scurt...
ce spui dupa buna ziua?
eu sunt... Masca.
niciodata...eu sunt Alexandra.
vrem tot timpul sa parem a fi altceva decat suntem, jucam tot timpu jocuri. va doresc sa ramaneti fara aer, impletiti in propriile picioare si ghemuri de ate, care va tin in jocuri, si sa strigati dupa ajutor si cu-n zambet d-ala de om satisfacut sa zic: imi pare rau, acu e partea mea de joc. si asa va fi.
va urasc fiecare alta fata pe care o folositi in a va ascunde de propriile voastre euri. sunteti niste nimicuri, prin fiecare rol pe care-l jucati.
vreti Masti? va dau Masti.
cum sa-ti pierzi timpul construind imagini, cand intr-o secunda te poti vedea cu proprii tai ochi si sa urli: asta sunt eu: nimicul, dar sunt.
urasc. urasc. urasc.
inca o data, si-nca o data, dar pentru cat timp, pe toti sfintii?
unde e Dumnezeu?
unde sunt eu?
pentru ca voi, oamenii (mi-e lehamite sa mai folosesc cuvantul asta) nu sunteti nicaieri. nu vad decat Masti in jurul meu. imi doresc sa vi le dezlipesc de pe fete si sa va las sa ardeti, nesuportandu-va propria fata. de ce sa ard eu pentru Mastile voastre? sa va chinuiti, urland dupa Mastile voastre, sa orbecaiti, cautandu-le, iar eu, diabolic sa vi le plimb inaintea fetelor, aratandu-va ca eu le detin.
sunteti niste nimicuri, atata timp cat credeti ca Mastile voastre va fac cine sunteti.
m-am saturat. imi dau demisia.
m-am transformat intr-un om care vrea raul...datorita unor joc prost de Masti.
bleah! mi-e sila!
iar, voi, cei ce va numiti barbati, m-ar renega propriile picioare, maini si cap, cand as merge pe strada, mi s-ar desprinde membrele pentru ca nu m-ar mai suporta. mi-e lehamite. vi-as lua toate sufletele si vi le-as arde pe rug. v-as lasa pe toti goi, ca sa simtiti ce imprastiati in jurul vostru. sa invatati sa fiti goi. sa va umpleti de ce lasati in mine: goliciune.
mi-e acru.
mi-e sila
si maine, nu are nici un sens, nu vreau sa aiba nici unul, pentru ca e doar un altul ce aduce un aport mai mare sau mai mic, la nimicul, care exista de mult.
God, save our souls. What Souls? What God? What OURS??? We ain`t nuttin but big bullshits that got together.
Out.
Ah! Si, zilele astea care vin si se numesc traditional sarbatori, nu au nici un sens, dimpotriva devin mai murdare decat restul celorlalte, pentru ca traditional astea ar trebui sa fie mai bune. Ei, nu sunt. Urasc faptul ca astea urmeaza. Sarbatori fericite sa aveti, cum o sa le am eu!
Monday, December 22, 2008
Thursday, December 4, 2008
frumosul pur
voi toti cei ce sunteti sau va vreti orbi, sunteti niste prosti, habar nu aveti cat, cum si unde pierdeti, ce e-n jurul vostru:)
Ah! Doamne-ti multumesc pentru ochii pe care mi i-ai dat, pentru mainile pe care mi le-ai dat, pentru buzele pe care mi le-ai dat, pentru sufletul pe care-l am. Pentru ca prin tot ceea ce sunt vad, ating, simt, frumosul si puritatea din jurul meu.
Exista suflete care se iubesc, si-mi dau viata pentru ele. God bless your souls! I`m here for y`all:D Dumnezeu stie cum a impartit iubirea asta pe pamant, poate cea rara, a impartit-o putin si cu cap, si doar putini vad asta. Eu am intalnit 2 cazuri in viata mea si pentru asta sunt thankfull.
Cazul unu, cea mai importanta femeie din viata mea, stie ea, dar care-si refuza ce a simtit sau simte, pentru un prezent mai confortabil. Stie ca o condamn si chiar daca o iubesc, ii respect decizia asta, chiar daca stiu ca-i aduce doar un bine prezent, simplu si trecator, pentru ca momentan asta alege. Nu stiu tu, dar eu, simtind odata ca ce ai simtit tu a fost iubire adevarata, asa cum eu vad iubirea asta adevarata, n-am sa ma mai pot minti niciodata despre altceva.
Cazul doi, 2 scumpi:) hehe, ei sunt in prezent si se iubesc, doar ca viata asta pe care-mi vine s-o scuip, cand ma gandesc la ei 2, el greseste, ea sufera, ea iarta, ea iubeste, ea trece peste, ea se descopera pe ea, ea alege sa plece; el sufera, el nu poate ierta, el iubeste, el incearca sa treaca peste, el vrea sa se descopere pe el pentru a nu o pierde pe ea, el nu alege sa plece:) Nici nu ar fi momentul, el a fost plecat tot timpul de fapt. E minunat sa vezi cum lucrurile se leaga, cum orice proces, orice intamplare are o legatura. Doare, doare si din exterior sa vezi jocul asta, dar oricat de dureros ar fi e minunat ca 2 fiinte il pot trai. Travaliul iubirii. L-as trai 10 vieti, daca as simti ce simt copiii astia 2:) Eu cred in voi si cu voi:) Dumnezeu face restul, voi stiu ca veti face tot ce sta in puterea voastra:)
E minunat sa vezi un suflet cum lupta, cum isi ucide tot ce arde-n el doar pentru a-si regasi puritatea, si asta pentru o alta persoana, deci nu din egoism, ce mai vreti? Ce mai puteti vrea? Cum sa renunte o persoana, sa constientizeze ce e rau in ea si sa-si porneasca toate armele inspre a distruge asta, pentru a lasa, persoanei de langa, doar binele, doar suflarea de aer pur. Be forever blessed 4 this:)
Viata, lumea, umanul n-are nicio legatura cu asta. Cand vad ce fac copiii astia 2, e dincolo de omenesc, d-aia bullshiturile astea ale vietii care i-a transat nu-i vor desparti. Nu desparti cu nimic, dalti sau ciocane, 2 suflete pure, goale, care se iubesc:) Ah, ce ideal frumos! Il doresc si eu a fi atins:) Dar stii cum e, pana nu vezi ca se chiar poate, iti pui bete-n roate. Ei bine, eu cred prin voi. Nu se poate :) Voi existati, pentru mine exista iubire!:)
Poate-mi va scadea pana si din chinul meu in fata acestui ideal, prin faptul ca stiu ca cel putin 2 oameni l-au atins.
Da, exista iubire adevarata. E crunt procesul prin care ea trece, dar esenta ei e inaltatoare. Ma face si pe mine, nebuna, sa simt:) sa cred, sa vreau, sa sper. Mare lucru.
Paranteza.
Ati vazut vreodata cata puritate poate fi-n culoarea neagra?:X Nu va vine sa credeti? O, nici n-am nevoie de aprobarile voastre! Cata puritate exista-n culoarea neagra, si doar eu o stiu, si tu, normal, doar tu:)
Femeie, barbat, suflet, e tot ce conteaza, si da pentru mine are o culoare, pentru mine are o puritate, pentru mine e de negasit in orice altceva si e asumarea mea.
Sunt fericita sa fiu azi aici.
Multumesc mamei mele:) fiica plange, mama suna:) Mai pot vrea ceva? Multumesc pentru ca simti:) Sper sa am si eu intr-o zi binecuvantarea de a-mi simti copilul:)
Sper ca tu sa intelegi intr-o zi ce sunt, ce simt, si ce conteaza pentru mine:) Stiu ca ai s-o faci, pentru ca ma iubesti:)
Simtiti dragilor!
Nimic. Nicio ura, nicio razbunare, niciun pumn ridicat nu va va da niciodata satisfactia simtirii frumosului, iubirii, puritatii, sufletelor. Alegeti sa fiti ce ati fost construiti sa fiti!
Bless!
Happiness is a choice!
Ah! Doamne-ti multumesc pentru ochii pe care mi i-ai dat, pentru mainile pe care mi le-ai dat, pentru buzele pe care mi le-ai dat, pentru sufletul pe care-l am. Pentru ca prin tot ceea ce sunt vad, ating, simt, frumosul si puritatea din jurul meu.
Exista suflete care se iubesc, si-mi dau viata pentru ele. God bless your souls! I`m here for y`all:D Dumnezeu stie cum a impartit iubirea asta pe pamant, poate cea rara, a impartit-o putin si cu cap, si doar putini vad asta. Eu am intalnit 2 cazuri in viata mea si pentru asta sunt thankfull.
Cazul unu, cea mai importanta femeie din viata mea, stie ea, dar care-si refuza ce a simtit sau simte, pentru un prezent mai confortabil. Stie ca o condamn si chiar daca o iubesc, ii respect decizia asta, chiar daca stiu ca-i aduce doar un bine prezent, simplu si trecator, pentru ca momentan asta alege. Nu stiu tu, dar eu, simtind odata ca ce ai simtit tu a fost iubire adevarata, asa cum eu vad iubirea asta adevarata, n-am sa ma mai pot minti niciodata despre altceva.
Cazul doi, 2 scumpi:) hehe, ei sunt in prezent si se iubesc, doar ca viata asta pe care-mi vine s-o scuip, cand ma gandesc la ei 2, el greseste, ea sufera, ea iarta, ea iubeste, ea trece peste, ea se descopera pe ea, ea alege sa plece; el sufera, el nu poate ierta, el iubeste, el incearca sa treaca peste, el vrea sa se descopere pe el pentru a nu o pierde pe ea, el nu alege sa plece:) Nici nu ar fi momentul, el a fost plecat tot timpul de fapt. E minunat sa vezi cum lucrurile se leaga, cum orice proces, orice intamplare are o legatura. Doare, doare si din exterior sa vezi jocul asta, dar oricat de dureros ar fi e minunat ca 2 fiinte il pot trai. Travaliul iubirii. L-as trai 10 vieti, daca as simti ce simt copiii astia 2:) Eu cred in voi si cu voi:) Dumnezeu face restul, voi stiu ca veti face tot ce sta in puterea voastra:)
E minunat sa vezi un suflet cum lupta, cum isi ucide tot ce arde-n el doar pentru a-si regasi puritatea, si asta pentru o alta persoana, deci nu din egoism, ce mai vreti? Ce mai puteti vrea? Cum sa renunte o persoana, sa constientizeze ce e rau in ea si sa-si porneasca toate armele inspre a distruge asta, pentru a lasa, persoanei de langa, doar binele, doar suflarea de aer pur. Be forever blessed 4 this:)
Viata, lumea, umanul n-are nicio legatura cu asta. Cand vad ce fac copiii astia 2, e dincolo de omenesc, d-aia bullshiturile astea ale vietii care i-a transat nu-i vor desparti. Nu desparti cu nimic, dalti sau ciocane, 2 suflete pure, goale, care se iubesc:) Ah, ce ideal frumos! Il doresc si eu a fi atins:) Dar stii cum e, pana nu vezi ca se chiar poate, iti pui bete-n roate. Ei bine, eu cred prin voi. Nu se poate :) Voi existati, pentru mine exista iubire!:)
Poate-mi va scadea pana si din chinul meu in fata acestui ideal, prin faptul ca stiu ca cel putin 2 oameni l-au atins.
Da, exista iubire adevarata. E crunt procesul prin care ea trece, dar esenta ei e inaltatoare. Ma face si pe mine, nebuna, sa simt:) sa cred, sa vreau, sa sper. Mare lucru.
Paranteza.
Ati vazut vreodata cata puritate poate fi-n culoarea neagra?:X Nu va vine sa credeti? O, nici n-am nevoie de aprobarile voastre! Cata puritate exista-n culoarea neagra, si doar eu o stiu, si tu, normal, doar tu:)
Femeie, barbat, suflet, e tot ce conteaza, si da pentru mine are o culoare, pentru mine are o puritate, pentru mine e de negasit in orice altceva si e asumarea mea.
Sunt fericita sa fiu azi aici.
Multumesc mamei mele:) fiica plange, mama suna:) Mai pot vrea ceva? Multumesc pentru ca simti:) Sper sa am si eu intr-o zi binecuvantarea de a-mi simti copilul:)
Sper ca tu sa intelegi intr-o zi ce sunt, ce simt, si ce conteaza pentru mine:) Stiu ca ai s-o faci, pentru ca ma iubesti:)
Simtiti dragilor!
Nimic. Nicio ura, nicio razbunare, niciun pumn ridicat nu va va da niciodata satisfactia simtirii frumosului, iubirii, puritatii, sufletelor. Alegeti sa fiti ce ati fost construiti sa fiti!
Bless!
Happiness is a choice!
Monday, November 10, 2008
vreau sa ies din mine
e intuneric, sau e lumina
e bucurie, sau e tristete
sunt oameni, sau neoameni
totu are aceiasi culoare acum. tot si nimic. daca as sti sa dau vina pe ceva extern mie, mi-ar fi foarte usor si nefolositor, cum mi-e la fel de nefolositor sa stiu ca eu sunt vina si sa nu mi-o asum. sau mi-o asum. si atat. si dincolo de asta, nu mai am aer, nu mai am brate, nu mai am ochi, nu mai am caldura. totul se disloca atunci cand devine o culoare uniforma, fara nuante, cand nimic nu mai da culoare. eu nu-mi mai dau culoare, ba da pentru 1, 2 secunde, minute, hai o ora, 2...si revin la starea-mi frumoasa de nimic.
timpul se scurge, eu ma scurg, si nici macar in timp cu el. el trece mereu pe langa mine. eu simt cum hibernez in mine insami si nu-mi foloseste la nimic. dar stiu ca daca fac ceva, si ies din starea de hibernare, nu-mi foloseste nici asta la nimic. sunt prinsa intre nimicul meu si nimicul existent in afara mea. cum sa alegi intre 2 nimicuri? il aleg p-al meu. cu mine pot trai oricum. cu ei nu pot.
fac ce faceam de cand ma stiu, fug de mine prin ganduri. sunt aproape de ultimul pas si fug pe loc, doar pentru a nu-l face. ceva ma tine tot in mine, ceva nu ma lasa sa pun piciorul afara. mi-e frica. refuz sa-mi dau un sens. ma privesc, din afara mea, si nu mai vad nimic. nu stiu daca am vazut vreodata suficient, incat sa stiu cine sunt, incat sa stiu ca mereu Sinele meu va fi acolo. acum nu mai cred ca am fost vreodata, ca sunt, sau ca voi putea fi vreodata Eu. dar cine sunt, atunci? numai Eu nu. de Eul meu, mi-e sila. refuz sa-l cunosc.
urasc starea asta de letargie. urasc sa nu fac nimic. ma urasc pentru mainele care vine maine si va fi la fel, pentru ca... la ce bun sa caut motive? pot gasi motive la orice vreau, atat timp cat gandesc.
imi trebuie un singur motiv, sa ma trezesc la dimineata altcineva, decat sunt azi, si p-ala nu-l voi descoperi pana maine, pentru ca mi-l refuz. pentru ca mintea mea e-n-tr-un continuu blocaj, din care refuza sa iasa, sau se minte suficient de prost ca va face fata, oricum oricui. numai siesi nu. cum sa fugi de tine? prin faptul ca vreau sa ies din mine, ma blochez in mine, imi blochez aerul, ratiunea, inima, bratele, ochii, sufletul.
vreau ori sa fiu proasta, ori sa nu fiu cum sunt. ratiunea nu te salveaza de la nimic uman, te indeparteaza cat poate. dar, nu mai stiu cum sa scap de ea. in mine, in ratiunea mea, nu am incredere, iar de inima nici nu vreau sa aud. as vrea sa fac un mic pas, minuscul, in afara mea, sa vad daca e bine, si mi-e frica.
mi-e frica de ziua de maine, de lunile urmatoare, de viata pe care n-o am...
"i was loving you like a child"
si cand distrugi puritatea unei iubiri de copil, n-o sa mai ai nicio iubire din copilu ala. eu am murit cand am fost copil. d-asta nu-mi aduc aminte de mine. daca mi-as aduce, m-as salva, as sti ce sa salvez. asa ma indepartez de un nimic care pluteste in corpul meu, fara nicio insemnatate pentru Sine.
mi-e sila de mine si de tot ce ma inconjoara. si daca-mi doresc sa se schimbe ceva, nu cred suficient pentru a se intampla.
e bucurie, sau e tristete
sunt oameni, sau neoameni
totu are aceiasi culoare acum. tot si nimic. daca as sti sa dau vina pe ceva extern mie, mi-ar fi foarte usor si nefolositor, cum mi-e la fel de nefolositor sa stiu ca eu sunt vina si sa nu mi-o asum. sau mi-o asum. si atat. si dincolo de asta, nu mai am aer, nu mai am brate, nu mai am ochi, nu mai am caldura. totul se disloca atunci cand devine o culoare uniforma, fara nuante, cand nimic nu mai da culoare. eu nu-mi mai dau culoare, ba da pentru 1, 2 secunde, minute, hai o ora, 2...si revin la starea-mi frumoasa de nimic.
timpul se scurge, eu ma scurg, si nici macar in timp cu el. el trece mereu pe langa mine. eu simt cum hibernez in mine insami si nu-mi foloseste la nimic. dar stiu ca daca fac ceva, si ies din starea de hibernare, nu-mi foloseste nici asta la nimic. sunt prinsa intre nimicul meu si nimicul existent in afara mea. cum sa alegi intre 2 nimicuri? il aleg p-al meu. cu mine pot trai oricum. cu ei nu pot.
fac ce faceam de cand ma stiu, fug de mine prin ganduri. sunt aproape de ultimul pas si fug pe loc, doar pentru a nu-l face. ceva ma tine tot in mine, ceva nu ma lasa sa pun piciorul afara. mi-e frica. refuz sa-mi dau un sens. ma privesc, din afara mea, si nu mai vad nimic. nu stiu daca am vazut vreodata suficient, incat sa stiu cine sunt, incat sa stiu ca mereu Sinele meu va fi acolo. acum nu mai cred ca am fost vreodata, ca sunt, sau ca voi putea fi vreodata Eu. dar cine sunt, atunci? numai Eu nu. de Eul meu, mi-e sila. refuz sa-l cunosc.
urasc starea asta de letargie. urasc sa nu fac nimic. ma urasc pentru mainele care vine maine si va fi la fel, pentru ca... la ce bun sa caut motive? pot gasi motive la orice vreau, atat timp cat gandesc.
imi trebuie un singur motiv, sa ma trezesc la dimineata altcineva, decat sunt azi, si p-ala nu-l voi descoperi pana maine, pentru ca mi-l refuz. pentru ca mintea mea e-n-tr-un continuu blocaj, din care refuza sa iasa, sau se minte suficient de prost ca va face fata, oricum oricui. numai siesi nu. cum sa fugi de tine? prin faptul ca vreau sa ies din mine, ma blochez in mine, imi blochez aerul, ratiunea, inima, bratele, ochii, sufletul.
vreau ori sa fiu proasta, ori sa nu fiu cum sunt. ratiunea nu te salveaza de la nimic uman, te indeparteaza cat poate. dar, nu mai stiu cum sa scap de ea. in mine, in ratiunea mea, nu am incredere, iar de inima nici nu vreau sa aud. as vrea sa fac un mic pas, minuscul, in afara mea, sa vad daca e bine, si mi-e frica.
mi-e frica de ziua de maine, de lunile urmatoare, de viata pe care n-o am...
"i was loving you like a child"
si cand distrugi puritatea unei iubiri de copil, n-o sa mai ai nicio iubire din copilu ala. eu am murit cand am fost copil. d-asta nu-mi aduc aminte de mine. daca mi-as aduce, m-as salva, as sti ce sa salvez. asa ma indepartez de un nimic care pluteste in corpul meu, fara nicio insemnatate pentru Sine.
mi-e sila de mine si de tot ce ma inconjoara. si daca-mi doresc sa se schimbe ceva, nu cred suficient pentru a se intampla.
Sunday, November 2, 2008
oamenii iau... bucati din tine
din mine iau la greu pentru ca pe nu stiu ce canal primesc ei informatii cum ca as putea supravietui si daca raman goala
si da, mi-au luat totul...a trebuit sa inving demoni si energii, goliciunea mea si sa calc pe propriile-mi picioare goala... fara nimic interior... trezeste-te in nimic, umbla pe nimic... de ce?
macar daca totu ar avea un scop, un sens. n-are. e doar bataie de joc si risipire de energie, care nu mai vine inapoi. oamenii nu sunt constienti ca atunci cand iau, e bine luat. niciodata nu vor mai da inapoi, nu cum au luat.
ei bine, da, pot sa-mi revin si din goliciune. dar de ce sa trebuiasca sa ajung in stadiul ala? doar pentru ca-mi dau acordul in a fi alaturi de niste personaje care nu fac multe pentru viata mea, sau pentru persoana mea. ba da. iau. iau din mine bucata cu bucata, si as vrea sa stiu cum pot sa nu-i mai las. degeaba ma detasez si plec eu, ei tot pot lua. e ca intr-un joc in care comenzile mele sunt blocate. ce le blocheaza? tot eu ? dar de ce? pentru ce sa-i las pe oameni sa ma goleasca? stiind foarte bine ca n-au cum sa ma umple din nou?
nu. nu mai vreau. refuz sa mai car oameni pe umerii mei. pe mine nu ma cara nimeni. asa cum eu am invatat sa ma car singura, asa trebuie sa invete si cei din jurul meu si nu e de datoria mea sa-i invat cum s-o faca.
de ce pentru unii e atat de simplu sa-si aseze gandurile, mai ales negative, pe spatele altcuiva, doar pentru ca stiu ca persoana asta e capabila sa le care? si de ce altii se car singuri? mereu singuri... ain`t fair
da, e mult mai usor sa fugi mereu de tine, de cat sa ti apari zi de zi in propria-ti fata. e inacceptabil, e greu de trait doar cu tine insati, dar e mult mai bine decat sa te imparti cu unii care nu te vor cunoaste niciodata.
M-AM SATURAT! am dreptul sa spun gata, si am dreptul, pentru binele meu, sa ma aleg pe mine in favoarea mea, in defavoarea celor din jurul meu, care daca mi-ar aduce o crampeie de bine, pentru raul pe care mi-l dau sa-l car, ar merita tot efortul, dar cand la trasul liniei beneficiile sunt 0 si daunele 100%, morale ma refer, la ce bun? martirii nu-si mai au locul in zilele noastre. imi vine sa distrug si ultima sursa de puritate din oamenii care inca mai cred doar pentru a nu o vedea tavalita in noroi.
tot ce distrugi ramane distrus, mai ales la nivel mental. poti incerca sa refaci orice. nimic nu mai e virgin.
in tot non-sens-ul asta cu oameni care iau, am mai gasit o sursa de lumina, si asta e prin 2 ochi:) iti multumesc chiar daca tu nu stii, dar sper totusi ca simti cand imi esti aproape:) sper sa-ti pot spune intr-o zi ce vad eu in ochii tai si cata multumire simt ca-i am sa vad prin ei, lumina si speranta. sa nu-mi iei niciodata asta:)
trebuie impuse niste limite. trebuie sa primesc cat dau. sau nu mai dau deloc. si pot asta, doar ca ma vestejeste. ma goleste. unde e atunci simtirea ca esti om, daca nu te imparti cu ceilalti? dar unde e simtirea asta de om, cand simti ca te imparti in gol? cu oameni care iau doar ce au nevoie din tine, si cu restul poate sa se intample orice... nu e asta o mare bataie de joc?
si ala se joaca, doar pentru ca-l tine culoarea si natia. argh, fir-ar sa fie, cum alegem ce vrem in jurul nostru si ne dam singuri in cap prin asta... stiu ca te joci, stiu, si mai stiu si cat de vulnerabila sunt, si-n slabiciunea mea, luptand sa nu-ti cad in plasa, am sa o fac, tocmai pentru ca... nu vreau sa fiu puternica sa-ti rezist. dammit
terapie cu Jazzyfatnastees - Let it Go!!! thank you girls... "you search a whole life to see what`s inside"... i just wanna see thru ur sweet, pure eyes baby:D tananananana:D luv ur energy when u`r around:D
Let it Go...
Let it Go...
Let it Go...
atat pentru azi... maine vor lua din nou!
si da, mi-au luat totul...a trebuit sa inving demoni si energii, goliciunea mea si sa calc pe propriile-mi picioare goala... fara nimic interior... trezeste-te in nimic, umbla pe nimic... de ce?
macar daca totu ar avea un scop, un sens. n-are. e doar bataie de joc si risipire de energie, care nu mai vine inapoi. oamenii nu sunt constienti ca atunci cand iau, e bine luat. niciodata nu vor mai da inapoi, nu cum au luat.
ei bine, da, pot sa-mi revin si din goliciune. dar de ce sa trebuiasca sa ajung in stadiul ala? doar pentru ca-mi dau acordul in a fi alaturi de niste personaje care nu fac multe pentru viata mea, sau pentru persoana mea. ba da. iau. iau din mine bucata cu bucata, si as vrea sa stiu cum pot sa nu-i mai las. degeaba ma detasez si plec eu, ei tot pot lua. e ca intr-un joc in care comenzile mele sunt blocate. ce le blocheaza? tot eu ? dar de ce? pentru ce sa-i las pe oameni sa ma goleasca? stiind foarte bine ca n-au cum sa ma umple din nou?
nu. nu mai vreau. refuz sa mai car oameni pe umerii mei. pe mine nu ma cara nimeni. asa cum eu am invatat sa ma car singura, asa trebuie sa invete si cei din jurul meu si nu e de datoria mea sa-i invat cum s-o faca.
de ce pentru unii e atat de simplu sa-si aseze gandurile, mai ales negative, pe spatele altcuiva, doar pentru ca stiu ca persoana asta e capabila sa le care? si de ce altii se car singuri? mereu singuri... ain`t fair
da, e mult mai usor sa fugi mereu de tine, de cat sa ti apari zi de zi in propria-ti fata. e inacceptabil, e greu de trait doar cu tine insati, dar e mult mai bine decat sa te imparti cu unii care nu te vor cunoaste niciodata.
M-AM SATURAT! am dreptul sa spun gata, si am dreptul, pentru binele meu, sa ma aleg pe mine in favoarea mea, in defavoarea celor din jurul meu, care daca mi-ar aduce o crampeie de bine, pentru raul pe care mi-l dau sa-l car, ar merita tot efortul, dar cand la trasul liniei beneficiile sunt 0 si daunele 100%, morale ma refer, la ce bun? martirii nu-si mai au locul in zilele noastre. imi vine sa distrug si ultima sursa de puritate din oamenii care inca mai cred doar pentru a nu o vedea tavalita in noroi.
tot ce distrugi ramane distrus, mai ales la nivel mental. poti incerca sa refaci orice. nimic nu mai e virgin.
in tot non-sens-ul asta cu oameni care iau, am mai gasit o sursa de lumina, si asta e prin 2 ochi:) iti multumesc chiar daca tu nu stii, dar sper totusi ca simti cand imi esti aproape:) sper sa-ti pot spune intr-o zi ce vad eu in ochii tai si cata multumire simt ca-i am sa vad prin ei, lumina si speranta. sa nu-mi iei niciodata asta:)
trebuie impuse niste limite. trebuie sa primesc cat dau. sau nu mai dau deloc. si pot asta, doar ca ma vestejeste. ma goleste. unde e atunci simtirea ca esti om, daca nu te imparti cu ceilalti? dar unde e simtirea asta de om, cand simti ca te imparti in gol? cu oameni care iau doar ce au nevoie din tine, si cu restul poate sa se intample orice... nu e asta o mare bataie de joc?
si ala se joaca, doar pentru ca-l tine culoarea si natia. argh, fir-ar sa fie, cum alegem ce vrem in jurul nostru si ne dam singuri in cap prin asta... stiu ca te joci, stiu, si mai stiu si cat de vulnerabila sunt, si-n slabiciunea mea, luptand sa nu-ti cad in plasa, am sa o fac, tocmai pentru ca... nu vreau sa fiu puternica sa-ti rezist. dammit
terapie cu Jazzyfatnastees - Let it Go!!! thank you girls... "you search a whole life to see what`s inside"... i just wanna see thru ur sweet, pure eyes baby:D tananananana:D luv ur energy when u`r around:D
Let it Go...
Let it Go...
Let it Go...
atat pentru azi... maine vor lua din nou!
Monday, October 13, 2008
it's great to feel love and positive vibrations
Vreau sa incep prin a multumi prin simtire tuturor oamenilor care se afla-n jurul meu, pentru care ma simt binecuvantata!
Simt cum e sa fii iar copil, sa ai ceea ce viata, oamenii rai, cred ca-ti pot lua: dragostea ca sentiment pentru tot ce e frumos si pur in jurul nostru. Retraiesc acel optimism caracterizant al fiintei mele, care a fost pierdut pentru o buna perioada de timp.
Simt. E minunat sa simti! Pff, va doresc tuturora sa va umpleti de vibratii pozitive, de iubire!
A inceput acum cateva nopti cu 2 brate, 2 ochi superbi, 2 maini, un nas, o pereche de buze, toate ca-n visul de mult visat...:) A facut primii pasi prin puritate. A pasit in sufletul meu, si crezand ca-i vad in ochi puritatea sufletului lui, imi regaseam puritatea sufletului meu. Iti multumesc. Nu am trait niciodata ceva atat de frumos:) atat de neobisnuit pentru viata mea. Apari de nicaieri si poti sa-mi transmiti ceea ce aud zilnic si trece pe langa urechile mele, si sufletul meu prinde transmisia: e bucurie in tine; cere-i lui Dumnezeu fericire. Da! De mine depinde sa nu-mi blochez dreptul la fericire. Asta, am facut pana acum. Si oricat as fi incercat eu, propriile mele mesaje pozitive, nu ajungeau unde trebuia. Dar, in ciuda neincrederii, suflete pure, care apar de nicaieri exista pentru a patrunde in suflete pierdute si a gasi in ele, ceea ce nici macar tu ca fiinta nu mai gasesti: sclipiri de suflet pur! Ce om trebuie sa fii sa poti sa faci asta? As spune: mana intinsa a lui God, de acolo de Sus, de unde intotdeauna vine lumina, pe care noi o blocam pe pamant. Ei bine, doar puritatea unui suflet ar fi putut sa traverseze atata intunecime, pentru a aduce lumina. Si a adus. Si spun iar: "There`s a God if you need a reason" Rip Tupac...
Cate conexiuni pozitive...
Sora mea iubita si unica! Te iubesc, pentru tot ceea ce sufletul tau simte, pentru toata implinirea sufletului meu conectat de al tau, care ar fi vesnit imperfect fara tine! Crisa mea scumpa! Cum Dumnezeule, sa fiu parte din devenirea altei persoane? Eu te-am salvat, dar tu m-ai salvat pe mine! Iti multumesc!
Si, iar el...:) ochi, buze, maini, brate... imi dau fericire! Imi spun sa nu-mi pierd niciodata calitatea de a-i iubi pe toti oamenii. Pana nici eu nu ma mai recunosteam cand ma uitam in oglinda si-mi mai spuneam asta...M-ai facut tu sa ma recunosc pe mine! Suflete, fii binecuvantat!
Iubire, vibratii pozitive, oameni, atingere, cum sa-ti refuzi asa ceva? Am regasit ce e uman in oameni, prin ceea ce e divin in ei!
Cate conexiuni, cate conexiuni! Doamne!!!
Esti frumos cand dormi!:)
Simt!!! Doamne cat mi-a fost de dor de mine!
Atata timp cat esti printre oameni, nu poti sa-ti pustiiesti sufletul de ei. Nu poti sa te arzi singur pe un rug interior. Nu stii niciodata, cand cineva din afara, pune mana pe foc si din cenusa, regaseste suflet! Cum? Totul e dumnezeisc. Totul e dincolo de ce vedem. Totul, e, ce simtim!
I thank God I can feel you all! Ii multumesc lui Dumnezeu ca sunteti in viata mea! Ii multumesc ca-mi hraniti sufletul cu iubire, puritate, frumusete! Ma oglindesc in voi si sufletele voastre se oglindesc in mine! Va iubesc!
Traiesc! Si asta, nu poate sa mi-o ia nimeni!
Nu exista nici un nivel de ura, ranchiuna, furie, toate adunate, care sa ia locul iubirii si a iubirii sufletelor. Intotdeauna vibratiile pozitive vor domni peste intuneric, pentru ca nimic nu te atinge mai tare decat intensitatea curateniei sufletesti!
I thank God! I thank my people! And I thank me for everything I`m capable to send and receive! I`m blessed by God, through humans! You are all blessed to be!
One Love!
Souls Immortality! Yeah Baby!:))
Simt cum e sa fii iar copil, sa ai ceea ce viata, oamenii rai, cred ca-ti pot lua: dragostea ca sentiment pentru tot ce e frumos si pur in jurul nostru. Retraiesc acel optimism caracterizant al fiintei mele, care a fost pierdut pentru o buna perioada de timp.
Simt. E minunat sa simti! Pff, va doresc tuturora sa va umpleti de vibratii pozitive, de iubire!
A inceput acum cateva nopti cu 2 brate, 2 ochi superbi, 2 maini, un nas, o pereche de buze, toate ca-n visul de mult visat...:) A facut primii pasi prin puritate. A pasit in sufletul meu, si crezand ca-i vad in ochi puritatea sufletului lui, imi regaseam puritatea sufletului meu. Iti multumesc. Nu am trait niciodata ceva atat de frumos:) atat de neobisnuit pentru viata mea. Apari de nicaieri si poti sa-mi transmiti ceea ce aud zilnic si trece pe langa urechile mele, si sufletul meu prinde transmisia: e bucurie in tine; cere-i lui Dumnezeu fericire. Da! De mine depinde sa nu-mi blochez dreptul la fericire. Asta, am facut pana acum. Si oricat as fi incercat eu, propriile mele mesaje pozitive, nu ajungeau unde trebuia. Dar, in ciuda neincrederii, suflete pure, care apar de nicaieri exista pentru a patrunde in suflete pierdute si a gasi in ele, ceea ce nici macar tu ca fiinta nu mai gasesti: sclipiri de suflet pur! Ce om trebuie sa fii sa poti sa faci asta? As spune: mana intinsa a lui God, de acolo de Sus, de unde intotdeauna vine lumina, pe care noi o blocam pe pamant. Ei bine, doar puritatea unui suflet ar fi putut sa traverseze atata intunecime, pentru a aduce lumina. Si a adus. Si spun iar: "There`s a God if you need a reason" Rip Tupac...
Cate conexiuni pozitive...
Sora mea iubita si unica! Te iubesc, pentru tot ceea ce sufletul tau simte, pentru toata implinirea sufletului meu conectat de al tau, care ar fi vesnit imperfect fara tine! Crisa mea scumpa! Cum Dumnezeule, sa fiu parte din devenirea altei persoane? Eu te-am salvat, dar tu m-ai salvat pe mine! Iti multumesc!
Si, iar el...:) ochi, buze, maini, brate... imi dau fericire! Imi spun sa nu-mi pierd niciodata calitatea de a-i iubi pe toti oamenii. Pana nici eu nu ma mai recunosteam cand ma uitam in oglinda si-mi mai spuneam asta...M-ai facut tu sa ma recunosc pe mine! Suflete, fii binecuvantat!
Iubire, vibratii pozitive, oameni, atingere, cum sa-ti refuzi asa ceva? Am regasit ce e uman in oameni, prin ceea ce e divin in ei!
Cate conexiuni, cate conexiuni! Doamne!!!
Esti frumos cand dormi!:)
Simt!!! Doamne cat mi-a fost de dor de mine!
Atata timp cat esti printre oameni, nu poti sa-ti pustiiesti sufletul de ei. Nu poti sa te arzi singur pe un rug interior. Nu stii niciodata, cand cineva din afara, pune mana pe foc si din cenusa, regaseste suflet! Cum? Totul e dumnezeisc. Totul e dincolo de ce vedem. Totul, e, ce simtim!
I thank God I can feel you all! Ii multumesc lui Dumnezeu ca sunteti in viata mea! Ii multumesc ca-mi hraniti sufletul cu iubire, puritate, frumusete! Ma oglindesc in voi si sufletele voastre se oglindesc in mine! Va iubesc!
Traiesc! Si asta, nu poate sa mi-o ia nimeni!
Nu exista nici un nivel de ura, ranchiuna, furie, toate adunate, care sa ia locul iubirii si a iubirii sufletelor. Intotdeauna vibratiile pozitive vor domni peste intuneric, pentru ca nimic nu te atinge mai tare decat intensitatea curateniei sufletesti!
I thank God! I thank my people! And I thank me for everything I`m capable to send and receive! I`m blessed by God, through humans! You are all blessed to be!
One Love!
Souls Immortality! Yeah Baby!:))
Thursday, September 25, 2008
treat people with love
vreau sa te tratez pe tine, cu dragoste...
vreau sa stiu ca mai am asta de oferit...
pentru prima oara, dupa atat de mult timp de vestejire sufleteasca, simt ca vreau sa transmit vibratii pline de caldura, de dragoste...
pentru ca nu vreau sa te pierd, in forma initiala in care existi in viata mea, in care pot sa fac ceva pentru a te tine, a te pastra cu mine, pentru ca GATA!!! prin tine nu mai vreau... nu vreau sa te distrug, sa ma distrug prin tine. pentru ca asta fac prin fiecare om pe care-l ating, cred ca distrugandu-te, ma castig pe mine, dar ma adancesc tot mai mult intr-un nimic propriu, doar pentru ca nu vreau sa admit... frustarile atat de adanc stocate.
NU. eu sunt problema. si eu o pot rezolva si vreau sa o rezolv. acum.
cum, intr-o secunda, de regandire poti schimba ceva putin...
am simtit cum transmitand un vibe pozitiv inspre o persoana, ea mi-a raspuns
eu indepartez oamenii din jurul meu, pentru ca-mi creez autoprofetia despre ei, pentru ca nu le ofer nicio sansa sa fie altfel decat cum sunt in imageria mea mentala. da. eu ii adun pe oameni in jurul meu pentru a ma dezamagi. pentru a-mi demonstra ca am dreptate. prostii! m-am saturat sa adulmec raul si sa-l vad cu ochii, doar pentru ca nu accept ca fiinta mea respira, e, vrea, simte, sustrage...binele. m-am indepartat atat de mult de ceea ce sunt. nu. nu mai vreau.
vreau sa te tratez pe tine cu dragoste! deja suna cu o alta intensitate, nu?:) vreau sa fii alaturi de mine, dar nu ai cum, daca eu iti transmit continuu vibe`uri negative, ca sa te distrug... Doamne... ce am putut sa fac:)
dar asa e, cand nu mai stii ce sa faci, si crezi ca faci bine, si o iei pe calea asta a urii, a raului, a razvratirii, crezi ca asta e cheia, sa ti-i distrugi in schema mentala pe oameni. si tot ce faci, e sa ti te distrugi pe tine.
ei bine, vreau sa ma am pe mine si daca pentru asta, am nevoie sa-ti accept sufletul ca fiind bun, vreau asta:)
ahhhhhhhhhh, cum iubesc eu cuvintele! simtiti? simtiti cat de mult vreau ce scriu?:D
tot timpul mi-a placut sa-mi traiesc propriile sclipiri de minte!
iti multumesc Tie...acolo unde esti, intotdeauna!:)
vreau sa reusesc asta! vreau sa imi inving demonii, transmitand dragoste. si vreau sa incep cu tine. vreau ca tu sa fii inceputul. vreau ca dragostea mea sa inceapa cu litera numelui tau. vreau ca ideea de dragoste sa se renasca prin tine. si stiu ca pot sa fac asta:)
DOAMNE!!! in timp ce scriu, realizez... ce pot insemna anumite semnale, daca stim sa le percepem. si-i multumesc inca o data lui Tupac: "there's a God if you need a reason!!!"
mai poate exista dragoste. da. pana azi nu mai credeam. nu mai vroiam. dar ea exista, si doar eu, din mine, prin mine, pot sa o accept.
stii cum e sa simti ca transmiti semnale de dragoste? stii cum e sa percepi singur ca mai poti sa faci asta? inaltator! frumos! :) si totul pentru ca... nu vreau sa pierd un mare om din viata mea:)
ce jocuri iti poate face mintea pentru propriul bine:) eu sunt mandra de a mea:)
suflete, ma bucur de reintalnirea cu tine:)
tot timpul, tot timpul imbolduri negative care-mi confirmau ceea ce vroiam sa-mi confirme: dezamagirea. ei, pentru ca nu vreau sa ma dezamagesti, pentru prima oara voi porni intr-o calatorie noua: insotirea unui suflet cu dragoste, cu vibe-uri pozitive.
imi accept razvratirea, frustrarile, si nu vreau sa le mai imping inspre tine, vreau sa ma vindec, vreau sa-ti ofer ceea ce mi-am taiat mie pana acum: felia de bine.
cred ca as putea sa tot continui sa scriu...dar un lucru vreau, cuvinte am destule...:
fericire!
vreau sa stiu ca mai am asta de oferit...
pentru prima oara, dupa atat de mult timp de vestejire sufleteasca, simt ca vreau sa transmit vibratii pline de caldura, de dragoste...
pentru ca nu vreau sa te pierd, in forma initiala in care existi in viata mea, in care pot sa fac ceva pentru a te tine, a te pastra cu mine, pentru ca GATA!!! prin tine nu mai vreau... nu vreau sa te distrug, sa ma distrug prin tine. pentru ca asta fac prin fiecare om pe care-l ating, cred ca distrugandu-te, ma castig pe mine, dar ma adancesc tot mai mult intr-un nimic propriu, doar pentru ca nu vreau sa admit... frustarile atat de adanc stocate.
NU. eu sunt problema. si eu o pot rezolva si vreau sa o rezolv. acum.
cum, intr-o secunda, de regandire poti schimba ceva putin...
am simtit cum transmitand un vibe pozitiv inspre o persoana, ea mi-a raspuns
eu indepartez oamenii din jurul meu, pentru ca-mi creez autoprofetia despre ei, pentru ca nu le ofer nicio sansa sa fie altfel decat cum sunt in imageria mea mentala. da. eu ii adun pe oameni in jurul meu pentru a ma dezamagi. pentru a-mi demonstra ca am dreptate. prostii! m-am saturat sa adulmec raul si sa-l vad cu ochii, doar pentru ca nu accept ca fiinta mea respira, e, vrea, simte, sustrage...binele. m-am indepartat atat de mult de ceea ce sunt. nu. nu mai vreau.
vreau sa te tratez pe tine cu dragoste! deja suna cu o alta intensitate, nu?:) vreau sa fii alaturi de mine, dar nu ai cum, daca eu iti transmit continuu vibe`uri negative, ca sa te distrug... Doamne... ce am putut sa fac:)
dar asa e, cand nu mai stii ce sa faci, si crezi ca faci bine, si o iei pe calea asta a urii, a raului, a razvratirii, crezi ca asta e cheia, sa ti-i distrugi in schema mentala pe oameni. si tot ce faci, e sa ti te distrugi pe tine.
ei bine, vreau sa ma am pe mine si daca pentru asta, am nevoie sa-ti accept sufletul ca fiind bun, vreau asta:)
ahhhhhhhhhh, cum iubesc eu cuvintele! simtiti? simtiti cat de mult vreau ce scriu?:D
tot timpul mi-a placut sa-mi traiesc propriile sclipiri de minte!
iti multumesc Tie...acolo unde esti, intotdeauna!:)
vreau sa reusesc asta! vreau sa imi inving demonii, transmitand dragoste. si vreau sa incep cu tine. vreau ca tu sa fii inceputul. vreau ca dragostea mea sa inceapa cu litera numelui tau. vreau ca ideea de dragoste sa se renasca prin tine. si stiu ca pot sa fac asta:)
DOAMNE!!! in timp ce scriu, realizez... ce pot insemna anumite semnale, daca stim sa le percepem. si-i multumesc inca o data lui Tupac: "there's a God if you need a reason!!!"
mai poate exista dragoste. da. pana azi nu mai credeam. nu mai vroiam. dar ea exista, si doar eu, din mine, prin mine, pot sa o accept.
stii cum e sa simti ca transmiti semnale de dragoste? stii cum e sa percepi singur ca mai poti sa faci asta? inaltator! frumos! :) si totul pentru ca... nu vreau sa pierd un mare om din viata mea:)
ce jocuri iti poate face mintea pentru propriul bine:) eu sunt mandra de a mea:)
suflete, ma bucur de reintalnirea cu tine:)
tot timpul, tot timpul imbolduri negative care-mi confirmau ceea ce vroiam sa-mi confirme: dezamagirea. ei, pentru ca nu vreau sa ma dezamagesti, pentru prima oara voi porni intr-o calatorie noua: insotirea unui suflet cu dragoste, cu vibe-uri pozitive.
imi accept razvratirea, frustrarile, si nu vreau sa le mai imping inspre tine, vreau sa ma vindec, vreau sa-ti ofer ceea ce mi-am taiat mie pana acum: felia de bine.
cred ca as putea sa tot continui sa scriu...dar un lucru vreau, cuvinte am destule...:
fericire!
Wednesday, September 24, 2008
candva...
reciteam... si, realizez, ca atunci... candva, ma mai bucuram...
ce e bucuria asta? ce e starea asta de entuziasm? ce sunt clipele astea de furtuna interioara? (s-o credeti voi, ca e exterioara!)
v-as raspunde, daca as mai sti. daca ma uit la mine, dintr-o parte, putin pe furis, poate mai gasesc un raspuns...vag... pentru mine bucuria era: marea, soarele, cerul, ochi de oameni, suflete de pasageri umani, maini de fiinte gingase, brate de ...si aici, ma opresc. ar fi trebuit sa ma opresc la suflet...cum ar zice Sorescu, dar eu nu ma mai inghiontesc de el... ma inghiontesc eu de mine, cu totul...si vreau sa fug, si o fac:) si la capat ma intalnesc tot cu mine... tot eu... m-am saturat de mine... si ce faci cand te saturi de tine? te distrugi, sau te reconstruiesti. pana acum, azi, am adoptat prima varianta... fiinta umana e pe calea spre autodistrugere sau spre mantuire? probabil inca nu stim raspunsul asta... sau poate e in fiecare...
cum ar fi sa incep sa ma reconstruiesc, intr-un sens pozitiv? stiu? vreau? da. nu. stiu cum, dar nu vreau. dar asta nu e impotriva firii? dar cine a zis ca as fi pro? de ce sa fii pro fire? doar ca sa fii la moda? e cel mai usor sa faci parte din viata, asa cum vrea ea. dar eu ma opun. m-am opus, ma opun, dar pentru a spune la viitor nu stiu cat timp mai am...
cum spuneam, bucuria... isi pierde culoarea...in ochii mei... retina mea n-o mai recunoaste... e ca o o naluca intr-un pustiu... ti se mai pare ca o vezi... candva bucuria insemna si o clipa, dar pe care o simteam la adevarata ei intensitate... acum nu mai recunosc nici forma ei... si mai trist, nu cred in existenta formei ei pure...
haos, dupa cum vedeti... haos...
dar asa e, cand vrei sa-ti controlezi propriul haos, crezi, incerci, poti sa ti-l controlezi... si cand crezi ca ai controlat totul, cine te bate incet pe brat? prietenul tau, pe care crezi ca l-ai facut de mult uitat, propriul tau haos, propria-ti fantezie de echilibru...
nu poti sa fugi de tine. nu. nu pot sa fug de mine. asa e! dar daca nu am curajul sa ma gasesc?
azi, cuvintele nu au nici un sens. arata exact amalgamul de prostii din capul meu, carora nu le gasesc un sens...
dar, pentru ca nu vreau sa te pierd SI pe tine, trebuie sa-mi gasesc sensul, sau macar o unda a lui, pana nu te voi trage in al meu non-sens, si sa mori iar o data cu mine. NU. nu se mai poate. nu vreau sa mai omor oameni, din prima clipa in care-i disting. nu e corect fata de voi, dar mai ales fata de mine. si cum spuneam? autodistrugerea...e-n mine?:)
si uite ca eu, care sunt impotriva imboldurilor exterioare, eu care sustin sus si tare ca sunt singura si toate trebuie sa le fac singura, pentru ca sunt dezamagita de mine si de ei, vreau sa folosesc un imbold exterior pentru a iesi dintr-un vacarm care tine de prea mult timp... dar, pe tine, nu! nu vreau sa te ucid... vreau sa-ti pot vedea sclipirea ochilor peste 5 ani, 10, 20...si sa pot sa ma bucur de ea si de alegerea pe care azi am facut-o. nu vreau sa mai mor... nu vreau sa va mai fac sa muriti, doar pentru ca eu nu pot sa traiesc:) trebuie sa pot. trebuie sa puteti voi in mine. m-am saturat sa fiu un criminal de suflete, m-am saturat sa-mi fiu un criminal de suflet.
si uite cum...poti sa te iubesti pe tine insati:) infinit, neconditionat... la ce bun? daca nu stii cum sa iubesti orice altceva decat pe tine? ajungi sa te urasti pe tine... pentru ca neiubind nimic altceva... nu poti sa mori in propriul narcisism... eu nu pot... vreau sa ma pot bucura... de mine, de tine...
cuvinte...:) o chestiune, prin care eu am scapat mereu...:) jocuri de cuvinte, pe care eu, voi sau el nu veti sti niciodata daca sunt doar produse ale mintii mele bolnave sau un adevar:)
pe...data viitoare!
si pentru ca totul se leaga, tocmai am primit asta: "And never regret anything that made you smile"
poate asta va fi o data viitoare in care voi invata sa fac asta:)
ce e bucuria asta? ce e starea asta de entuziasm? ce sunt clipele astea de furtuna interioara? (s-o credeti voi, ca e exterioara!)
v-as raspunde, daca as mai sti. daca ma uit la mine, dintr-o parte, putin pe furis, poate mai gasesc un raspuns...vag... pentru mine bucuria era: marea, soarele, cerul, ochi de oameni, suflete de pasageri umani, maini de fiinte gingase, brate de ...si aici, ma opresc. ar fi trebuit sa ma opresc la suflet...cum ar zice Sorescu, dar eu nu ma mai inghiontesc de el... ma inghiontesc eu de mine, cu totul...si vreau sa fug, si o fac:) si la capat ma intalnesc tot cu mine... tot eu... m-am saturat de mine... si ce faci cand te saturi de tine? te distrugi, sau te reconstruiesti. pana acum, azi, am adoptat prima varianta... fiinta umana e pe calea spre autodistrugere sau spre mantuire? probabil inca nu stim raspunsul asta... sau poate e in fiecare...
cum ar fi sa incep sa ma reconstruiesc, intr-un sens pozitiv? stiu? vreau? da. nu. stiu cum, dar nu vreau. dar asta nu e impotriva firii? dar cine a zis ca as fi pro? de ce sa fii pro fire? doar ca sa fii la moda? e cel mai usor sa faci parte din viata, asa cum vrea ea. dar eu ma opun. m-am opus, ma opun, dar pentru a spune la viitor nu stiu cat timp mai am...
cum spuneam, bucuria... isi pierde culoarea...in ochii mei... retina mea n-o mai recunoaste... e ca o o naluca intr-un pustiu... ti se mai pare ca o vezi... candva bucuria insemna si o clipa, dar pe care o simteam la adevarata ei intensitate... acum nu mai recunosc nici forma ei... si mai trist, nu cred in existenta formei ei pure...
haos, dupa cum vedeti... haos...
dar asa e, cand vrei sa-ti controlezi propriul haos, crezi, incerci, poti sa ti-l controlezi... si cand crezi ca ai controlat totul, cine te bate incet pe brat? prietenul tau, pe care crezi ca l-ai facut de mult uitat, propriul tau haos, propria-ti fantezie de echilibru...
nu poti sa fugi de tine. nu. nu pot sa fug de mine. asa e! dar daca nu am curajul sa ma gasesc?
azi, cuvintele nu au nici un sens. arata exact amalgamul de prostii din capul meu, carora nu le gasesc un sens...
dar, pentru ca nu vreau sa te pierd SI pe tine, trebuie sa-mi gasesc sensul, sau macar o unda a lui, pana nu te voi trage in al meu non-sens, si sa mori iar o data cu mine. NU. nu se mai poate. nu vreau sa mai omor oameni, din prima clipa in care-i disting. nu e corect fata de voi, dar mai ales fata de mine. si cum spuneam? autodistrugerea...e-n mine?:)
si uite ca eu, care sunt impotriva imboldurilor exterioare, eu care sustin sus si tare ca sunt singura si toate trebuie sa le fac singura, pentru ca sunt dezamagita de mine si de ei, vreau sa folosesc un imbold exterior pentru a iesi dintr-un vacarm care tine de prea mult timp... dar, pe tine, nu! nu vreau sa te ucid... vreau sa-ti pot vedea sclipirea ochilor peste 5 ani, 10, 20...si sa pot sa ma bucur de ea si de alegerea pe care azi am facut-o. nu vreau sa mai mor... nu vreau sa va mai fac sa muriti, doar pentru ca eu nu pot sa traiesc:) trebuie sa pot. trebuie sa puteti voi in mine. m-am saturat sa fiu un criminal de suflete, m-am saturat sa-mi fiu un criminal de suflet.
si uite cum...poti sa te iubesti pe tine insati:) infinit, neconditionat... la ce bun? daca nu stii cum sa iubesti orice altceva decat pe tine? ajungi sa te urasti pe tine... pentru ca neiubind nimic altceva... nu poti sa mori in propriul narcisism... eu nu pot... vreau sa ma pot bucura... de mine, de tine...
cuvinte...:) o chestiune, prin care eu am scapat mereu...:) jocuri de cuvinte, pe care eu, voi sau el nu veti sti niciodata daca sunt doar produse ale mintii mele bolnave sau un adevar:)
pe...data viitoare!
si pentru ca totul se leaga, tocmai am primit asta: "And never regret anything that made you smile"
poate asta va fi o data viitoare in care voi invata sa fac asta:)
Subscribe to:
Posts (Atom)
