarte rai in comparatie cu voi, dar macar oamenii astia nu se ascund dupa ei insine.
:))) pff Doamne daca n-as avea-o pe sis sa sharuiesc toate trairile astea cu ea:D
imi bag picioru-n toate ideile voastre despre baieti buni si filme d-astea mature. hai frate sa fim seriosi, avem majoritatea 20 si ceva de ani! cand o sa ne traim viata? in 54? la 40 de ani cu 1 copil si al2lea pe drum? cu bagaju plin de regrete ca n-am facut ce puteam face cand era timpul nostru? come on!!! toata viata ai timp sa imbatranesti. ai timp suficient sa-ti faci o familie cu oamenii pe care-i vrei alaturi de tine atata timp. dar sa n-o ardem maturicesc cand mi se pare ca nu-i cazul. mari maturi suntem la 20 de ani, ce sa-ti explic frate. si ce matur o sa fii tu pe la 50 de ani cand o sa-ti doresti sa te mai poti bucura ca un adolescent si sa nu-ti pese de ziua de maine.
ei, daca e asa, momentan ma doare undeva de ea maturitate si totusi prea multa ratiune strica. iar eu sunt o mentala, dar in comparatie cu ce gasesc in jur intr-un anumit personaj, imi doresc sa o las mai moale. adica oricum n-am cum sa pun la rang regesc maturizarea asta cand am 22 de ani si nu vreau frate!!! refuz!!!
vreau sa-mi traiesc viata!
si da vreau sa ma bucur de abdomene perfecte, de priviri dubioase si mega provocatoare, de maini care stiu doar intr-un anumit fel sa te atinga, chiar daca senzatiile astea tin doar clipe!!! pentru ca asta ma bucura acum. si daca asta ma bucura acum, ma vad a fi tampita sa zic: nu, eu sunt o persoana matura, trebuie sa astept aparitia pa un cal alb a unui principe care sa aiba capul pe umeri si care sa confunde maturitatea cu absolutul.
si cum ai putea sa nu te bucuri de un dans sublim? cum ai putea sa nu-ti curga ochii privind niste miscari superbe? dar, doar noi putem intelege asta! si fac inca odata ceva-n maturizarea ta si-n centrul universului tau pentru ca tu habar nu ai de bucuriile astea!
hip-hop-ul si implicit dansul sunt chestii de neexprimat daca nu le simti! si suntem putini cei care simtim dincolo de toate superficialitatile, de toate trendurile. asta e casa mea. muzica asta, dansul asta, oamenii care simt asta. si sunt foarte mandra de asta. prin hip-hop am cunoscut cei mai importanti oameni din viata mea. prin el si cu el am devenit ce sunt. si nu ma cladesc ca altii mari maturi pe baliverne, pe chestii exterioare mie, auzite, ci pe ceea ce simt. si ceea ce simt oricat de mult m-ar indrepta spre chestii rele, e tot ce am si nimeni nu-mi poate lua asta.
klar suferinta e mai usor de carat, daca o imparti cu altii. si e la fel de klar faptul ca anumite senzatii care-ti ofera bucurie pura sunt fenomenale impartasite cu oameni care chiar simt la fel. and that's no bullshit. i got my proove for that.
te iubesc sis! te iubesc ca pot impartasi cu tine si suferinta si bucurie, intr-un mod in care nu pot cu nimeni altcineva! we are forever blessed.
we love black culture, we love thugs and yea we are grateful for our decisions and feelings, cuz u know what? we, at least we are sincere in what we feel and makes us trully happy.
si sa-ti mai zic ceva! prefer o mie de thugs, aia pe care tu-i desconsideri, dar care cand te-au privit te-au privit sau cand te-au atins te-au atins, decat un fals barbat bun matur cu care poti sa-ti cladesti bazele unui viitor care se va zdruncina la primul suier de vant.
life is beautiful in our world! and we are blessed for that!
luv u ma sistah! >:D<
One Love

thuggggggggggg lifeeeeeeeeeeeeeeee - asa ar zice Taz >:D<
pam pam

P.S. sunt momente in care as da cu toata lumea asta de pamant, dar n-o sa-mi refuz niciodata bucuria din momentele fericite. pentru ca ele exista, daca-ti permiti sa le ai si sa le simti. one love to ma beautiful people! senzatiile pure pozitive sunt de neinlocuit si de cele mai multe ori de neexprimat in cuvinte, d-aia e superb sa poti gasi un om caruia sa nu fie necesar sa-i traduci in cuvinte ce e intraductibil:D pentru asta o am si o iubesc pe sormea! :D sunt o fericita, bai! :D

exprimari in inexprimabil

tot timpul m-am imaginat in mare, plutind spre nicaieri... plutind intr-un albastru fara limite, asa, spre nicaieri... doar eu cu mine, si cu albastrul marii si al cerului...
in singuratate pierzi mult uman pentru ca alegi sa nu faci parte din el... pentru ca e foarte usor, cel mai usor din punctul meu de vedere sa te pierzi printre oameni si sa fugi de tine.
ma gandeam azi ca probabil singurul moment in care toata batalia asta din creierul meu va avea vreo sansa sa se sfarseasca va fi atunci cand voi trai, nu doar pentru un singur moment, scena in care voi revedea si voi reauzi tot ce ma doare, dar expus de altcineva. sa-mi scoata ochii cu propria-mi durere. si sa fie suficient de puternic sa stea langa mine, ca sa o scot o data pentru totdeauna din mine, si nu s-o innabus cum fac de atatia ani. doar atunci cand te voi privi si ma voi vedea pe mine si vei sta atat de mult timp cat sa accept asta...atunci probabil se va termina lupta asta.
unui actor caruia ii dai mereu aceleasi scenarii, risca sa se plafoneze. adica la un moment dat bucuria sau drama prin care trece devin pentru el atat de obisnuite incat nu-l mai uimeste nimic. in fond sa fii la hollywood e o chestie care tine de trend...
vreau sa vorbesc odata cu cineva care sa inteleaga singuratea...Singuratatea...
as vorbi cu voi despre singuratate, dar voi habar nu aveti ce inseamna ea! voua va este usor sa alergati la primul om pe care-l cunoasteti, si sa-i lasati lui in brate tot ce va doare, si dupa aceea sa va simtiti eliberati si fericiti. eu nu pot. am un handicap. nu pot sa inteleg sociabilitatea asa. eu cred cu tarie ca fiecare-si poarta durerea si fericirea. si daca poti sa-ti lasi asa durerile pe oriunde, la fel faci si cu fericirile, iar eu sunt constienta ca fericirea doar eu pot s-o simt, la fel cum durerea imi strapunge oasele.
am ales singuratatea pentru ca a fi printre oameni mi se pare inuman, sau nu varianta mea de umanitate. am ales singuratatea (iti dai seama ca orice om normal ii alege pe ceilalti) pentru ca e singura care-mi permite sa fiu cu adevarat eu. cum ies afara am nevoie de un machiaj social. si toti sunteti asa. toti sunteti niste actori. eu sunt unul cand ies afara din carapacea mea.
am dat transpuneri de suflet pe indiferenta.
am dat zambete pe cuvinte dure.
imi vine sa urlu ca sa exprim alegerea asta, dar n-ar intelege-o nimeni. pot si eu sa dau 2000 de telefoane chiar daca vreau sa ma eliberez de nervi de frustrari, de ura, dar la sfarsitul lor nu ma simt cu nimic mai bine. aleg sa nu fac asta. aleg sa ma toc singura, decat sa-i toc pe altii. si nu ma enerveaza faptul ca am ales calea asta, pentru ca cel mai bine oricum esti tu cu tine, dar ... of e inutil!

e inutil sa exprim ceva cuiva care n-are cum sa inteleaga pentru ca pur si simplu n-a trait asta si orice tenta de a intelege e doar o falsa intelegere. la fel cum eu nu pot sa inteleg ca un barbat poate sa ajunga in genunchi pentru o femeie, sau tot felu de alte chestii...
"tot ce a ramas in mine e intraductibil"

tot timpul a fost asa, de ce acum ar fi altfel? m-am saturat...

"fericirea e o alegere gresita"

vreau la mare... si vreau... pff...

hai s-o terminam cu suferintzele:D

pana cand atatea suferintze? da probabil viata n-ar mai fi atat de interesanta daca n-am mai suferi, dar totusi ce-i prea mult strica
adica, de ce nu m-as bucura eu de ce e in jurul meu? doar pentru a-mi pastra energia pentru cauze pierdute? bai daca tu vrei sa te regasesti pa tine, eu pot sa incerc, dar pasii tot tu trebuie sa-i faci!
e bine sa fii ok, sa fii fericit.
si oamenii din jur ei au fost dati pa planeta asta cu un scop. si daca nu din altruism, atunci dintr-un egoism d-ala care-ti permite sa supravietuiesti, te utilizezi de ce ti-e dat frate! adica tre sa fii un pic dus sa nu faci asta. pana cand atata martirism? nu i-au dus decat pa cruce. da frate! eu vreau si pot sa ma folosesc de ce am pentru binele meu. pentru ca m-am saturat de atatea panici, atatea suferinte si atatea ganduri: ce, cum, cand? si ce o sa fac? si aia ce-or sa faca?
mai scuteste-ma!
viata-i greu, nu toti poate! da noi putem:)) sa fie klar
adevaru e ca e greu sa iesi din vartejurile astea care te mentin intr-o stare negativa. dar trebuie sa ne permitem sa fim si bine. nu e nicio crima. nu incalcam nicio lege. propriul nostru eu trebuie sa ne fie regula. nimeni nu-ti poate dicta ce esti. decat daca-l lasi tu, logic.
muzica e geniala, dansul e sublim, oamenii pot fi si buni, daca ai rabdare si ochi buni. de ce sa-ti refuzi toate astea? pentru ce?
pentru cineva care nu vrea sa le vada? pentru cineva care a decis ca odata cu plecarea cuiva, a plecat si el. asta e lasitate. viata nu moare din tine, decat daca n-o strapungi tu singur cu-n pumnal. si de ce ai face asta? tu nu te vezi cat esti de viu? eu ma vad:)
si normal, ca sunt si rele, e imposibil fara astea, asa suntem invatati ca sta treaba, dar doar pentru ca exista ele, trebuie sa fii tampit sa-ti innegresti bunele. serios acum! hai, uitati-va in oglinda! sunteti voi si sunteti geniali asa cum sunteti! allow yourself to be happy! e total dreptul vostru! si e si al meu!

oamenii sunt geniali. ei se mai pierd pe drum. si eu am facut-o, dar e important sa constientizezi ce se intampla cu tine. intotdeauna e o anumita stralucire in anumiti oameni si e divin sa le simti prezenta. :) si eu sunt o singuratica. poate asta ma face sa-i apreciez mai mult pe oameni, decat cei care aleg sa fie tot timpul intr-un amalgam de oameni. daca alegi sa pleci dintre ei, cand revii, e :)) pff

am invatat ca suferinta leaga oameni si dragostea ii desparte. dar daca tot ne-au unit durerile, putem sa fim bine tot impreuna dupa ce ele trec. nu suport sa vina oameni la mine doar cand le e rau. de parca de bine n-as putea auzi, sau n-as putea sa sar sa te iau in brate cand esti cel mai fericit? doar pentru ca pot sa car foarte multa durere nu inseamna ca nu stiu sa exprim prin tot ce sunt, fericire! deci, haideti! n-aveti idee cat va astept sa-mi spuneti de bine! sa radem, sa ne bucuram impreuna! e superb. e dans:D dansatorii inteleg asta foarte bine:D
nimeni nu te poate opri sa fii cine esti! esti tot ce ai. nu-ti intuneca existenta. tu esti o parte divina, la fel ca mine si ca toti ceilalti. deschideti ochii! e minunat sa te intalnesti cu tine insati! e cea mai mare intalnire din viata ta! pentru ca vezi tu si atunci cand crezi ca intalnesti pe cineva minunat, acela este tot o proiectie a ta! :) si atunci?:D hehe bucura-te de tine! cu tine, si cu ceilalti!

:) ganduri de bine pentru azi si pentru maine si pentru oricand va permiteti voua asta!:)

I am happy!
enjoy ur day!

Aleeee

P.S. ah si tineti cont ca azi m-am trezit ca din tun, trezita de telefon! :))

il stiti pe Taz??? daca nu, va spun eu cine e! :D

AH!!! you made my day! da' tu tot timpu reusesti in momente d'astea mega aiurea prin care trec...
frate, eu chiar am prieteni! stiu ca pierd mult timp in iluziile mele... gandindu-ma sau oferind energie pe tava unor oameni care pur si simplu nu exista, sau nu vor sa existe in viata mea, si nu le-o ofer celor din jurul meu. dar eu nu uit niciodata ce m-a atins vreodata.
iar Taz... Oase... Ionut din Pantelimon Bucuresti:D este unul din prietenii mei adevarati. si sunt foarte bucuroasa sa spun asta.
habar nu aveti voi ce minunat e sa-l lasi pe un om sa-ti dea ce are mai bun din el: simplitatea lui. pentru ca simplitatea are toata puritatea din lume si nevinovatia. si am primit-o si o primesc de la tine.
pe oameni ii uneste suferinta. si-am sa o zic mereu. si, si eu si Taz stim foarte bine ce inseamna asta. ca probabil daca am fi fost amandoi la hollywood ne-ar fi durut undeva de tot:))
e unul din oamenii in care o sa cred cat timp o sa respir chiar daca ajunge cel mai mare om sau daca nu face nimic cu el. pentru ca pur si simplu stiu cine e si sunt mandra ca-l cunosc.
e omu care nu vrea niciodata sa-ti sara-n ochi, sa-ti dai tu seama ce jmecherie de om e el. aparentele il duc acolo unde vrea de multe ori, la oameni care nu sapa in adancuri, pentru ca stie bine, ca cine vede, vede! si nu e estompat de jocurile, glumele sau nebunia lui. si cine se lasa oprit din cunoasterea lui , de "obstacolele" astea, il pierde chiar pe adevaratul Taz. pentru ca asta e el. e vartejul care aduna nisipul in desert:)
pe Taz l-as numi simplu asa: viata:)
iti multumesc ca-mi esti prieten. ca crezi in mine. ca vezi prin mine. ca esti alaturi de mine si nu trebuie sa fii fizic langa mine pentru asta. si ma bucur ca ma lasi sa-ti fiu alaturi.
viata e simpla. asa e Taz cum spui tu. si noi suntem bine, dar intr-o alta dimensiune. si stim amandoi ca nu putem da dimnesiunea asta a noastra pe realitate, si chiar daca e greu pentru visatori, visele noastre nu le poate inlocui nicio realitate pentru ca sunt singurele care ne dau ceea ce avem nevoie cu adevarat.
sunt mandra de tine si voi fi mereu. tu esti demonstratia existentei fericirii pure, pentru ca fericirea e simpla. si cand alegem s-o complicam aia nu mai e puritate, e chin si ala nu e simplu. si aia nu e fericire. iti multumesc ca-mi amintesti ce e simplu si frumos si bine, fara durere.
tu esti unul din motivele pentru care eu am mers mereu mai departe:) pentru ca ai stiut mereu ce sa zici in momente critice. si chiar daca eu sunt un om al cuvintelor grele si greu de explicat eu te admir ca tu poti sa pui adevarurile in cuvinte atat de simple, pentru ca asta e baza. asta e tot.
ah! si daca inca nu stiti cine e Taz, uitati-va juma' de metru langa voi, si-l vedeti! :) el e acolo mereu, deghizat sub niste poante grave si un ras care ascunde multe!:D

thank u for being my friend. i am grateful. One Love,
raaaaaaaaaaap :)) haha
>:D<>:D<

de ce tot ce fac e gresit?

in curand va urma un scandal monstruos, pentru ca fericirea costa bani. pentru ca fericirea, chiar daca e secunde cere explicatii posterioare. pentru ca ce simti intr-o secunda, nu conteaza ca e printre singurele momente de fericire, trebuie s-o explici la o luna dupa. si de ce? pentru niste bani, in necunostinta de cauza, de o viata, si acum, vor fi tot certuri in loc de intelegere. pentru ca daca niste oameni nu vor sa inteleaga ceva, n-or sa inceapa acum sa vada ca e posibil sa fie ceva si in afara ideilor lor batatorite de toate vanturile din lumea asta.
vreau sa plec. nu mai suport. nu mai suport sa ma trezesc o dimineata aici. imi vine sa ma iau sa plec aiurea, doar sa nu mai fiu aici.
saptamana trecuta... tu. acum , prostia asta care o sa ma coste. arghhhhhhhhhh!!! imi vine sa urlu. vreau sa dispar. nu-mi pot face nimic, dar ma exaspereaza sa trec iar printr-o situatie de genu care stiu ca se va intampla si din care nimeni nu va intelege nimic. pentru ca adevarul... adevarul doare de prea mult ca sa fie spus acum. nu mai am nici cicatrici. durerea adevarului a devenit acum pielea mea. cicatricile au devenit piele. iar ei nu vad. nu vad ca nu mai am aceiasi culoare a pielii. ei nu vad durerea. n-au vazut-o niciodata. eu nu i-am lasat, iar daca nu tipi, de multe ori, oamenii nu stiu ca te doare. ei nu vad, nu aud. ei au sange. eh, si ce faci cu sangele? te salveaza de la vreo moarte interioara, de la vreo durere imposibil de carat? nu te salveaza de la nimic, decat te face sa-l porti in vene atat cat il respiri.
situatia asta arata ca un razboi in care te arunci aiurea inainte stiind foarte bine ca ceilalti au toate armele din lume, iar tu esti un biet om cu un suflet si atat. esti din start invins. oricum ti-ar fi sufletul, glontele castiga mereu.
dar ce mai pot sa-mi faca? nu m-au ranit destul? n-au inteles niciodata nimic pentru ca n-au vrut. daca ar fi vrut ar fi vazut pana acum ceva. pe cand, ei vad doar ce stiu, ca si cum universul se deschide cand fac ei ochi mari, si se inchide la sfarsitul orizontului pe care ochii lor pot sa-i cuprinda. doar ca nu e nici un univers. e limitarea perceptiei mele ca fiinta.
si atunci cine sa ma priceapa? si atunci cine sa-mi ofere timp? daca ei n-au facut-o niciodata?
cine sa se opreasca un moment, sa-mi spuna: buna ziua! cum te numesti? cine esti tu? ce doresti tu? si maine sa ma intrebe iar, si poimaine si peste un infinit... NIMENI:)
a trebuit sa invat sa ma intreb mereu eu...
nimeni nu ma poate salva de mine insumi. fortaretele pot fi cucerite si daramate. dar un suflet inbuibat in propria-i sinestezie de toate cele negative, inghetat dar care pe din afara pare dezghetat, n-ai cum sa-l cuceresti, si stii de ce? pentru ca in primul rand nu ai timp sa darami tot ce am construit:)
"life's a bitch and then u die" asa ar zice Nas. si stie el bine ce zice.
si pentru ca realitatea e asa, deseori aleg sa traiesc in vis, in iluzie. pentru ca ce-mi da realitatea nu va fi niciodata la fel de confortant ca si propria-mi lume, unde mi-e permis sa iubesc ce vreau, sa fiu ce vreau, unde sunt eu cu mine si ne place impreuna. in afara noastra e doar gol si oameni rai si dezamagire.
si da, recunosc in iluzia asta-mi cladesc si persoane, pe care mi-as dori sa le am aproape in real, dar ele nu pot exista in real asa cum le vad eu. pentru ca vedeti voi, nicaieri in real nu poate fi atat bine si atata puritate cat poate sa viseze sufletul meu. si atata timp cat el va face asta, nu o voi da niciodata pe o realitate cruda, urata, banala, aspirituala, inumana. eu si cu mine vrem sa traim doar printre sufletele pure, nu in romania! si sa fim impreuna si in afara noastra. pentru ca inlauntrul nostru e bine, dar in exterior e singuratate. si e suportabila. dar nu stiu pana cand functioneaza. in noi e bine, in exterior trebuie sa ma separ de mine ca sa nu-mi ucid si ultima picatura de bine care ma mai face umana. in exterior totul e inuman. oamenii sunt urme de oameni. parca atunci cand ii vezi pe oameni sunt doar niste fantome cu sufletele lor in spate care plang ca au fost parasite si calcate in picioare si refuzate sa existe...
ce poate fi gresit in a te bucura? ce Dumnezeu poate fi gresit in a-ti dori sa vezi un om? ce poate fi rau in tot ce fac? pentru ca sunt doar explozii de suflet. si sunt putine la naiba. si cumva mi se demonstreaza statistic vorbind, ca gresesc. ca tot ce vad in ochii aia ai tai si-n zambetul tau, in tine e o greseala. ca ieri, ca maine, ca acum o luna, ca peste o saptamana sau 2 luni tot ce voi fi facut sau voi face e o greseala. faptul ca n-am facut nimic bine toata viata. faptul ca urasc tot ce e langa mine. tot ce am am avut vreodata, tot ce voi avea vreodata. pentru ca totul va fi fost o greseala.
am inteles ideea. tot ce fac e gresit. si atunci? nu trebuie sa-mi mai demonstrati voi nimic. eu stiu.
eu sunt cea mai mare infrangere in lupta cu voi si lumea din care faceti parte. asta nu inseamna ca ati castigat ceva. oricum nu sunteti niste invingatori, sunteti niste impostori, va furati propriul suflet si sustineti ca sunteti x sau y:) eu stiu cine sunt, chiar daca tot ce fac e gresit. sunt mandra de cine sunt, chiar daca tot ce fac e gresit.
vreau sa ies d-aici. ma sufoc.
si vreau sa te vad. e asta o crima? se pare ca universul a acordat verdictul: este o crima sa te cunosc. este o crima sa mai simt ceva. si stii ca daca ti-e interzis sa simti, nu existi, nu?
toata viata mea am platit tribut fericirii putine pe care am simtit-o din cand in cand, in majoritatea clipelor petrecute cu oameni nepotriviti. pentru care iar am platit tribut. mi-am pierdut sufletul in toate tranzactiile astea.
imi doresc atat de mult sa existi la fel ca-n iluziile mele, dar tu alegi realitatea. si te pierzi. te afunzi in ceata. tot ce vad in tine e in ceata pentru ca tu insuti te refuzi tie.
oare e asta un blestem? e un blestem sa vad tot timpul ce nici oamenii in ei insisi nu vad? daca si eu as refuza sa vad ce e cu adevarat in voi, ce ar mai ramane din voi insiva, care oricum va refuzati adevaratul sine?
sa va vorbesc de ce vad in omul asta? ce sens are cand el alege sa dispara dintr-o prostie? ah!
ce sens mai are binecuvantarea pe care eu o stiu cand iti privesc ochii? sau cand se topeste gheata din jurul sufletului meu cand te vad zambind? sau cand te aud? cand rasul tau e medicamentul tuturor bolilor din lumea asta? si oamenii nu stiu, si tu nu stii cine esti... pentru ca tu nu crezi in tine. stiti cat de tare doare sa crezi intr-un om care nu crede in el? n-ai cum sa-l convingi niciodata sa se priveasca pe sine. ii e frica de sine si atunci se refuza.
cum poti sa-ti refuzi divinitatea din tine?
doare. iar eu nu stiu ce e durerea. dar tu dori.
nu vezi ca nici nu stiu s-o mai exprim? nu stiu cuvinte sa aleg sa exprime ce simt...
m-am saturat de anii astia, in care nimic nu e bun, decat banii putini si aia, dar confortanti, un spatiu de locuit, mancarea, hainele. cum sa nu te bucuri de un material thing, cand ti-e refuzat sufletul?
niciodata ce am vrut cu adevarat n-a fost bine intr-un final si cum sa nu ma intreb atunci ce Dumnezeu e bine? ce vreti sa simt, sa fie in contact cu lumea asta? pentru ca pana acum eu si cu mine intram doar in sulite cand ne aruncam din suflet. m-as arunca in ochii tai, ca si in mare... pentru ca vezi tu, voi aveti aceleasi calitati. dar tu nu stii asta.
e haos in mine si in jurul meu. lipsa ta si scandaluri.
de ce ne inconjuram de oamenii care nu ne fac bine?
imi iubesc singuratea pentru ca ea nu-mi face niciodata rau. ea e mereu acolo, cum nu e nimeni. si-mi iubesc iluziile pentru ca e tot ce e bun din ce traiesc. daca n-as avea imaginatia, as muri sau as fi la hollywood, pasandu-mi doar de culoarea parului, fondul de ten de pe fata si cardurile din geanta.
urasc. durerea. lipsa. zambetul.

as putea scrie paginatii de nonsensuri pentru ca nu mai stiu cum sa exprim ce e in mine. vreau doar 2 lucruri, daca nu-s prea multe pentru univers: sa plec naibii d-aici si sa te cunosc pe tine, in afara iluziilor mele. da-le sansa sa se intalneasca cu suportul lor. da-le sansa sa fie realitatea de care am nevoie, pentru a mai trai vreo 20 de ani in liniste.
daca nu, daca a 2a dorinta e imposibila, vreau doar sa plec. cu mine in alt spatiu si cu un sfert de ochi mereu uitandu-se in spate, dupa tine, vom trai bine.

another day in "paradise" ends now. hope u'r aiight wherever u are. i miss your laugh... i miss you...sper sa-ti revii si sa stii ca sunt unde m-ai lasat, in singuratea mea.

good people

there are still some good people out there, if you want to see them. maybe they are few, but if you want to find some, you have to look pretty well. they are still out there. and you know they are when you feel their presence, their energy around. they don't have to be close to you phizically, but you can feel their good vibes and their good soul.
there are some times when you feel, after a lot of bullshit, that you don't want or you don't need anybody around yourself, and if you want it badly enough that can happen, believe me. to me, it did. i managed somehow to put away all the people around me, with some few exceptions, like my sister, who is around me and will be even if i go crazy:) and for that I'm forever thankful, and I just realised today that even if down there I may be wantin to keep those people around me, my whole behavior and attitude makes them go away, voluntary, i voluntary have it, for them to go, for me, to keep me away from problems, from bad feelings, from disappointment. and this may be normal, as long as you pass with people through ups and downs and still be there for them and let them be there for you, but when you act in a way that makes everyone go away, that's not normal.
and by choosin mentally, plannin somehow uncounsciously, to be protected, like in a big rocky castle by anything or anybody, you choose stagnation, against livin. and so, by startin to protect yourself from somebody, you manage to protect yourself from everybody.
now I am in an empty house, just by myself, havin a tv and internet, my laptop, my ipod...and my thoughts... I came to realise that I grew apart from anybody. I wanted this and I gained it. and believe me, it doesn't really feel as good as I thought it would feel. it's not really a problem you see, I know how to deal with my loneliness, I've been experiencin it since I was little, but maybe as you grow up, and the years pass, you come to realise you actually need somebody next to you. but, I can always be next to people if I choose that, but the thing I may be scared of is that, maybe after some days, or at the 1st thing I don't like, I just go away, as I taught myself to do, and it's not goin to just come back, I prooved myself I don't return...and it became more than a good mechanism of protectin myself, it became a state of being, a real fact, I tried and I can't, I simply can't stay next to somebody even if I really like that person... I simply go away when I feel that...and if that person doesn't come back after me, I never return, and maybe I don't return even if it comes after me... I don't feel the meaning of fighting, even though I know there are things I can fight for... but when you choose conscious to not live your own life... what? what do you think you will start fighting for, if you gave up on your own life???
I know this is hard to believe... but it's a true thing for me.
So...beside all these scenarios in my head... I can distinguish good people for bad people, and I know how few are the good ones, and by letting them go, or puttin them away, I realise I don't do a good thing, and I want to try, believe me it's hard for me...it's hard for me even to stay everyday with myself, the real one, so what can I say about stayin next to somebody else?
who knows me, and has a clue about my life knows why I became like this. and most of that, I know and I am aware that I will never be what I was when I was younger when I was acting like if God made all these creatures called humans, then they all deserve something... even though some of them, a lot of them, can ruin your life:)
funny how it is life, it was given to me too...and somehow I have to find another way to live it...

for today... I just wanna say I felt a good human being around:) and I'm thankful for that:)

One Love,

A.

another one

"You've got everything a man could want. You got a gorgeous wife, a beautiful home".

"And you think that makes it all good for me?"

De ce crezi ca omul tau nu petrece mult timp acasa? De exemplu face un lucru pe care tu-l consideri prostesc, si-n plus il opreste pe omul tau sa petreaca mai mult timp cu tine. Cel mai usor e sa-l invinovatesti ca-si pierde timpul aiurea, si pe tine te lasa pe dinafara, decat sa-l intrebi vreodata, sau macar sa te gandesti de ce omul de langa tine alege asta? De ce alege sa faca ceva ce tu nu intelegi (nici macar nu incerci) decat sa stea cu tine? Ha? Good question.

Ei bine, un raspuns grav si raspandit e ca, tu nu intrebi niciodata de ce iese pe usa aia in loc sa stea cu tine, sau daca macar ceea ce alege sa faca are vreo importanta pentru el? Urli dupa el cat pleaca, ca-si pierde timpul aiurea facand cine stie ce. Ok, isi pierde timpul aiurea, dar cu tine nu sta.
Asa suntem noi femeile blamam ce nu suntem in stare sa ne punem noua in carca.
Nu ne intelegem barbatul de langa noi si pe el dam vina.
Te-ai oprit o secunda sa te intrebi cine e omul de langa tine, ce e important pentru el, daca are vise, daca poate sa si le indeplineasca sau nu? Sau iti place tie doar sa vorbesti tot timpul si el sa asculte, sa se conformeze, sa crezi ca stii ce vrea, cine este si ce face. Dar l-ai intrebat vreodata?
Si, oricum nu-l intrebi, continui sa bati din gura, iar el suporta, pana intr-un punct, cand poate un strain de pe strada, se opreste o secunda din fuga lui si-l intreaba pe barbatul tau daca e fericit de exemplu, sau de ce este ingandurat? Un strain a avut timp sa intrebe...tu poate ai oprit ceasul pe timpul vostru, 1 an, 2, 20 de ani?
Si, se face ca strainul e si a doua zi acolo sa intrebe, daca azi este mai insorit decat ieri, sau pur si simplu, orice gest simplu care-i poate da de inteles omului ca si el conteaza... Si a treia zi, omul tau nu mai apare. Si esti trista, si nu intelegi. N-ai inteles niciodata.
Barbatul de langa tine nu este cine crezi tu ca este, postat langa tine, in univers sa-ti salveze tie fundul frustrat si nesigur. E un om care te iubeste pentru ce esti, te respecta pentru ce esti si tie nu ti-e niciodata de ajuns. Intr-atat, incat el nici nu conteaza, cine e el cu adevarat. El conteaza pentru tine atata timp cat ofera raspunsuri franturilor tale de ego.
Si o judeci si o urasti pe femeia care-l ia de langa tine, neintrebandu-te niciodata tu cu ce ai gresit de omul a plecat.
Ei bine, iti spun un singur lucru: ea, cealalta, cea care ti-a "furat" barbatul, s-a oprit un moment sa asculte... tu n-ai putut niciodata din cauza egoului prea mare.
Pentru ca voi va simtiti pe nedrept, dar social invatat de la nastere, inferioare, trebuie cumva cineva sa va ridice, daca voi nu puteti singure, nu? Si cum se simte o femeie mai bine, daca nu prin calcarea egoului omului de langa ea, si punerea ei in fata? Caini plouati asta va place sa aveti langa voi, ca voi sa va simtiti principese. Trist.

the end. of tonight's show of loneliness.

Happy Birthday! macar aici sa-ti pot spune fara... dammit

u hurt me too much...

all of you
but the ones i blame the most are them 2! the first ones...
i'm 22. and at this age...sunt plina da blocaje mentale pe care pe unele le stiu, pe altele cine stie pe unde sunt ascunse in subconstient.
e o certitudine: sunt nefericita. dar probabil ca nefericirea doare, te face sa vrei sa iesi din ea, sa lupti sa fii fericit, ei bine nu ca-mi convine starea, dar nimic din interiorul meu nu simte sa se miste spre altceva.
un singur lucru imi doresc, sa plec d-aici, nu am la ce ma uita inapoi, nici macar la mine insami, care eu oricum sunt nicaieri. am nevoie de un alt spatiu, daca timpul nu conteaza, dar spatiul da. vreau sa pot macar respira aer curat, neimbacsit de atatea impuritati...
de la gustul penibil de ciocolata, pana la urletele unor analfabeti din niste masini jegoase, tara asta e un nimic, un nimic infect...mi-e sila de tara asta si de neamul ei si sa n-aud pe nimeni zicandu-mi altceva, pentru ca mi-e sila si sa ma gandesc ca unii mai pot spune ceva de bine de tara asta.
they kept me away from things that now make me sick...the posibility of them to happen makes me wanna vomit. and is it that normal? of course not. but that's what they made me...and now it's too late for changes.
nici macar nu regret ceva. pentru ca atunci cand mai regreti ceva, inseamna ca acel lucru a insemnat totusi ceva pentru tine... eu nu am nici macar regrete...
am ramas un corp in fata unui monitor, a carui degete se plimba pe niste butoane de plastic, cu litere sterse...
nu-mi doresc nimic. nu vreau fericire. nu vreau protectie, nu vreau oameni, nu vreau barbati, nu vreau prieteni.
stiu ca pot sa scriu o mie de chestii despre starea asta d-acum, dar nu ma ajuta la nimic...am vrut doar sa las cateva cuvinte...

locuiesc cu un strain, care raspunde la apelativul "eu"... habar nu am cine e, dar de ceva timp ne e bine impreuna. cine sunt nu trebuie sa iasa la suprafata, iar "eu" isi face bine treaba sustinand aparentele