tanjind dupa ceva ce nu exista

mi-as pune acum tot ce mai e vital in mine, pe tava...pentru totdeauna as renunta la cine mai sunt, doar pentru a atinge o puritate...care exista cu adevarat...
care sa-mi spele sufletul murdar...ranchiuna, sa nici nu stiu ca as fi simtit-o vreodata...
dar, unde?
simt, cum simt in gol...
simt cum imi bate ceva-n cap si zice: nu meriti! nu vezi ca ceea ce ceri tu, nu ai cum sa primesti, pentru ca tu esti praf? sub nivelul marii? nu stii sa ai grija nici de tine? cum iti garantezi ca nu vei ucide si acea puritate pe care o doresti atat de mult? pe tine nu te-ai iubit? puritatea ta nu ti-ai ucis-o?
imi pare rau
la ce bun iti mai pare rau?
macar daca ai face ceva, dar nu faci nimic!
stiti cum e sa-ti mai doresti ceva? sa stii ce, dar sa nu simti ca exista?
v-ati intreba, dar atunci de ce sa-ti mai doresti?
cred ca prin venele astea nu mai curge sange, curge aer si nici ala nu da viata
mi-as da viata...sa existi...!
a mea oricum nu are sens. si daca are, il acopar eu bine ca sa nu se vada. nu vreau un sens d-asta, ca al vostru.
te vreau pe tine...in forma ta de puritate. vreau sa existi. vreau sa vibrezi in singurele mele brate si atat. si sa mor. nu vreau sa gasesc alte sensuri, in cospiratia vietii.
si simt, cum nu esti, nu poti fi...si ma indrept spre maine cu aceiasi grimasa.