it's great to feel love and positive vibrations

Vreau sa incep prin a multumi prin simtire tuturor oamenilor care se afla-n jurul meu, pentru care ma simt binecuvantata!
Simt cum e sa fii iar copil, sa ai ceea ce viata, oamenii rai, cred ca-ti pot lua: dragostea ca sentiment pentru tot ce e frumos si pur in jurul nostru. Retraiesc acel optimism caracterizant al fiintei mele, care a fost pierdut pentru o buna perioada de timp.
Simt. E minunat sa simti! Pff, va doresc tuturora sa va umpleti de vibratii pozitive, de iubire!
A inceput acum cateva nopti cu 2 brate, 2 ochi superbi, 2 maini, un nas, o pereche de buze, toate ca-n visul de mult visat...:) A facut primii pasi prin puritate. A pasit in sufletul meu, si crezand ca-i vad in ochi puritatea sufletului lui, imi regaseam puritatea sufletului meu. Iti multumesc. Nu am trait niciodata ceva atat de frumos:) atat de neobisnuit pentru viata mea. Apari de nicaieri si poti sa-mi transmiti ceea ce aud zilnic si trece pe langa urechile mele, si sufletul meu prinde transmisia: e bucurie in tine; cere-i lui Dumnezeu fericire. Da! De mine depinde sa nu-mi blochez dreptul la fericire. Asta, am facut pana acum. Si oricat as fi incercat eu, propriile mele mesaje pozitive, nu ajungeau unde trebuia. Dar, in ciuda neincrederii, suflete pure, care apar de nicaieri exista pentru a patrunde in suflete pierdute si a gasi in ele, ceea ce nici macar tu ca fiinta nu mai gasesti: sclipiri de suflet pur! Ce om trebuie sa fii sa poti sa faci asta? As spune: mana intinsa a lui God, de acolo de Sus, de unde intotdeauna vine lumina, pe care noi o blocam pe pamant. Ei bine, doar puritatea unui suflet ar fi putut sa traverseze atata intunecime, pentru a aduce lumina. Si a adus. Si spun iar: "There`s a God if you need a reason" Rip Tupac...
Cate conexiuni pozitive...
Sora mea iubita si unica! Te iubesc, pentru tot ceea ce sufletul tau simte, pentru toata implinirea sufletului meu conectat de al tau, care ar fi vesnit imperfect fara tine! Crisa mea scumpa! Cum Dumnezeule, sa fiu parte din devenirea altei persoane? Eu te-am salvat, dar tu m-ai salvat pe mine! Iti multumesc!
Si, iar el...:) ochi, buze, maini, brate... imi dau fericire! Imi spun sa nu-mi pierd niciodata calitatea de a-i iubi pe toti oamenii. Pana nici eu nu ma mai recunosteam cand ma uitam in oglinda si-mi mai spuneam asta...M-ai facut tu sa ma recunosc pe mine! Suflete, fii binecuvantat!
Iubire, vibratii pozitive, oameni, atingere, cum sa-ti refuzi asa ceva? Am regasit ce e uman in oameni, prin ceea ce e divin in ei!
Cate conexiuni, cate conexiuni! Doamne!!!
Esti frumos cand dormi!:)
Simt!!! Doamne cat mi-a fost de dor de mine!
Atata timp cat esti printre oameni, nu poti sa-ti pustiiesti sufletul de ei. Nu poti sa te arzi singur pe un rug interior. Nu stii niciodata, cand cineva din afara, pune mana pe foc si din cenusa, regaseste suflet! Cum? Totul e dumnezeisc. Totul e dincolo de ce vedem. Totul, e, ce simtim!
I thank God I can feel you all! Ii multumesc lui Dumnezeu ca sunteti in viata mea! Ii multumesc ca-mi hraniti sufletul cu iubire, puritate, frumusete! Ma oglindesc in voi si sufletele voastre se oglindesc in mine! Va iubesc!
Traiesc! Si asta, nu poate sa mi-o ia nimeni!
Nu exista nici un nivel de ura, ranchiuna, furie, toate adunate, care sa ia locul iubirii si a iubirii sufletelor. Intotdeauna vibratiile pozitive vor domni peste intuneric, pentru ca nimic nu te atinge mai tare decat intensitatea curateniei sufletesti!
I thank God! I thank my people! And I thank me for everything I`m capable to send and receive! I`m blessed by God, through humans! You are all blessed to be!
One Love!
Souls Immortality! Yeah Baby!:))

treat people with love

vreau sa te tratez pe tine, cu dragoste...
vreau sa stiu ca mai am asta de oferit...
pentru prima oara, dupa atat de mult timp de vestejire sufleteasca, simt ca vreau sa transmit vibratii pline de caldura, de dragoste...
pentru ca nu vreau sa te pierd, in forma initiala in care existi in viata mea, in care pot sa fac ceva pentru a te tine, a te pastra cu mine, pentru ca GATA!!! prin tine nu mai vreau... nu vreau sa te distrug, sa ma distrug prin tine. pentru ca asta fac prin fiecare om pe care-l ating, cred ca distrugandu-te, ma castig pe mine, dar ma adancesc tot mai mult intr-un nimic propriu, doar pentru ca nu vreau sa admit... frustarile atat de adanc stocate.
NU. eu sunt problema. si eu o pot rezolva si vreau sa o rezolv. acum.
cum, intr-o secunda, de regandire poti schimba ceva putin...
am simtit cum transmitand un vibe pozitiv inspre o persoana, ea mi-a raspuns
eu indepartez oamenii din jurul meu, pentru ca-mi creez autoprofetia despre ei, pentru ca nu le ofer nicio sansa sa fie altfel decat cum sunt in imageria mea mentala. da. eu ii adun pe oameni in jurul meu pentru a ma dezamagi. pentru a-mi demonstra ca am dreptate. prostii! m-am saturat sa adulmec raul si sa-l vad cu ochii, doar pentru ca nu accept ca fiinta mea respira, e, vrea, simte, sustrage...binele. m-am indepartat atat de mult de ceea ce sunt. nu. nu mai vreau.
vreau sa te tratez pe tine cu dragoste! deja suna cu o alta intensitate, nu?:) vreau sa fii alaturi de mine, dar nu ai cum, daca eu iti transmit continuu vibe`uri negative, ca sa te distrug... Doamne... ce am putut sa fac:)
dar asa e, cand nu mai stii ce sa faci, si crezi ca faci bine, si o iei pe calea asta a urii, a raului, a razvratirii, crezi ca asta e cheia, sa ti-i distrugi in schema mentala pe oameni. si tot ce faci, e sa ti te distrugi pe tine.
ei bine, vreau sa ma am pe mine si daca pentru asta, am nevoie sa-ti accept sufletul ca fiind bun, vreau asta:)
ahhhhhhhhhh, cum iubesc eu cuvintele! simtiti? simtiti cat de mult vreau ce scriu?:D
tot timpul mi-a placut sa-mi traiesc propriile sclipiri de minte!
iti multumesc Tie...acolo unde esti, intotdeauna!:)
vreau sa reusesc asta! vreau sa imi inving demonii, transmitand dragoste. si vreau sa incep cu tine. vreau ca tu sa fii inceputul. vreau ca dragostea mea sa inceapa cu litera numelui tau. vreau ca ideea de dragoste sa se renasca prin tine. si stiu ca pot sa fac asta:)
DOAMNE!!! in timp ce scriu, realizez... ce pot insemna anumite semnale, daca stim sa le percepem. si-i multumesc inca o data lui Tupac: "there's a God if you need a reason!!!"
mai poate exista dragoste. da. pana azi nu mai credeam. nu mai vroiam. dar ea exista, si doar eu, din mine, prin mine, pot sa o accept.
stii cum e sa simti ca transmiti semnale de dragoste? stii cum e sa percepi singur ca mai poti sa faci asta? inaltator! frumos! :) si totul pentru ca... nu vreau sa pierd un mare om din viata mea:)
ce jocuri iti poate face mintea pentru propriul bine:) eu sunt mandra de a mea:)
suflete, ma bucur de reintalnirea cu tine:)
tot timpul, tot timpul imbolduri negative care-mi confirmau ceea ce vroiam sa-mi confirme: dezamagirea. ei, pentru ca nu vreau sa ma dezamagesti, pentru prima oara voi porni intr-o calatorie noua: insotirea unui suflet cu dragoste, cu vibe-uri pozitive.
imi accept razvratirea, frustrarile, si nu vreau sa le mai imping inspre tine, vreau sa ma vindec, vreau sa-ti ofer ceea ce mi-am taiat mie pana acum: felia de bine.
cred ca as putea sa tot continui sa scriu...dar un lucru vreau, cuvinte am destule...:
fericire!

candva...

reciteam... si, realizez, ca atunci... candva, ma mai bucuram...
ce e bucuria asta? ce e starea asta de entuziasm? ce sunt clipele astea de furtuna interioara? (s-o credeti voi, ca e exterioara!)
v-as raspunde, daca as mai sti. daca ma uit la mine, dintr-o parte, putin pe furis, poate mai gasesc un raspuns...vag... pentru mine bucuria era: marea, soarele, cerul, ochi de oameni, suflete de pasageri umani, maini de fiinte gingase, brate de ...si aici, ma opresc. ar fi trebuit sa ma opresc la suflet...cum ar zice Sorescu, dar eu nu ma mai inghiontesc de el... ma inghiontesc eu de mine, cu totul...si vreau sa fug, si o fac:) si la capat ma intalnesc tot cu mine... tot eu... m-am saturat de mine... si ce faci cand te saturi de tine? te distrugi, sau te reconstruiesti. pana acum, azi, am adoptat prima varianta... fiinta umana e pe calea spre autodistrugere sau spre mantuire? probabil inca nu stim raspunsul asta... sau poate e in fiecare...
cum ar fi sa incep sa ma reconstruiesc, intr-un sens pozitiv? stiu? vreau? da. nu. stiu cum, dar nu vreau. dar asta nu e impotriva firii? dar cine a zis ca as fi pro? de ce sa fii pro fire? doar ca sa fii la moda? e cel mai usor sa faci parte din viata, asa cum vrea ea. dar eu ma opun. m-am opus, ma opun, dar pentru a spune la viitor nu stiu cat timp mai am...
cum spuneam, bucuria... isi pierde culoarea...in ochii mei... retina mea n-o mai recunoaste... e ca o o naluca intr-un pustiu... ti se mai pare ca o vezi... candva bucuria insemna si o clipa, dar pe care o simteam la adevarata ei intensitate... acum nu mai recunosc nici forma ei... si mai trist, nu cred in existenta formei ei pure...
haos, dupa cum vedeti... haos...
dar asa e, cand vrei sa-ti controlezi propriul haos, crezi, incerci, poti sa ti-l controlezi... si cand crezi ca ai controlat totul, cine te bate incet pe brat? prietenul tau, pe care crezi ca l-ai facut de mult uitat, propriul tau haos, propria-ti fantezie de echilibru...
nu poti sa fugi de tine. nu. nu pot sa fug de mine. asa e! dar daca nu am curajul sa ma gasesc?
azi, cuvintele nu au nici un sens. arata exact amalgamul de prostii din capul meu, carora nu le gasesc un sens...
dar, pentru ca nu vreau sa te pierd SI pe tine, trebuie sa-mi gasesc sensul, sau macar o unda a lui, pana nu te voi trage in al meu non-sens, si sa mori iar o data cu mine. NU. nu se mai poate. nu vreau sa mai omor oameni, din prima clipa in care-i disting. nu e corect fata de voi, dar mai ales fata de mine. si cum spuneam? autodistrugerea...e-n mine?:)
si uite ca eu, care sunt impotriva imboldurilor exterioare, eu care sustin sus si tare ca sunt singura si toate trebuie sa le fac singura, pentru ca sunt dezamagita de mine si de ei, vreau sa folosesc un imbold exterior pentru a iesi dintr-un vacarm care tine de prea mult timp... dar, pe tine, nu! nu vreau sa te ucid... vreau sa-ti pot vedea sclipirea ochilor peste 5 ani, 10, 20...si sa pot sa ma bucur de ea si de alegerea pe care azi am facut-o. nu vreau sa mai mor... nu vreau sa va mai fac sa muriti, doar pentru ca eu nu pot sa traiesc:) trebuie sa pot. trebuie sa puteti voi in mine. m-am saturat sa fiu un criminal de suflete, m-am saturat sa-mi fiu un criminal de suflet.
si uite cum...poti sa te iubesti pe tine insati:) infinit, neconditionat... la ce bun? daca nu stii cum sa iubesti orice altceva decat pe tine? ajungi sa te urasti pe tine... pentru ca neiubind nimic altceva... nu poti sa mori in propriul narcisism... eu nu pot... vreau sa ma pot bucura... de mine, de tine...
cuvinte...:) o chestiune, prin care eu am scapat mereu...:) jocuri de cuvinte, pe care eu, voi sau el nu veti sti niciodata daca sunt doar produse ale mintii mele bolnave sau un adevar:)
pe...data viitoare!
si pentru ca totul se leaga, tocmai am primit asta: "And never regret anything that made you smile"
poate asta va fi o data viitoare in care voi invata sa fac asta:)

disilussion

la anumite perioade de timp oricat de bine ti-ar fi, vin niste hopuri, mai mari sau mai mici in functie de cat de mari gauri in ozon ai facut pe propria-ti piele de-a lungul timpului...
si vin spatiile astea goale...te pandesc mult timp, iti devin chiar si prietene, unele, si apoi cand tii garda jos, jap te incaleca...te invaluie ca un fum, ca o ceata d`aia urata de Londra... si te fac sa plutesti... tu si aerul, nimic concret, nu poti infige picioare in pamant sau maini in ceruri...esti intre...intre tine si tine...cel mai urat lucru, sa te uiti la tine din 2 parti si sa nu te poti alege nici cum, nu stii care din tine e iluzia si care e adevarul. si simti. te lauzi ca simti, doar esti animal dotat cu suflet, nu? asta te face special. si simti. simti sa mergi inspre partea ta stanga, acolo catre un loc cald, inconjurat de sange care-i da viata, sau poate i-o ia si alegi. cu stangul inainte. ma bazez pe asta. trec zile, luni, ani... si nu realizezi decat dupa multe alegeri d`astea de stanga, ca ai ales iluzia. sentimentul de a alege tot timpul ce simti se sfarama cu rapiditatea secundelor dinaintea mortii. intotdeauna ai ales iluzia. intotdeauna ai crezut in stangul tau. si regreti. te uiti temator dupa umar, acolo mult in spate...si te vizualizezi tanar, prost, inocent si fara bani crezand in ceea ce de mic stii: in stanga bate ceva pe care te vei baza toata viata, atat timp cat o vei auzi batandu-ti sunetul vietii. prost sfat primit de mic. copiii trebuie educati sa fie invingatori pentru propriile lor Eu-uri, nu marionete dependente de o bataie mai rapida.
ratiune dincolo de orice. nu inima dincolo de ratiune.
si, esti dezamagit de alegerile tale bazate pe vesnicul paznic inducator de sentimente false, de sigurante neexistente, de puritati intunecate...si ce faci?
ce faci cu sufletu` ala pe care te-ai bazat 20 de ani? cu siguranta, zici, nu! in tine nu mai cred. imi ramane partea dreapta. voi incerca sa functionez doar cu ea. si functionezi. garantat. :) cine nu poate e doar un las al partii stangi, o vesnica sluga a unei chestii care palpaie...:)) si becul palpaie frate:)) da pentru asta nu cred in electrica sa-mi dea curent si in cufarul de veci:))
spargerea unui glob de iluzii... pana la urma tu esti cel care-ti spargi inima-n sute de bucatele...si nu oamenii o fac. ei sunt doar o scuza ieftina pe care oricine poate s-o scoata la inaintare. tu ai gresit in momentul cutare. tie sa-ti dai in cap. si o fac. as fi o ipocrita sa-i arat pe ei cu degetul. imi asum responsabilitatile propriilor greseli si acum privind cu jumate de ochi in spatele meu, nu vad decat o enormitate de pasi gresiti facuti cu stangul. acel stang... acea stanga... in care nu mai cred. prin care m-am tradat singura mereu. mi-e sila. sunt dezgustata de propriile alegeri. sunt dezgustata de faptul ca am prostul obicei de a vedea mereu si mereu si iar mereu si intotdeauna de a vedea ceva, orice, intr-un mare nimic. prost a fost ala care a afirmat prima oara ca omul, orice drac ar fi el se naste si cu ceva bun el. nu exista asa ceva. cei mai multi sunt doar carne, animale. iar eu azi, si ieri si maine refuz sa vad fisuri ale carnii. oamenii nu sunt suflete. eu nu sunt suflet.
ne jucam de-a ratiunea. e cel mai profitabil, care-si da in cap cel mai frumos pe baza de cat il duce capu`. adevarat. restul? e doar iluzie.
suflete iluzorii. suflete al meu iluzoriu de azi esti in concediu nelimitat. imagineaza-ti ca esti in Fiji si traieste-ti viata, nu astepta pana iti voi spune ca e safe si a trecut pericolul. aici...e mereu pericol. pa.
stalpi de beton, asta vedem pe oriunde ne uitam, astia ne inconjoara. ei bine, au reusit. ne-au ajutat cu ceva. ne-au ajutat sa ne dam seama ca de fapt noi suntem proprii nostrii stalpi de beton intr-o viata mai de beton decat noi.
arrivederci. pe maine, sau ieri...sau ...o zi, mai cu Soare.

nu-mi dati sperante

nu-mi dati cuvinte, nu-mi dati ochi, nu-mi dati buze, nu-mi dati maini, nu-mi dati aerul vostru, nu-mi dati hoody`ul vostru sa-l port, nu-mi dati voci, nu-mi dati zambete...toate ma ucid de fapt...habar n-aveti ce provocati in mine... lupte ca sa le fac sa existe in mine si apoi alte lupte ca sa le ucid... e un chin... e un joc prea prost mimat... e o risipa grava de energie... e o risipa de mine...
fiti plati. puteti? zambiti plat! vorbiti plat! nu-mi rostiti cuvinte care produc reverberatii si pe care le voi purta mereu in mine...
as vrea sa fiu inconjurata de oameni fara culori si sunete... care sa fie doar albi sau negrii, fara intermitente, fara nuante...
dar stiu ca voi nu puteti sa va faceti asta, asa ca-mi va ramane tot mie si job`ul asta... neuroni, neuroni, mai multi neuroni folositi - astia sunt prietenii mei cei mai buni, ma scapa de toate lucrurile pe care nu le vreau
cel mai prost lucru pe care-l poate face un om care apare in viata mea e sa filtreze, cum vrea el/ea prin anumite tactici, pe care el/ea le considera simple cuvinte/zambete/ochi, etc, speranta... aceasta lumina tulbure din ochi prea sticlosi, aceasta perfida fiinta care musca din carne si absoarbe din suflet
nicio privire mai nu stiu cum nu-ti face nici un bine total. parca ti-ar lua ceva in momentul in care-ti ofera o jumate de raza. vrei tot Soarele? te ademeneste cu pale fire de galben...si tu o crezi...crezi ca-ti va darui Soarele... daca te-ai intoarce, ai observa ca de fapt e o simpla reflexie de raza, in acei ochi nu e nimic veritabil, ei nu sunt parte din Soare, dar tu-i crezi, tanjind dupa Soare...si te fura; iti spune in fiecare zi ca te duce mai aproape de Soare si cand aproape ai ajuns explodeaza in mii de particule de praf cosmic... il simtise Soarele...si era un fals
oare exista omul care sa te poata duce la Soare?
am sa incep sa nu mai vad stimuli d-astia care-mi provoaca rau, si ar trebui de fapt sa-mi provoace bine, dar nu mie...pentru ca...ummm...nu mie...o stiu, o simt, e o certitudine.
sa traiasca frustrarile refulate! si mintea mea ca sa se poata juca pana la un final cu sfarsit deschis...
repet, nu-mi mai dati sperante... nu vreau sa am motive sa sper in obiecte care nici n-au existat, nici nu pot fi, nici nu...
voi cu jocurile voastre, eu cu ale mele... doar ca ale voastre nu necesita repetitii de roluri, puneri in scene...iar eu trebuie sa fac toate astea dupa un joc prost si nemimat, iar eu ucid iar neuroni, inlocuind lipsa voastra de profesionalism, prin functii neuronale... care nu stiu daca vor dura la nesfarsit...asa ca va spun... incetati cu jocurile. cavitatea mea toracica nu e un loc de experimentare al proastelor voastre roluri... acolo e un suflet ascuns si protejat de valuri... voi incercati prin metode josnice sa-l dezvaluiti, dar el nu va iesi niciodata la mal:)
sunt propriul meu joc mental... si nu am nevoie de teme date in plus de proastele voastre alegeri din momente nepotrivite
eu raman propriul meu joc, iar voi nu sunteti piese care-l intregesc

falsi ochi, false buze, false maini, false zambete, falsi pioni - iluzii ale mintii

incertitudine

cum sa nu stiu ce vreau?
nu se poate asa ceva
ei bine, nu stiu ce vreau...
e totusi bine atunci cand nervii joaca step in cutia ta craniana, macar stii ca te dai de pereti cu capul, sau cand esti la naiba fericit, urli de fericire, mananci dulciuri, faci ce vrei tu...
dar, nu... incertitudinea s-a gasit sa ma viziteze, chiar daca eu n-am invitat-o... si ce faci cu-n musafir nepoftit? te prefaci ca-l suporti? eu nu m-am priceput niciodata sa ma prefac...
oamenii astia sunt chiar fericiti, in saracaciunea lor. isi iau o chestie pe care ei o numesc plastic: fericire si nu mai au nevoie de nimic. am tot timpul impresia ca oamenilor chiar le e bine, dincolo de situatiile mai intunecate prin care trec, si de ce cred asta? pentru ca dimensiunea lor de a fi comun ii salveaza de mari chinuri zdruncinatoare. ei nu-si rup din fiinta lor nimic, pentru ca din ceva comun nu ai ce sa rupi...parca revin mereu la o stare, d-asta pe care noi nu o pricepem, si poate ei ar spune ca se numeste bine, dar culmea, noi nici p-asta nu-l simtim asa...
Binele... e pentru mine, incantarea ca pot privi marea, ca o pot auzi cum prin valuri imi raspunde, Binele e Linistea, Binele sunt ochi de suflete... Binele esti tu...acel tu care n-ai fost niciodata, de fapt
eh, pe acel tu eu l-am pierdut. nu. nu l-am avut niciodata de fapt. ma mai intrebam candva: cum poti sa pierzi ceva ce n-ai avut niciodata...once again my reasoning is the answer
recent, tot port discutii cu diferiti oameni, si nu reusesc sa inteleg ce vreau:)
incepe sa-mi fie inconvenienta starea asta de incertitudine. adica o femeie stie: vreau nu stiu ce, nu stiu ce...tipicul ei, dar se pare ca tipicul meu nu e sau nu a fost nicaieri pentru a-l putea regasi...
scriu prostii si ma enervez. nu stiu ce vreau sa simt. cum suna asta, nu? culmea... cum sa stii ce vrei sa simti? pentru ca la dracu asta sunt eu, ratiune si inainte de a simti. trist. suna a femeie afirmatia asta? suna pe naiba:))
nu stiu ce inseamna sa fii pretuita ca o femeie... nu pot sa recunosc stimuli care mi-ar pune in valoare aceasta calitate
cica, da, te nasti femeie sau barbat, eu niciodata n-am inteles calitatea asta de a fi femeie, si cum nu te nasti cu ea, sau ceva de genu, poate ar trebui s-o inveti, ei bine, eu nu am avut de la cine:))
si acum, cand am mai inceput si eu sa inteleg ce inseamna sa fii femeie, ma lovesc de anumite prostii
nu stiu sa recunosc stimuli...
sa incep s-o fac si p-asta mental? sa fiu femeie mental?:)) cum suna... Doamne ce tripuri...
urasc incertitudineaaaaaaaaaa... urasc sa nu stiu ce vreau, ce simt, ce pot sa simt, unde naiba e femeia aia s-o iau la niste intrebari...AHHHHHHHH
cand nu simti de la inceput, nu vezi ce inseamna si apoi in nimeni si nimic din jur nu te poti oglindi ca a fi ceea ce esti, ajungi in starea in care sunt eu acum... transform ochii de femeie in ochi de om, sufletul ei in...
nu intelegeti oricum...
si ochiul asta zbate de 3 saptamani si o iau razna...
incertitudinea e o stare in care esti intre ceva si ceva, doar ca eu acum nu pot sa aleg un ceva pentru ca pur si simplu nu vad alternativa de care am nevoie, sunt consemnata intre...i will find an answer, anyway

ce naiba e maine?

fir-ar sa fie de maine, de acest concept de maine!
ati simtit vreodata ca pamantul se rupe intre azi si maine?
ca ori e azi, dam dracu tot, sau sa vina odata maine, pentru ca simti ca deja membrele inferioare ti s-au rupt, mai sunt mainile...si sufletul, el singur nu va rezista pana maine
chin, nervi tremuranzi intr-un corp bolnav, cafea, tremur, suspin, asteptare...asteptarea poate ucide, cu siguranta poate s-o ucida pe "azi", in favoarea lui "maine" si de ce? cand "maine", poate-ti doresti sa fi fost "azi"?
aberez...
o iau razna cand nu pot sa dorm... "nu bea cafea", "nu citi pana tarziu", "nu sta pana dimineata in fata calculatorului"... "te distrugi"
voi chiar credeti ca autodistrugerea asta nu e putin constienta asa? :)) o fi el inconstientul un jmecher, dar cu siguranta, constientul isi face partea lui de joc murdar
credeti ca ati putea sa o ucideti pe "azi", doar pentru ca nu mai suportati ca "maine" nu vine?
urasc zilele in care timpul, cu cel mai parsiv zambet pe care-l are, isi bate joc de noi, pff dar nu i-o platim?
ce nu intelegeti ca nu am nevoie de "azi"? "maine"... eu vreau sa vina "maine"
nu stiu daca maine va fi bine sau rau, Soare sau ploaie, nervi sau bucurie, panica sau calm, dar vreau sa vina sa vad odata, sa aleg intre astea, pentru ca incercitudinea zilei de azi ma ucide...
uneori "azi" asta atat de urat se prelungeste, privindu-se in oglinda, crezandu-se frumoasa si cea mai utila, cand tu de fapt, n-o mai suporti...si ea stie si cu coada ochiului, din oglinda, se uita: se macina, ia sa ma mai invart o data: ah maine, niciodata nu vei fi ca mine, azi!!!
si eu si voi o vrem pe maine...si maine, voi exclama sarcastic: ieri a fost mai frumos decat azi.
uneori ne dorim sa vina maine... de ce aceasta maine? ma exaspereaza conceptul asta la ora asta... e un blestem sa ti doresti sa vina mereu maine... ce naiba e maine?
cafea cu nervi si dorinta de a veni maine
toti, stiu, ca recunoasteti sau nu, v-o doriti pe "maine" asta... cred ca "azi" simte o extraordinara invidie si gelozie, d-asta atunci cand "maine" e urat, rau, descumpanitor, "azi" rade batjocoritor, in egoismul ei exclama plina de ea: "ti-am facut-o"!!! "cand nu te bucuri de mine, nu-mi vezi frumusetea, azi, maine n-ai nici o sansa"
asadar, nu mai spera in maine, azi... esti aici si acum... maine poti fi nicaieri
nu tine brainwashingu` asta...
o vreau pe "maine", vreau ca "maine" sa ma scoata din starea asta si sa nu o readuc pe "azi"
zilele astea in care... simt ca daca nu vine "maine" o iau razna... sunt groaznice... si maine, culmea:) pff
nu... maine vei fi frumoasa:) da?:) ganduri pozitive, fir-ar ele ... pff
dorm doar pentru ca maine nu ma voi trezi in incertitudine:)
fir-ar scarlet o`hara cu al ei: "tomorrow is another day"... speranta "zilei de maine" o ucide pe "azi"...si atunci cand "maine" nu-si va mai etala frumusetea iluzorie, "azi" va fi fost tot ce am avut si n-am vazut... al naibii orbi oamenii prin nastere...cu ochii deschisi...
gata. azi, maine, ieri... amalgam de concepte... "always in my head"
rasplateste-ma, "maine"!