straini unii altora

toti suntem niste straini in fata celorlalti. cel mai trist e ca, suntem straini fata de noi insine.
de ce-mi tot taiati aripile? bacovia a murit de mult si n-are nevoie de inlocuitori. da cum puteti sa mi le taiati voi ?? cand o sa ma sustineti sa fac ceva mare, daca n-o faceti cu o simpla calatorie? e grav. sa ma iau sa plec? cu geamantanul in cap, in lumea larga? asa nu se mai poate oricum. de banii aia sa plec tot fac rost, ca nu-s o avere.
romania ma omoara. nu am cum sa va explic sentimentul asta tampit. pur si simplu e, fara a fi un moft fara ca voi sa puteti intelege vreodata.
nu mai am nici urlete, nici tzipete. si chiar daca le-as avea voi nu le auziti. nu auziti nici murmur nu auziti nici tipat. sunteti pur si simplu surzi la ceilalti. suferiti atat de tare de voi, incat auziti o singura voce, cea a egoului vostru.
eu nu mai am putere. nu contati pe mine.
mi-e dor de oamenii mei. cei care vin, fac doar rau, dar un rau devenit nesimtire. nu am nevoie de prostiile astea. doar lasati-ma in pace. toti.
multumesc pentru suportul pe care nu l-ati oferit niciodata. multumesc pentru fiecare piedica pe care mi-ati pus-o. multumesc pentru fiecare raspuns cu rau la binele pe care eu vi l-am dat. n-ar fi trebuit sa ma opresc nicio secunda sa va privesc si sa vad in voi vulnerabilitate si sa-mi activez astfel cutiuta cu ajutor magic.
habar n-aveti cum e sa duci lupte pa camp energetic. ramai fara nicio putere. nu poti sa exprimi, pentru ca ce poti sa exprimi e durerea fizica, si clinciurile astea n-au nicio legatura cu a trai/experimenta ceva fizic.
cu cine sa vorbesc despre asta? cui sa-i explic ce?
traiti-va limitele. eu imi traiesc extremele, care ma omoara in fiecare zi mai mult decat ieri.
mi-e dor.
si pentru cei care vor veni, nu mai bateti la usa mea, nu mai locuieste nimeni aici.
la revedere.