toti suntem niste straini in fata celorlalti. cel mai trist e ca, suntem straini fata de noi insine.
de ce-mi tot taiati aripile? bacovia a murit de mult si n-are nevoie de inlocuitori. da cum puteti sa mi le taiati voi ?? cand o sa ma sustineti sa fac ceva mare, daca n-o faceti cu o simpla calatorie? e grav. sa ma iau sa plec? cu geamantanul in cap, in lumea larga? asa nu se mai poate oricum. de banii aia sa plec tot fac rost, ca nu-s o avere.
romania ma omoara. nu am cum sa va explic sentimentul asta tampit. pur si simplu e, fara a fi un moft fara ca voi sa puteti intelege vreodata.
nu mai am nici urlete, nici tzipete. si chiar daca le-as avea voi nu le auziti. nu auziti nici murmur nu auziti nici tipat. sunteti pur si simplu surzi la ceilalti. suferiti atat de tare de voi, incat auziti o singura voce, cea a egoului vostru.
eu nu mai am putere. nu contati pe mine.
mi-e dor de oamenii mei. cei care vin, fac doar rau, dar un rau devenit nesimtire. nu am nevoie de prostiile astea. doar lasati-ma in pace. toti.
multumesc pentru suportul pe care nu l-ati oferit niciodata. multumesc pentru fiecare piedica pe care mi-ati pus-o. multumesc pentru fiecare raspuns cu rau la binele pe care eu vi l-am dat. n-ar fi trebuit sa ma opresc nicio secunda sa va privesc si sa vad in voi vulnerabilitate si sa-mi activez astfel cutiuta cu ajutor magic.
habar n-aveti cum e sa duci lupte pa camp energetic. ramai fara nicio putere. nu poti sa exprimi, pentru ca ce poti sa exprimi e durerea fizica, si clinciurile astea n-au nicio legatura cu a trai/experimenta ceva fizic.
cu cine sa vorbesc despre asta? cui sa-i explic ce?
traiti-va limitele. eu imi traiesc extremele, care ma omoara in fiecare zi mai mult decat ieri.
mi-e dor.
si pentru cei care vor veni, nu mai bateti la usa mea, nu mai locuieste nimeni aici.
la revedere.
Sunday, December 20, 2009
Monday, November 23, 2009
noi, oamenii
noi, oamenii ne comportam ca si cum maine e ultima zi de pe pamant.
ca si cum omu de langa noi e ultimu om posibil pe pamant.
ca si cum mancarea asta, e ultima pe care pot s-o servesc.
ca si cum banii astia, sa-i ia naiba, sunt ultimii pe care pot sa-i am.
totu e intr-o frenezie. nebunie. ne risipim energie aiurea pe lucruri pe care le consideram imposibile de a le mai avea dupa ce le consumam o data. ce prostie. suntem patetici. eu sunt patetica facand asta.
de ce suntem atat de dependenti de ceilalti sau de altceva exterior noua? again, suntem patetici. asa cred eu acum.
ne comportam idiot. astia suntem noi.
de ce suntem atat de frenetici? de ce ne place sa ne innebunim singuri? nimeni n-are nicio legatura cu nebuniile noastre, decat noi insine.
mai incet cu dependentele astea, cu panicile... nimic nu moare.
auzi fa crize pentru nimic. blah
mi-e sila
ca si cum omu de langa noi e ultimu om posibil pe pamant.
ca si cum mancarea asta, e ultima pe care pot s-o servesc.
ca si cum banii astia, sa-i ia naiba, sunt ultimii pe care pot sa-i am.
totu e intr-o frenezie. nebunie. ne risipim energie aiurea pe lucruri pe care le consideram imposibile de a le mai avea dupa ce le consumam o data. ce prostie. suntem patetici. eu sunt patetica facand asta.
de ce suntem atat de dependenti de ceilalti sau de altceva exterior noua? again, suntem patetici. asa cred eu acum.
ne comportam idiot. astia suntem noi.
de ce suntem atat de frenetici? de ce ne place sa ne innebunim singuri? nimeni n-are nicio legatura cu nebuniile noastre, decat noi insine.
mai incet cu dependentele astea, cu panicile... nimic nu moare.
auzi fa crize pentru nimic. blah
mi-e sila
Thursday, November 19, 2009
ce vremuri!!!
ahahahaha:)) Ce vremuri Doamneee!!!
Ascult 2Pac. Ma despletesc si vorbesc cu oamenii care au facut parte din viata mea.
Husky sare cu o poza cu noi, culmea de cand aveam eu coditze:)) genialaaaa oo Doamnee c vremuri!
si apoiii dreacu da ruacker:))) oo Doamneeeee!!
da cum sa fi traim asemenea timpuri si acum sa nu mai fie nicaieri??
missin those timess so much. miss the life i had then. it will never be the same again.
but it's ok as long as i can keep it in myself. it's with me. i had it. i lived it. i carry it with me all ma life.
toti care m-ati atins vreodata in vreun fel sau altul...sunteti mereu acolo. pff, cat e de grav sa rememorezi impreuna cu cineva timpuri traite impreuna. genial.
some things will never be the same again... go there ma brotha tell 'em. cuz they don't know. one love to ma people wherever they r.
p.s. poate ca uneori e bine sa iei distanta fata de anumiti oameni, ca sa te reapropii de ei, reamintindu-ti de ce ati fost sau ati avut candva... who knows
Ascult 2Pac. Ma despletesc si vorbesc cu oamenii care au facut parte din viata mea.
Husky sare cu o poza cu noi, culmea de cand aveam eu coditze:)) genialaaaa oo Doamnee c vremuri!
si apoiii dreacu da ruacker:))) oo Doamneeeee!!
da cum sa fi traim asemenea timpuri si acum sa nu mai fie nicaieri??
missin those timess so much. miss the life i had then. it will never be the same again.
but it's ok as long as i can keep it in myself. it's with me. i had it. i lived it. i carry it with me all ma life.
toti care m-ati atins vreodata in vreun fel sau altul...sunteti mereu acolo. pff, cat e de grav sa rememorezi impreuna cu cineva timpuri traite impreuna. genial.
some things will never be the same again... go there ma brotha tell 'em. cuz they don't know. one love to ma people wherever they r.
p.s. poate ca uneori e bine sa iei distanta fata de anumiti oameni, ca sa te reapropii de ei, reamintindu-ti de ce ati fost sau ati avut candva... who knows
Wednesday, November 18, 2009
bleah bleah mi-e silaaaaaaaa da voi da toti!!!!
de v-ar duce naiba pa toti la gara!!! blaaaaaaaaah!!!
Monday, November 16, 2009
tripu noptii
ia uite baby:)
http://www.youtube.com/watch?v=RidF9weaXoQ
nu ti-e dor?... pffff... ce ciudat e sa-ti amintesti de chestii trecute, care puteau fi altfel, daca o coteai la stanga... :) dar nu mai poti schimba nimic, si doar te gandesti ca a fost, si ca mai poate fi vreodata... dar ce nu stii e ca poate vei reactiona la fel si intr-o data viitoare, si peste alt catva timp vei fi tot aici, ca azi, regretand ca n-ai luat-o la stanga. ca n-am miscat nimic de fapt. pana cand autosabotarea asta? pana cand ai sa fii tu mai puternic decat barierele mele... ohooo:))
mi-e dor... mi-e dor de ce a fost si putea sa fie. mi-as fi dorit sa nu fi fost eu asa... mi-as fi dorit sa...am macar in tine incredere. pentru ca in afara ta, oricum nu las pe nimeni...
cum sa ascult Mad, dupa atatea luni, tu sa fii aproape, si eu... si eu sa fiu aproape... si pe mine piesa sa ma faca ... pana si God a aranjat-o atunci si eu am fost incapatanata...
mi-e frica. dar... pff
I don't want you to go to bed...mad at me babe...
I know this ain't gonna be perfect...
But u know what? is perfect just the way it is and I didn't wanna know it...and I'm afraid now still... I am afraid of myself... the little thing that is now makes me happy. who says a woman needs a lot? huh:)
I would just like to run away...and to keep you close
don't be mad baby, you are the only one...you don't even know what this means...to both of us.
I am blessed. You are blessed. We are blessed. God is Love. God made us Love. One Love
http://www.youtube.com/watch?v=RidF9weaXoQ
nu ti-e dor?... pffff... ce ciudat e sa-ti amintesti de chestii trecute, care puteau fi altfel, daca o coteai la stanga... :) dar nu mai poti schimba nimic, si doar te gandesti ca a fost, si ca mai poate fi vreodata... dar ce nu stii e ca poate vei reactiona la fel si intr-o data viitoare, si peste alt catva timp vei fi tot aici, ca azi, regretand ca n-ai luat-o la stanga. ca n-am miscat nimic de fapt. pana cand autosabotarea asta? pana cand ai sa fii tu mai puternic decat barierele mele... ohooo:))
mi-e dor... mi-e dor de ce a fost si putea sa fie. mi-as fi dorit sa nu fi fost eu asa... mi-as fi dorit sa...am macar in tine incredere. pentru ca in afara ta, oricum nu las pe nimeni...
cum sa ascult Mad, dupa atatea luni, tu sa fii aproape, si eu... si eu sa fiu aproape... si pe mine piesa sa ma faca ... pana si God a aranjat-o atunci si eu am fost incapatanata...
mi-e frica. dar... pff
I don't want you to go to bed...mad at me babe...
I know this ain't gonna be perfect...
But u know what? is perfect just the way it is and I didn't wanna know it...and I'm afraid now still... I am afraid of myself... the little thing that is now makes me happy. who says a woman needs a lot? huh:)
I would just like to run away...and to keep you close
don't be mad baby, you are the only one...you don't even know what this means...to both of us.
I am blessed. You are blessed. We are blessed. God is Love. God made us Love. One Love
Tuesday, November 10, 2009
m.s.p.o.c.
ieri ma iubeai si azi n-o mai faci. ieri a trecut cu iubire cu tot. azi, eu ma aflu singura, in preajma ta, iubindu-te si tanjind la ieri care a trecut, cand ma iubeai.
reamintindu-mi, mi-e greu sa vad cum simteai si eu n-o faceam.
de ce tot timpul in contra timp?
nu ne-ar fi fost bine sa ne iubim sincronizat?
tu m-ai iubit, acum n-o mai faci, in schimb acum te iubesc eu. dragut, nu? e aproape hilar.
n-am apreciat o secunda cand o faceai. n-am inteles. n-am vrut sa inteleg. am fugit de tine mancand pamantul cand te simteam prea aproape de mine. acum imi doresc sa fiu aproape de tine si tu nu mai esti in ecuatie. probabil nu mai vrei sa fii. si nu te condamn. eu as fi plecat dupa prima fitza a mea. dar, tu inca dupa 1 an, mi le mai suporti.
te iubesc. esti un genial. ma hranesc cu tine. desi eu ti-am refuzat tie asta aproape tot timpul. Doamne, cat de suciti suntem noi oamenii. niciodata nu ne trebuie ce primim, ci doar dupa ce nu mai avem. au mare dreptate cei care zic: "u never really know what u got, untill is gone"
dar, am incredere. si daca nu vom mai fi niciodata atat de apropiati cum eram, eu stiu ce simt acum, stiu ce ai simtit si ce a mai ramas din asta... si mergem inainte. cu Dumnezeu inainte.
cateodata tanjim dupa ceva ce chiar avem, dar suntem prea orbi, sau ne e prea frica sa acceptam ca noi chiar primim ce cerem, si ne mentinem ochii inchisi, iar cand ii deschidem, plangem ca nu mai e ce a fost.
mi-e dor de tine cand nu te vad. ce ciudat sentiment. ce ciudat e sa constientizez asta. si e frumos. te iubesc.
reamintindu-mi, mi-e greu sa vad cum simteai si eu n-o faceam.
de ce tot timpul in contra timp?
nu ne-ar fi fost bine sa ne iubim sincronizat?
tu m-ai iubit, acum n-o mai faci, in schimb acum te iubesc eu. dragut, nu? e aproape hilar.
n-am apreciat o secunda cand o faceai. n-am inteles. n-am vrut sa inteleg. am fugit de tine mancand pamantul cand te simteam prea aproape de mine. acum imi doresc sa fiu aproape de tine si tu nu mai esti in ecuatie. probabil nu mai vrei sa fii. si nu te condamn. eu as fi plecat dupa prima fitza a mea. dar, tu inca dupa 1 an, mi le mai suporti.
te iubesc. esti un genial. ma hranesc cu tine. desi eu ti-am refuzat tie asta aproape tot timpul. Doamne, cat de suciti suntem noi oamenii. niciodata nu ne trebuie ce primim, ci doar dupa ce nu mai avem. au mare dreptate cei care zic: "u never really know what u got, untill is gone"
dar, am incredere. si daca nu vom mai fi niciodata atat de apropiati cum eram, eu stiu ce simt acum, stiu ce ai simtit si ce a mai ramas din asta... si mergem inainte. cu Dumnezeu inainte.
cateodata tanjim dupa ceva ce chiar avem, dar suntem prea orbi, sau ne e prea frica sa acceptam ca noi chiar primim ce cerem, si ne mentinem ochii inchisi, iar cand ii deschidem, plangem ca nu mai e ce a fost.
mi-e dor de tine cand nu te vad. ce ciudat sentiment. ce ciudat e sa constientizez asta. si e frumos. te iubesc.
Thursday, October 29, 2009
simte-o p-asta
Cum sa fii asa?? Doamneeee!! Ce om sa fii sa canti asa!!! Cata frumusete sa ai in tine! Genial!!! Beauty comes from pain in his way!! One Love to these rare people! And once again I'm blessed to hear and feel this music and people!!! God Bless!!!
"Keep On Dreaming" - Lyfe Jennings
[Verse 1:]
Look outside your window
Tell me what you see
Past all the flowers
Beyond the trees
Is it what you wanted?
Your life to be
Or is it what you
Settle for
Is it 'cause they laugh at you
And talk about you too
They talked about Jesus Christ
What makes you think they won't talk about you
No need to worry
You are a star
And you are perfect just the way you are
[Chorus:]
Keep on dreaming
Keep on shining
Keep on grinding
Don't stop trying
Keep on dreaming
Keep on flowing
Keep on growing
Don't stop hoping
Don't stop hoping
[Verse 2:]
(Gwone) Walkin through the graveyard
Shovel in your hand
Rumors on the street are
You just buried a man
And he was really talented
He just didn't get a chance
And now his blood is
On your hand
Maybe you should dig him up
Maybe you should not
Maybe you should stop listening to your friends
And listen to your heart
It's nice to be famous
It's nice to be a star
But it's also nice to be just who you are
[Chorus]
[Bridge:]
People say the craziest things
Craziest things
Twenty-five to life he done murdered his dreams
Murdered his dreams
Ummmhuh, ummmhuh, ummhuh"
Tuesday, October 27, 2009
chocolate high:D
Song of the day:
http://www.youtube.com/watch?v=4YHVvvcOkPA
"There is somethin' about your love
That makes me just want to open up
Your flavor is the sweetest thing in life
I'm addicted to your chocolate high
Cause I want you, and I know that you want me
So let's stay close like we supposed to be
And just get high off our own supply
I'm addicted to your chocolate high"
http://www.youtube.com/watch?v=4YHVvvcOkPA
"There is somethin' about your love
That makes me just want to open up
Your flavor is the sweetest thing in life
I'm addicted to your chocolate high
Cause I want you, and I know that you want me
So let's stay close like we supposed to be
And just get high off our own supply
I'm addicted to your chocolate high"
Thursday, October 22, 2009
believe souls!!!
"Many nights we prayed
With no proof anyone could hear
In our hearts a hope for a song
We barely understood
Now we are not afraid
Although we know there's much to fear
We were moving mountains
Long before we knew we could, whoa, yes
There can be miracles
When you believe
Though hope is frail
It's hard to kill
Who knows what miracles
You can achieve
When you believe somehow you will
You will when you believe
[Mmm...mmm...mmm...yeah]
Mmm...yeah...
In this time of fear
When prayer so often proves in vain
Hope seems like the summer bird
Too swiftly flown away
Yet now I'm standing here
My heart's so full, I can't explain
Seeking faith and speakin' words
I never thought I'd say
There can be miracles
When you believe (When you believe)
Though hope is frail
It's hard to kill (Mmm)
Who knows what miracles
You can achieve (You can achieve)
When you believe somehow you will
You will when you believe
[Hey...]
[Ooh...]
They don't know it's often when you ask, uh
And it's easy to give in to your fear, uh [Oh]
But when you're blind you find your pain
Can see or wake me through the rain
???Boy, am I still resilient voice???
Says love is the relief, oh... [Oh...]
There can be miracles (Miracles)
When you believe (Boy, when you believe, yeah) [Though hope is frail]
Though hope is frail [It's hard]
It's hard to kill (Hard to kill, oh, yeah)
Who knows what miracles
You can achieve (You can achieve, oh...)
When you believe somehow you will (Somehow, somehow, somehow)
Somehow you will (I know, I know, know)
You will when you believe [When you]
(Oh...oh...)
[You will when you]
(You will when you believe)
[Ooh...ooh...ooh...]
[Oh...oh...]
[When you believe]
[When you believe"
With no proof anyone could hear
In our hearts a hope for a song
We barely understood
Now we are not afraid
Although we know there's much to fear
We were moving mountains
Long before we knew we could, whoa, yes
There can be miracles
When you believe
Though hope is frail
It's hard to kill
Who knows what miracles
You can achieve
When you believe somehow you will
You will when you believe
[Mmm...mmm...mmm...yeah]
Mmm...yeah...
In this time of fear
When prayer so often proves in vain
Hope seems like the summer bird
Too swiftly flown away
Yet now I'm standing here
My heart's so full, I can't explain
Seeking faith and speakin' words
I never thought I'd say
There can be miracles
When you believe (When you believe)
Though hope is frail
It's hard to kill (Mmm)
Who knows what miracles
You can achieve (You can achieve)
When you believe somehow you will
You will when you believe
[Hey...]
[Ooh...]
They don't know it's often when you ask, uh
And it's easy to give in to your fear, uh [Oh]
But when you're blind you find your pain
Can see or wake me through the rain
???Boy, am I still resilient voice???
Says love is the relief, oh... [Oh...]
There can be miracles (Miracles)
When you believe (Boy, when you believe, yeah) [Though hope is frail]
Though hope is frail [It's hard]
It's hard to kill (Hard to kill, oh, yeah)
Who knows what miracles
You can achieve (You can achieve, oh...)
When you believe somehow you will (Somehow, somehow, somehow)
Somehow you will (I know, I know, know)
You will when you believe [When you]
(Oh...oh...)
[You will when you]
(You will when you believe)
[Ooh...ooh...ooh...]
[Oh...oh...]
[When you believe]
[When you believe"
CEA MAI FERICITA ZI DIN VIATA MEA!!!
BAAAAAAAAAAAAAAAAAIiiiiiiiiii!!!
mi-am gasit sensul vietiiiiiiiiiii intelegi!!! nimic mai mult! nimic n-a avut vreodata mai mult sens ca azi niciodata!
Doamne!!! Dumnezeu e mare!!!
am crezut toata viata mea, chiar si atunci cand am fost cel mai jos chiar si atunci cand puteai sa-mi dai luna de pe cer si eu tot jos eram, si eram cel mai negativ om si asta imprastiam in jur!!!
nu!! n-ai inteles! AM CREZUT INTOTDEAUNA!!!
Doamneee viata meaaa mare!!! ce s-a intamplat azi!
AZI - 22 octombrie 2009, JOI este cea mai fericita zi din viata mea!
in viata mea lucrurile nu s-au conectat ca azi!
ce stiti voi ma care nu mai puteti ca nu mai sunteti cu nu stiu cine, ca v-ati pierdut scopu vietii sau ce pana mea credeti voiiiiiiiii!!! nu exista asa ceva! esti jos atata timp cat vrei sa te mentii acolo!!! Soarele e sus pe cer si straluceste chiar daca tu te dai de ceasul mortiii! Aoleo si azi a iesit soarele dupa 2 saptamani! Cum? totu e divin!!! totu e interconectat!!!!! totu totu!!!
acum nimic nu ma mai poate opri. nimic nu ne mai poate opri.
toata perioada asta in care am stat si a fost mega aiurea acu a prins sens!
viata mea a prins sens!
totu se leaga.
daca-ti deschizi sufletul totu vine inspre tine, nu mai trebuie sa te agati tu de orice sa ai ceva!
cu Dumnezeu inainte!!!
ii mai punem o lumanare lu Tupac si zicem: "there's a God if you need a reason" !!! AMIN
Thank you God for every little blessing that you gave me!
I'm blessed! We are blessed!!!
I luv my sis, Crisa, Zanillya, Alinutza si toti oamenii minunati din viata mea! And my Family forever! For makin me for givin myself to this world! I live between angels and my life's blessed!!!
One Love!!!
The Happiest Day in My Life!!!
ce stiti voi ma, care alegeti o viata plafonata? ce stiti? deschideti-va sufletele alea pe care vi le inchideti singuri!!! shine on my way!!!
mi-am gasit sensul vietiiiiiiiiiii intelegi!!! nimic mai mult! nimic n-a avut vreodata mai mult sens ca azi niciodata!
Doamne!!! Dumnezeu e mare!!!
am crezut toata viata mea, chiar si atunci cand am fost cel mai jos chiar si atunci cand puteai sa-mi dai luna de pe cer si eu tot jos eram, si eram cel mai negativ om si asta imprastiam in jur!!!
nu!! n-ai inteles! AM CREZUT INTOTDEAUNA!!!
Doamneee viata meaaa mare!!! ce s-a intamplat azi!
AZI - 22 octombrie 2009, JOI este cea mai fericita zi din viata mea!
in viata mea lucrurile nu s-au conectat ca azi!
ce stiti voi ma care nu mai puteti ca nu mai sunteti cu nu stiu cine, ca v-ati pierdut scopu vietii sau ce pana mea credeti voiiiiiiiii!!! nu exista asa ceva! esti jos atata timp cat vrei sa te mentii acolo!!! Soarele e sus pe cer si straluceste chiar daca tu te dai de ceasul mortiii! Aoleo si azi a iesit soarele dupa 2 saptamani! Cum? totu e divin!!! totu e interconectat!!!!! totu totu!!!
acum nimic nu ma mai poate opri. nimic nu ne mai poate opri.
toata perioada asta in care am stat si a fost mega aiurea acu a prins sens!
viata mea a prins sens!
totu se leaga.
daca-ti deschizi sufletul totu vine inspre tine, nu mai trebuie sa te agati tu de orice sa ai ceva!
cu Dumnezeu inainte!!!
ii mai punem o lumanare lu Tupac si zicem: "there's a God if you need a reason" !!! AMIN
Thank you God for every little blessing that you gave me!
I'm blessed! We are blessed!!!
I luv my sis, Crisa, Zanillya, Alinutza si toti oamenii minunati din viata mea! And my Family forever! For makin me for givin myself to this world! I live between angels and my life's blessed!!!
One Love!!!
The Happiest Day in My Life!!!
ce stiti voi ma, care alegeti o viata plafonata? ce stiti? deschideti-va sufletele alea pe care vi le inchideti singuri!!! shine on my way!!!
Wednesday, October 21, 2009
pfffffffffffffffffffffffffffffffff
I luv my family! I luv my girlz!!!
I feel great!!!
simt ca pot muta muntii acum! pfff! nu ma mai intereseaza nimic. oricat ar fi de greu o sa lupt pentru tot ce-mi doresc. da nu le am, da le primesc greu, dar asta nu ma impiedica sa merg mai departe.
pfff, ai mei sunt niste geniali!!! Doamne cat pot iubi parintii astia!!! oricat am fi noi de dusi sau de nesiguri pe noi, parintii mei tot ma sustin sa fac ce vreau!!! asa ca pot pleca oriunde sa fac ce vreau! yeaaaa baby!!! ce-ti mai poti dori?:D cand te sustin de acasa!!! si-n plusss i got my girlzzz!
sormea, care e o geniala si Doamneee n-am vazut-o asa fericita de atata timp ma implineste si pe mine! everythin fo ma ppl's happiness!!! oh yea! and i have great ppl around me to feel happy for them!!! Se poate! once again! se poate!!! Noi putem! Noi vrem noi putem!!! si nu e nicio campanie e doar o stare de spirit extraordinara, sharuita cu oameni grozavi.
Ma family+Ma people = Safe ground = Love = Fullfiling wishessss!!! = Everything!!! AIA E!!! punct
Sunt foarte fericita si increzatoare! Ii iubesc pe ai mei si pe fetele mele si o sa facem tot ce ne sta in putinta pentru binele nostru!!!
Cuz ain't no mountain high enough! Aia e! say again: ain't no mountain high enough!!!
Asa stare de fericire si de implinire si de incredere n-am avut de mult si ce mult face sa o poti imparti cu oameni care simt la fel!
God works on misterious ways!
We gon do it!
We rock, they suck!!!
Am suferit destul ca ne-am nascut in tara asta! Acu vine si timpu nostru!!!
Bring it onnnnnn babyyyy!!:)) Mwhahahaha
One Love to God, to ma family, to ma people!!!
A.
I feel great!!!
simt ca pot muta muntii acum! pfff! nu ma mai intereseaza nimic. oricat ar fi de greu o sa lupt pentru tot ce-mi doresc. da nu le am, da le primesc greu, dar asta nu ma impiedica sa merg mai departe.
pfff, ai mei sunt niste geniali!!! Doamne cat pot iubi parintii astia!!! oricat am fi noi de dusi sau de nesiguri pe noi, parintii mei tot ma sustin sa fac ce vreau!!! asa ca pot pleca oriunde sa fac ce vreau! yeaaaa baby!!! ce-ti mai poti dori?:D cand te sustin de acasa!!! si-n plusss i got my girlzzz!
sormea, care e o geniala si Doamneee n-am vazut-o asa fericita de atata timp ma implineste si pe mine! everythin fo ma ppl's happiness!!! oh yea! and i have great ppl around me to feel happy for them!!! Se poate! once again! se poate!!! Noi putem! Noi vrem noi putem!!! si nu e nicio campanie e doar o stare de spirit extraordinara, sharuita cu oameni grozavi.
Ma family+Ma people = Safe ground = Love = Fullfiling wishessss!!! = Everything!!! AIA E!!! punct
Sunt foarte fericita si increzatoare! Ii iubesc pe ai mei si pe fetele mele si o sa facem tot ce ne sta in putinta pentru binele nostru!!!
Cuz ain't no mountain high enough! Aia e! say again: ain't no mountain high enough!!!
Asa stare de fericire si de implinire si de incredere n-am avut de mult si ce mult face sa o poti imparti cu oameni care simt la fel!
God works on misterious ways!
We gon do it!
We rock, they suck!!!
Am suferit destul ca ne-am nascut in tara asta! Acu vine si timpu nostru!!!
Bring it onnnnnn babyyyy!!:)) Mwhahahaha
One Love to God, to ma family, to ma people!!!
A.
Tuesday, October 20, 2009
fuck it again and again!!!
de ce chinul asta folositor nimanui de a-mi petrece timpul aiurea in tara asta?
cine mai trebuie sa inteleaga ca nu mai suport si ca ma exaspereaza fiecare zi pe care o incep aici?
sunt singura, intr-un oras care nu-mi place, intr-o tara pe care o urasc. timp in care ii observ pe altii traindu-mi poate visul. ce poate fi mai chinuitor?
urasc asteptarea asta... asteptarea a ce?
acu nu mai trebuie sa-mi arati ca nu era un bun motiv. am inteles ca nu era. i moved on. vreau doar sa plec si stii asta. Doamne. nu mai stiu ce sa fac. sa iau bani si sa ma urc pe avion? asta-i solutia extrema pe care trebuie s-o iau daca nu se intampla nimic?
in fiecare zi ma trezesc sperand sa se intample ceva, sa sune nenorocitu ala de telefon si sa aud: vino! maine!!! imi vine sa-mi fac bagajul de acum!
NU MAI SUPORT ROMANIA! NU MAI SUPORT SA FIU AICI!
ma omoara sa fiu aici.
era in House o faza: ce e mai greu pentru un parinte, dincolo de a avea un copil handicapat, cred ca e sa-si vada copilul nefericit!
ei bine sunt sanatoasa pana acum, Doamne ajuta, dar nefericita sunt sigur!
si stiu foarte bine ca tine de mine si interiorul meu, dar guess what??? nu vreau ma sa fiu bine cu mine in tara asta de rahat. si am o mie de motive pe care le-as expune degeaba.
repet!!! i wanna get the hell out of here, the sooner, the better, pentru ca nu stiu cat mai rezist!!!
cine mai trebuie sa inteleaga ca nu mai suport si ca ma exaspereaza fiecare zi pe care o incep aici?
sunt singura, intr-un oras care nu-mi place, intr-o tara pe care o urasc. timp in care ii observ pe altii traindu-mi poate visul. ce poate fi mai chinuitor?
urasc asteptarea asta... asteptarea a ce?
acu nu mai trebuie sa-mi arati ca nu era un bun motiv. am inteles ca nu era. i moved on. vreau doar sa plec si stii asta. Doamne. nu mai stiu ce sa fac. sa iau bani si sa ma urc pe avion? asta-i solutia extrema pe care trebuie s-o iau daca nu se intampla nimic?
in fiecare zi ma trezesc sperand sa se intample ceva, sa sune nenorocitu ala de telefon si sa aud: vino! maine!!! imi vine sa-mi fac bagajul de acum!
NU MAI SUPORT ROMANIA! NU MAI SUPORT SA FIU AICI!
ma omoara sa fiu aici.
era in House o faza: ce e mai greu pentru un parinte, dincolo de a avea un copil handicapat, cred ca e sa-si vada copilul nefericit!
ei bine sunt sanatoasa pana acum, Doamne ajuta, dar nefericita sunt sigur!
si stiu foarte bine ca tine de mine si interiorul meu, dar guess what??? nu vreau ma sa fiu bine cu mine in tara asta de rahat. si am o mie de motive pe care le-as expune degeaba.
repet!!! i wanna get the hell out of here, the sooner, the better, pentru ca nu stiu cat mai rezist!!!
Sunday, October 18, 2009
altadata m-as fi bucurat...
aseara a fost o seara frumoasa. dovedit lucru. lucrurile nu ies cum le planuiesti. pot iesi mai bine.
altadata, multa lume in jurul meu, ok, care nu ma afecteaza negativ, mi-ar fi conferit o stare euforica. acum a fost doar bine. am dat probabil mai mult. si poate asta e mai bine pentru ei. dar la final cand eu raman goala interior... ce fac?
imi place sa daruiesc din mine, nu ma intelegeti gresit. candva ma extazia pentru oricare persoana din jurul meu pentru care puteam sa fac asta. acum ma extaziez e prea mult spus, si pentru 2,3 oameni. si culmea ma simt si ravasita... adica goala...si nu mai pot sa ma bucur.
as vrea sa tip si sa zic: daaaaaaaaaa am atins fericirea! pentru ca asta as fi putut sa zic altadata. si totusi m-am simtit impartita in mici mici bucatele, din care eu n-am ramas cu nimic.
daca vreodata cineva va vrea sa readune bucatile, cioburile din mine, nu va putea... de ce? pentru ca sunt impartite in atatia oameni. si daca le-as lua inapoi, ei ar ramane cu cicatrici. si vedeti... pielea lor ar ramane mereu o rana. iar eu nu pot sa-mi permit asta. mie cicatricile nu mi se mai vad. pielea mea e toata o cicatrice.
taz zice ca eu traiesc pentru altii si nu pentru mine. mie-mi pasa de altii si nu de mine. pentru asta traiesc. si la naiba. are dreptate. altadata ma hraneam din asta. acu e un fel de job, ironic spus. si ca orice job, devine un mecanism, repetitiv, cu nivel scazut de satisfactie, dar iti da sa mananci.
unul daca ar fi... unul... si el a ales sa moara. toti au ales.
eu de ce nu aleg niciodata asta?
multi vor cate-o bucata din mine, putini primesc. si multi altii, primesc, fara sa ceara.
altadata, multa lume in jurul meu, ok, care nu ma afecteaza negativ, mi-ar fi conferit o stare euforica. acum a fost doar bine. am dat probabil mai mult. si poate asta e mai bine pentru ei. dar la final cand eu raman goala interior... ce fac?
imi place sa daruiesc din mine, nu ma intelegeti gresit. candva ma extazia pentru oricare persoana din jurul meu pentru care puteam sa fac asta. acum ma extaziez e prea mult spus, si pentru 2,3 oameni. si culmea ma simt si ravasita... adica goala...si nu mai pot sa ma bucur.
as vrea sa tip si sa zic: daaaaaaaaaa am atins fericirea! pentru ca asta as fi putut sa zic altadata. si totusi m-am simtit impartita in mici mici bucatele, din care eu n-am ramas cu nimic.
daca vreodata cineva va vrea sa readune bucatile, cioburile din mine, nu va putea... de ce? pentru ca sunt impartite in atatia oameni. si daca le-as lua inapoi, ei ar ramane cu cicatrici. si vedeti... pielea lor ar ramane mereu o rana. iar eu nu pot sa-mi permit asta. mie cicatricile nu mi se mai vad. pielea mea e toata o cicatrice.
taz zice ca eu traiesc pentru altii si nu pentru mine. mie-mi pasa de altii si nu de mine. pentru asta traiesc. si la naiba. are dreptate. altadata ma hraneam din asta. acu e un fel de job, ironic spus. si ca orice job, devine un mecanism, repetitiv, cu nivel scazut de satisfactie, dar iti da sa mananci.
unul daca ar fi... unul... si el a ales sa moara. toti au ales.
eu de ce nu aleg niciodata asta?
multi vor cate-o bucata din mine, putini primesc. si multi altii, primesc, fara sa ceara.
Friday, October 16, 2009
men are fools.
tocmai am primit o veste. de la un barbat prost. foarte prost. dar pe care eu il iubesc. il iubesc asa prost cum e. dar el nu stie asta.
mi-a spus la revedere, traieste-ti viata, eu o am pe a mea si sunt fericit. ma sa mori tu?
cum poti sa alegi sa fii fericit cu o persoana care te manipuleaza sau care nu are deloc incredere in tine? mie sa nu-mi vorbiti despre asa zisa fericire, pentru ca eu am experimentat sentimentul asta si n-are nicio legatura cu persoana cealalta. are doar cu voi. nimeni nu poate iubi un manipulator. o persoana care te iubeste doar pentru ca poate sa te manipuleze. asta o face un om slab, nesigur pe el si care habar nu are cine e sau ce vrea de la el. cum ar putea sti ce vrea de la tine atunci?
dar tu esti orb. esti atat de frumos incat esti orb.
sa-ti respect decizia si viata. dar viata mea si sentimentele mele cine le respecta?
Doamne cat esti de copil.
si stiu sigur ca ai sa regreti, si stiu bine unde te vei intoarce cu ochii tai aia pierduti. pentru ca asa ceva n-are cum sa-ti aduca nici un bine. esti un las. un las care nu lupta pentru ceea ce merita cu adevarat. manipulare? asta e ce vrea sufletul tau cu adevarat? dar e mai comod sa te arunci in bratele primei venite si sa o accepti cu toate prostiile p-aia, din frica sau lipsa de curaj, sau toate alea care le ai tu adunate. nu-i panica. universul lucreaza. daca tu nu vrei sa muncesti pentru tine, ai sa vezi ca el o va face si o sa te aduca in stadiul in care ai refuzat sa intri. pentru ca mie poti sa-mi spui 3 vieti cat iti e de bine, cand eu vad de la 3 poste cat e de aiurea situatia. nici o femeie normala, care te-ar iubi sincer nu ti-ar cere vreodata sa renunti la orice iti place tie sau iti face bine, pentru ea. never. asta e egoism, niciodata iubire. si-n plus, nu e corect fata de tine, fata de persoana ta, fata de cine esti tu cu adevarat. prin ea, nu faci decat sa te refuzi in continuare. langa tine, trebuie sa alegi sa fie un om care sa scoata toata esenta din tine, nu s-o sape si s-o infunde.
nimeni nu iubeste pe nimeni.
sunt prea putini oamenii capabili de iubire altruista. adica d-aia stiti voi cum? d-aia de nu te intereseaza ca omu e peste mari si tari sau ca pleaca nu stiu unde fara tine, pentru ca iubirea ta ar fi insasi siguranta pe care tampitele astea de femei frustrate si nesigure, o cauta in tot felul de locuri gresite. crezi ma ca daca inceteaza sa vorbeasca cu mine, au murit oamenii de pe pamant? crezi ca tot mapamondu asta e tampit ca tine?
femeile-s proaste si nesigure. e clar. nu toate. putine exceptii. dar barbatii care le cad astora in plasa sunt cei mai prosti. si culmea, mi-a fost dat sa vad numai d-astia mega extra destepti facand prostia asta. oare ce-mi spune asta? cat sunt de slabi emotional? degeaba ai ditai coeficientu de inteligenta, daca afectivitatea te omoara, te depaseste, te slugeste.
ce sa mai zic? ca sunt dezamagita? nici nu stiu daca asta simt. e oricum aiurea ce simt. trebuie iar sa ma pun in acord cu imposibilul, cu falsul, cu ipocrizia si imperfectiunea. dar oamenii aleg. si ei trebuie sa fie responsabili pentru alegerile lor. eu sunt pentru ale mele.
sentimentele mele nu se opresc cu o bara. stiu ce simt. e dincolo de filmele voastre proaste. e un film care n-ar avea trecere la hollywood. dar are in sufletul meu. pana atunci voi traiti-va telenovela. eu imi traiesc visul.
poate n-ai sa stii niciodata. dar eu stiu. si pe mine ma inalta asta, in schimb pe tine te coboara ce ai ales. si nu meriti. dar ai sa intelegi candva. sper. pentru ca daca nu, lumea asta nu are nici un sens.
mi-a spus la revedere, traieste-ti viata, eu o am pe a mea si sunt fericit. ma sa mori tu?
cum poti sa alegi sa fii fericit cu o persoana care te manipuleaza sau care nu are deloc incredere in tine? mie sa nu-mi vorbiti despre asa zisa fericire, pentru ca eu am experimentat sentimentul asta si n-are nicio legatura cu persoana cealalta. are doar cu voi. nimeni nu poate iubi un manipulator. o persoana care te iubeste doar pentru ca poate sa te manipuleze. asta o face un om slab, nesigur pe el si care habar nu are cine e sau ce vrea de la el. cum ar putea sti ce vrea de la tine atunci?
dar tu esti orb. esti atat de frumos incat esti orb.
sa-ti respect decizia si viata. dar viata mea si sentimentele mele cine le respecta?
Doamne cat esti de copil.
si stiu sigur ca ai sa regreti, si stiu bine unde te vei intoarce cu ochii tai aia pierduti. pentru ca asa ceva n-are cum sa-ti aduca nici un bine. esti un las. un las care nu lupta pentru ceea ce merita cu adevarat. manipulare? asta e ce vrea sufletul tau cu adevarat? dar e mai comod sa te arunci in bratele primei venite si sa o accepti cu toate prostiile p-aia, din frica sau lipsa de curaj, sau toate alea care le ai tu adunate. nu-i panica. universul lucreaza. daca tu nu vrei sa muncesti pentru tine, ai sa vezi ca el o va face si o sa te aduca in stadiul in care ai refuzat sa intri. pentru ca mie poti sa-mi spui 3 vieti cat iti e de bine, cand eu vad de la 3 poste cat e de aiurea situatia. nici o femeie normala, care te-ar iubi sincer nu ti-ar cere vreodata sa renunti la orice iti place tie sau iti face bine, pentru ea. never. asta e egoism, niciodata iubire. si-n plus, nu e corect fata de tine, fata de persoana ta, fata de cine esti tu cu adevarat. prin ea, nu faci decat sa te refuzi in continuare. langa tine, trebuie sa alegi sa fie un om care sa scoata toata esenta din tine, nu s-o sape si s-o infunde.
nimeni nu iubeste pe nimeni.
sunt prea putini oamenii capabili de iubire altruista. adica d-aia stiti voi cum? d-aia de nu te intereseaza ca omu e peste mari si tari sau ca pleaca nu stiu unde fara tine, pentru ca iubirea ta ar fi insasi siguranta pe care tampitele astea de femei frustrate si nesigure, o cauta in tot felul de locuri gresite. crezi ma ca daca inceteaza sa vorbeasca cu mine, au murit oamenii de pe pamant? crezi ca tot mapamondu asta e tampit ca tine?
femeile-s proaste si nesigure. e clar. nu toate. putine exceptii. dar barbatii care le cad astora in plasa sunt cei mai prosti. si culmea, mi-a fost dat sa vad numai d-astia mega extra destepti facand prostia asta. oare ce-mi spune asta? cat sunt de slabi emotional? degeaba ai ditai coeficientu de inteligenta, daca afectivitatea te omoara, te depaseste, te slugeste.
ce sa mai zic? ca sunt dezamagita? nici nu stiu daca asta simt. e oricum aiurea ce simt. trebuie iar sa ma pun in acord cu imposibilul, cu falsul, cu ipocrizia si imperfectiunea. dar oamenii aleg. si ei trebuie sa fie responsabili pentru alegerile lor. eu sunt pentru ale mele.
sentimentele mele nu se opresc cu o bara. stiu ce simt. e dincolo de filmele voastre proaste. e un film care n-ar avea trecere la hollywood. dar are in sufletul meu. pana atunci voi traiti-va telenovela. eu imi traiesc visul.
poate n-ai sa stii niciodata. dar eu stiu. si pe mine ma inalta asta, in schimb pe tine te coboara ce ai ales. si nu meriti. dar ai sa intelegi candva. sper. pentru ca daca nu, lumea asta nu are nici un sens.
Thursday, October 15, 2009
se poate fratilor!
da! eu pot. tu poti. noi toti putem, separat, pentru fiecare din noi.
habar nu am cum va fi maine, sau ce-mi rezerva viitorul peste o luna, dar sper la bine, stiu ca va fi bine si stiu ca se va intampla ce simt ca vreau sa se intample. asta-i totu. sa vrei sa-ti fie bine. sa faci ceva pentru asta. nu sa astepti si cand vezi ca nu se intampla sa zici eh stiam eu ca asa o sa fie. normal ca nu se intampla nimic daca nu faci nimic pentru asta.
crezi? simti ca asta vrei? bun. si atunci de ce te mai impiedici? de ce-ti pui singur piedici?
nu vrei sa fii fericit?
eu vreau! eu sunt!
si tu poti fi. si tu esti.
daca-ti golesti sufletul de toate prostiile cu care esti obisnuit sa te umpli in fiecare zi, pe baza diferitelor motive/scuze de la nu am timp pana la nu merit io asta, poti! o secunda iti ia sa realizezi asta! pentru ca daca esti capabil sa-ti doresti, sa-ti imaginezi ce vrei, ce poate sa te impiedice sa chiar o dobandesti? nimic. nimic real, doar ce crezi tu ca e in capul tau.
eu chiar cred ca pentru mine va fi bine, in ce priveste viitorul meu. pentru sunt libera de prostii. pentru ca nu am ganduri negre despre ce poate sa nu mearga. am lasat loc doar dorintei pure de a se intampla exact ce vreau si asa va fi. stiu asta. nu-mi sabotez singura fericirea si libertatea. nu am de ce.
si uite ca si in jur am oameni care-si demonstreaza ca se poate! da se poate. daca-ti deschizi, sincer sufletul in fata cuiva, se poate ca acela sa fie la fel de sincer ca tine, si sa fie cine ai avut nevoie mereu sa fie. dar asta doar daca ti-ai golit sufletul de panici, daca ai incetat sa mai transmiti inspre celalalt doar negativitati. daca, pe scurt, crezi in tine si in cine esti.
i'm happy. se poate. pentru fiecare dintre noi. daca e ceea ce ne dorim cu adevarat.
one love
p.s. ah! nu s-a intamplat nimic deosebit ca sa realizez asta. e o stare ce o am de o vreme. dimpotriva, sunt racita, sunt bolnava si afara ploua de zile, deci as avea toate motivele s-o ard depresiv, dar nu am de ce. capacitatea de a zambi dincolo de toate, nu vreau sa mi-o pierd:)
habar nu am cum va fi maine, sau ce-mi rezerva viitorul peste o luna, dar sper la bine, stiu ca va fi bine si stiu ca se va intampla ce simt ca vreau sa se intample. asta-i totu. sa vrei sa-ti fie bine. sa faci ceva pentru asta. nu sa astepti si cand vezi ca nu se intampla sa zici eh stiam eu ca asa o sa fie. normal ca nu se intampla nimic daca nu faci nimic pentru asta.
crezi? simti ca asta vrei? bun. si atunci de ce te mai impiedici? de ce-ti pui singur piedici?
nu vrei sa fii fericit?
eu vreau! eu sunt!
si tu poti fi. si tu esti.
daca-ti golesti sufletul de toate prostiile cu care esti obisnuit sa te umpli in fiecare zi, pe baza diferitelor motive/scuze de la nu am timp pana la nu merit io asta, poti! o secunda iti ia sa realizezi asta! pentru ca daca esti capabil sa-ti doresti, sa-ti imaginezi ce vrei, ce poate sa te impiedice sa chiar o dobandesti? nimic. nimic real, doar ce crezi tu ca e in capul tau.
eu chiar cred ca pentru mine va fi bine, in ce priveste viitorul meu. pentru sunt libera de prostii. pentru ca nu am ganduri negre despre ce poate sa nu mearga. am lasat loc doar dorintei pure de a se intampla exact ce vreau si asa va fi. stiu asta. nu-mi sabotez singura fericirea si libertatea. nu am de ce.
si uite ca si in jur am oameni care-si demonstreaza ca se poate! da se poate. daca-ti deschizi, sincer sufletul in fata cuiva, se poate ca acela sa fie la fel de sincer ca tine, si sa fie cine ai avut nevoie mereu sa fie. dar asta doar daca ti-ai golit sufletul de panici, daca ai incetat sa mai transmiti inspre celalalt doar negativitati. daca, pe scurt, crezi in tine si in cine esti.
i'm happy. se poate. pentru fiecare dintre noi. daca e ceea ce ne dorim cu adevarat.
one love
p.s. ah! nu s-a intamplat nimic deosebit ca sa realizez asta. e o stare ce o am de o vreme. dimpotriva, sunt racita, sunt bolnava si afara ploua de zile, deci as avea toate motivele s-o ard depresiv, dar nu am de ce. capacitatea de a zambi dincolo de toate, nu vreau sa mi-o pierd:)
Sunday, October 4, 2009
one of those nights
when i don't need anybody
when i trust nobody
when i hate hipocrits
when i just want to be alone
when all you can get the hell out of my life forever
i don't need nobody!!!
i got my own and that's all i need.
Q: Why keep livin in a world where nobody really understands somebody?
when i trust nobody
when i hate hipocrits
when i just want to be alone
when all you can get the hell out of my life forever
i don't need nobody!!!
i got my own and that's all i need.
Q: Why keep livin in a world where nobody really understands somebody?
Wednesday, September 30, 2009
good morning beautiful day!
>:D< Doamne cat e de frumos!
ce simt e fantastic!
pur si simplu simt ca nu are ce sa ma opreasca, ca nu exista negativitate in momentul asta si-n simtirile mele.
te iubesc si e fantastic. pentru ca tu nu esti. toata energia care involuntar, cand ma trezesc o simt cum pleaca spre tine stiu si simt ca ajunge la tine. stiu ca-ti zambesc ochii acum. stiu ca si daca esti in genunchi, energia mea te tine in brate. e fascinant. te simt cu mine, ma simt cu tine, chiar daca noi nu suntem. ce poate fi mai frumos.
pentru ca uman e sa poti sa-l auzi pe celalalt, sa poti sa-l tii in brate, sa poti sa-i iei mana cand ti-e frica, sa-l privesti in ochi si sa te simti in siguranta. ei, eu nu am toate astea, momentan. dar asta nu face nimic. pur si simplu nu simt inexistenta lor. pentru ca te simt si te vad tot timpul. ma simt cu tine. ce poate fi mai frumos?
ce poate fi mai frumos decat simtirea energiei care merge inspre tine, si cum tu nu existi, nu primesc confirmari reale, dar eu tot le simt? cum? confirmarea e insusi feelingul. toate sentimentele astea n-au nicio legatura cu umanul si sunt binecuvantata sa le simt. imi multumesc ca pot sa-ti transmit asta, si ca pot sa simt dincolo de palpabil. dincolo de ce trece. pentru ca noi trecem, corpurile noastre trec, dar ce simt eu acum, o parte din mine va avea mereu pata sentimentelor acestora sublime.
e fascinanta experienta asta. e fascinant ca pot sa fiu cu tine in ganduri si-n energii bune fara sa existi la propriu. fara sa te aud, fara sa te vad. asta-mi arata ca ce simt e dincolo de tot. pur si simplu e.
n-am mai trait niciodata asta. e ca si cum as descoperi ca pot sa merg.
si nu e o fatalitate. nu e cu recompense. feelingurile sunt pur si simplu acum. ele sunt recompensele. faptul ca pot sa le simt. stiu ca si daca nu te voi vedea niciodata, stiu ca feelingurile mele de acum au ajuns la tine si ti-au facut un bine, indiferent cum, nu conteaza, ce conteaza e ca simt ca ele te ating. e frumos. iti vad ochii:) zambesc:)
si mai stiu ca atunci cand o sa fie, vei simti in ochii mei, ce-mi spuneai tu ca nu s-a intamplat pana acum. pentru ca eu pot si de aici sa ma uit in ei asa... :)
este un timp pentru toate. am incredere. pentru ca stiu ca ce simt e pur, frumos si nemaisimtit.
e extraordinar sa-i poti face un bine unui om si el nici macar sa nu stie. e incomparabil cu orice forma de multumire din partea cuiva. pentru ca atunci se pierde din recunostinta pe care o simti tu insati. :)
totul e dincolo de toate:)
Doamne-ti multumesc pentru astea!
thank you for making me!
"you think i'd leave your side baby
you know me better than that
you think i'd leave you down when you're down on your knees
i wouldn't do that
i'll tell you you're right when you want
ha ah ah ah ah ah
and if only you could see into me
oh when you're cold
i'll be there
hold you tight to me
when you're on the outside baby and you can`t get in
i will show you you're so much better than you know
when you're lost and you're alone and you cant get back again
i will find you darling and i will bring you home
and if you want to cry
i am here to dry your eyes
and in no time
you'll be fine
you think i'd leave your side baby
you know me better than that
you think id leave you down when you're down on your knees
i wouldn't do that
i'll tell you you're right when you (want)
ha ah ah ah ah ah
and if only you could see into me
oh when you're cold
i'll be there
hold you tight to me
when you're low
i'll be there
by your side baby
oh when you're cold
i'll be there
hold you tight to me
oh when you're low
i'll be there
by your side baby"
I'm blessed to feel love >:D<
ce simt e fantastic!
pur si simplu simt ca nu are ce sa ma opreasca, ca nu exista negativitate in momentul asta si-n simtirile mele.
te iubesc si e fantastic. pentru ca tu nu esti. toata energia care involuntar, cand ma trezesc o simt cum pleaca spre tine stiu si simt ca ajunge la tine. stiu ca-ti zambesc ochii acum. stiu ca si daca esti in genunchi, energia mea te tine in brate. e fascinant. te simt cu mine, ma simt cu tine, chiar daca noi nu suntem. ce poate fi mai frumos.
pentru ca uman e sa poti sa-l auzi pe celalalt, sa poti sa-l tii in brate, sa poti sa-i iei mana cand ti-e frica, sa-l privesti in ochi si sa te simti in siguranta. ei, eu nu am toate astea, momentan. dar asta nu face nimic. pur si simplu nu simt inexistenta lor. pentru ca te simt si te vad tot timpul. ma simt cu tine. ce poate fi mai frumos?
ce poate fi mai frumos decat simtirea energiei care merge inspre tine, si cum tu nu existi, nu primesc confirmari reale, dar eu tot le simt? cum? confirmarea e insusi feelingul. toate sentimentele astea n-au nicio legatura cu umanul si sunt binecuvantata sa le simt. imi multumesc ca pot sa-ti transmit asta, si ca pot sa simt dincolo de palpabil. dincolo de ce trece. pentru ca noi trecem, corpurile noastre trec, dar ce simt eu acum, o parte din mine va avea mereu pata sentimentelor acestora sublime.
e fascinanta experienta asta. e fascinant ca pot sa fiu cu tine in ganduri si-n energii bune fara sa existi la propriu. fara sa te aud, fara sa te vad. asta-mi arata ca ce simt e dincolo de tot. pur si simplu e.
n-am mai trait niciodata asta. e ca si cum as descoperi ca pot sa merg.
si nu e o fatalitate. nu e cu recompense. feelingurile sunt pur si simplu acum. ele sunt recompensele. faptul ca pot sa le simt. stiu ca si daca nu te voi vedea niciodata, stiu ca feelingurile mele de acum au ajuns la tine si ti-au facut un bine, indiferent cum, nu conteaza, ce conteaza e ca simt ca ele te ating. e frumos. iti vad ochii:) zambesc:)
si mai stiu ca atunci cand o sa fie, vei simti in ochii mei, ce-mi spuneai tu ca nu s-a intamplat pana acum. pentru ca eu pot si de aici sa ma uit in ei asa... :)
este un timp pentru toate. am incredere. pentru ca stiu ca ce simt e pur, frumos si nemaisimtit.
e extraordinar sa-i poti face un bine unui om si el nici macar sa nu stie. e incomparabil cu orice forma de multumire din partea cuiva. pentru ca atunci se pierde din recunostinta pe care o simti tu insati. :)
totul e dincolo de toate:)
Doamne-ti multumesc pentru astea!
thank you for making me!
"you think i'd leave your side baby
you know me better than that
you think i'd leave you down when you're down on your knees
i wouldn't do that
i'll tell you you're right when you want
ha ah ah ah ah ah
and if only you could see into me
oh when you're cold
i'll be there
hold you tight to me
when you're on the outside baby and you can`t get in
i will show you you're so much better than you know
when you're lost and you're alone and you cant get back again
i will find you darling and i will bring you home
and if you want to cry
i am here to dry your eyes
and in no time
you'll be fine
you think i'd leave your side baby
you know me better than that
you think id leave you down when you're down on your knees
i wouldn't do that
i'll tell you you're right when you (want)
ha ah ah ah ah ah
and if only you could see into me
oh when you're cold
i'll be there
hold you tight to me
when you're low
i'll be there
by your side baby
oh when you're cold
i'll be there
hold you tight to me
oh when you're low
i'll be there
by your side baby"
I'm blessed to feel love >:D<
Tuesday, September 29, 2009
I miss this man. He is my hero!
check it!
this man changed my life some years ago. and how i miss him. God bless the dead. rip
one love. he is a genious. he is my hero!
"Unconditional Love"
"(What y'all want?)
Unconditional Love (no doubt)
Talking bout the stuff that don't wear off
It don't fade
It'll last for all these crazy days
These crazy nights
Whether you wrong or you right
I'm a still love you
Still feel you
Still there for you
No matter what (hehe)
You will always be in my heart
With unconditional love
[Verse One:]
Come listen to my truest thoughts, my truest feelings
All my peers doing years beyond drug dealing
How many caskets can we witness
Before we see it's hard to live
This life without God, so we must ask forgiveness
Ask mama why i got this urge to die
Witness the tears falling free from my eyes
Before she could reply
Though we were born without a silver spoon
My broken down TV, show cartoons in my living room (hey)
One day I hope to make it
A player in this game
Mama don't cry, long as we try
Maybe things change
Perhaps it's just a fantasy
A life where we don't need no welfare
Shit with our whole family
Maybe it's me that caused it
The fighting and the hurting
In my room crying cause I didn't want to be a burden
Watch mama open up her arms to hug me
And I ain't worried bout a damn thang, with unconditional love
[Chorus: 2x]
In this game the lesson's in your eyes to see
Though things change, the future's still inside of me
We must remember that tomorrow comes after the dark
So you will always be in my heart, with unconditional love
[Verse Two:]
Just got the message you've been calling all week
Been out here hustling on these streets, ain't had a chance to speak
But you know, with you and me it's on G
We could never be enemies, cause you been such a good friend to me
Where would I be without my dogs
No wonder why when times get hard
Cause it ain't easy being who we are
Driven by my ambitions, desire higher positions
So I proceed to make Gs, eternally in my mission
Is to be more than just a rap musician
The elevation of today's generation
If could make 'em listen
Prison ain't what we need, no longer stuck in greed
Time to play and strategize, my family's gotta eat
When we make somethin out of nothing
No pleasure in the suffering, neighborhood would be good
If they could cut out all the busting
The liquor and the weed the cussing
Sending love out to my block
The struggle never stops (unconditional love)
[Chorus]
[Verse Three:]
I'll probably never understand ya ways
With everyday I swear I hear ya
Trying to change your ways while gettin paid at the same time
Just had a baby with the same eyes
Something inside, please let me die these are strange times
How come I never made it
Maybe it's the way the played it in my heart
I knew one day I gotta be a star
My hopes and all my wishes
So many vivid pictures, and all the currency
I'll never even get to see
This fast life soon shatters
Cause after all the lights and screams
Nothing but my dreams matter
Hoping for better days
Maybe a peaceful night, baby don't cry
Cause everythang gonna be alright
Just lay your head on my shoulder
Don't worry bout a thang baby
Girl I'm a soldier (huh)
Never treated me bad, no matter who I was
You still came with that, unconditional love"
Monday, September 28, 2009
ciocolata elvetiana :)) din toate punctele de vedere:))))
hahahahaha mi-am luat toblerone:)))
deci, am intrat in magazin, foarte bine dispusa, si am vazut toblerone!!! nuuuu! asta trebuie sa fie al meu acum. il iau in mana: "of Switzerland" yeaaaaaaa baby:D:D trebuia sa sarbatoresc si cum aveam altfel daca nu cu ceva de la mama lui d-acasa:)))))))
Doamneee! e minunat!
sunt fericita!
Swiss imi da si ciocolata la propriu d-aia inegalabil de buna si la figurat, care este:) esenta esentelor ciocolatilor:))
oamenii pot fi geniali daca te lasi sa vezi asta. unii pot fii si singurii pe care-i vei intalni, care-ti vor da atata intensitate.
imi multumesc mie ca-mi permit sa vad in oameni frumosul. nemaivazutul.
cu toblerone inainte:))) si cu tine-n gand. Doamne ce poate face un vis:)
mi-e dor de tine. si ma bucur ca pot sa te fac viu in viata mea, sa te simt cu mine, chiar daca nu esti fizic, chiar daca tu refuzi si pe alte cai. n-ai cum sa combati un suflet pur. si oricat ai fugi de bine, el te prinde la un moment dat, pentru simplu fapt ca tu esti casa lui. de acolo la plecat in the 1st place:) iti iubesc ochii aia. am crezut de la inceput in ei. iti iubesc zambetul pentru ca e cel mai frumos pe care l-am vazut eu vreodata.
am simtit. si a fost nemaipomenit. si cu asta inainte voi merge si daca trebuie sa trec peste Alpi:) si daca nimic nu va iesi din tot efortul asta, macar o sa ma imprietenesc cu marmota aia draga de la Milka:) in toate e si un posibil bine, daca nu ni-l refuzam. dar pentru mine... ochii tai:) sunt si vor fi mereu... :)
sunt fericita. realul din vis m-a facut sa realizez niste chestii. mi-a dat in continuare putere, chiar daca ce am in jur incearca sa ma tina aici prin chestii urate, puterea din mine e prea mare:)
am sa-ti privesc odata ochii aia si, si:) am sa-ti multumesc ca Elvetia l-a dat pe Toblerone si pe tine:)
"Lose yourself in the Toblerone triangle" ooo da!! :)))
reality hurts. dreams are better
I dreamed about you baby...
I miss you...
I'd rather sleep forever, so I could always dream about you baby...
This dream was so real and I woke up so happy, still keepin my eyes closed, so I could keep you with me, still.
I know that through the dreams you can make reality happen. And this makes you happy. And I'm happy for now, that, if you don't, I can through this way make you still alive in my real life. Because in myself, you are forever. And baby, you gotta know that, I'm so crazy right now that I can, even in reality do whatever it takes to be there, to hold your hand. Cuz baby, like that old school song says: Ain't No Mountain High Enough, To Keep Me From Getting To You Babe!!!
You have to always know that and I know you do.
The dream made us so real baby. I will do everything from my side to see it with my eyes too.
P.S. I will do that only thing I'm so scared of, for you. Even though you may never know it. It will help me for life.
"But remember
If you should fall short of your desires
Remember life holds for you one guarantee
Youll always have me"
I am forever here
I miss you...
I'd rather sleep forever, so I could always dream about you baby...
This dream was so real and I woke up so happy, still keepin my eyes closed, so I could keep you with me, still.
I know that through the dreams you can make reality happen. And this makes you happy. And I'm happy for now, that, if you don't, I can through this way make you still alive in my real life. Because in myself, you are forever. And baby, you gotta know that, I'm so crazy right now that I can, even in reality do whatever it takes to be there, to hold your hand. Cuz baby, like that old school song says: Ain't No Mountain High Enough, To Keep Me From Getting To You Babe!!!
You have to always know that and I know you do.
The dream made us so real baby. I will do everything from my side to see it with my eyes too.
P.S. I will do that only thing I'm so scared of, for you. Even though you may never know it. It will help me for life.
"But remember
If you should fall short of your desires
Remember life holds for you one guarantee
Youll always have me"
I am forever here
Sunday, September 27, 2009
nu de mine va feriti
ci de voi insiva.
asta nu inteleg multi oameni care aleg sa-mi fie aproape sau doar sa treaca prin viata mea. nu de mine va ascundeti. credeti ca daca mie-mi serviti niste minciuni calde, sau mai putin calde, pe mine ma mintiti? credeti ca daca mie alegeti sa nu-mi spuneti ceva din teama, rusine, frica, etc pe mine ma trageti pe sfoara? nu. pe voi. voua singuri va taiati craca de sub picioare. normal ca e mult mai simplu sa crezi ca atunci cand il minti pe celalalt, scapi de el, nu-i spui adevaru, si pe moment nu te mai streseaza. dar cu ce credeti ca-l incalzeste pe celalalt minciuna voastra? credeti ca el o sa doarma mai bine la noapte? da pe el nu-l afecteaza cu nimic. voi va prejudiciati singuri constiinta.
si noi oamenii suntem experti in a ne invarti dupa degete, in fata propriilor noastre fete.
uneori probabil, ca prin sustinerea unor minciuni care vin din partea celorlalti, si nu le constiintizezi a fi minciuni, ii ajuti intr-un fel prin faptul ca indirect ii sustii, in minciunile si scenariile lor, dar tu ca om n-ai nicio vina, da daca-ti dai seama ca omul cutare te minte, constiinta iti spune sa-i spui, i-o spui, el n-o sa accepte si o sa te minta in continuare, crezand ca tot de tine vrea sa scape prin asta, dar tot de el se fereste. sau poti pur si simplu sa nu stii, si poate ca oamenii de genul asta uneori d-aia ne aleg, si ne spun prostiile astea, ca prin puterea noastra de acceptare sa-i ajutam sa ramana in aceiasi stare. e posibil. mi-au trecut gandurile astea prin cap si vroiam sa le notez. intr-o zi poate o sa am mai multe probe.
dar un lucru il stiu sigur. nu de mine va feriti. nu de mine va ascundeti. ci de voi. si cu cat ma mintiti de exemplu pe mine mai mult, cu atat pe voi va afundati mai mult. iar eu, eu raman exact in acelasi loc pentru ca n-am nicio legatura cu fantasmagoriile voastre.
fiti sinceri cu voi. nu pentru mine. ci pentru voi.
asta nu inteleg multi oameni care aleg sa-mi fie aproape sau doar sa treaca prin viata mea. nu de mine va ascundeti. credeti ca daca mie-mi serviti niste minciuni calde, sau mai putin calde, pe mine ma mintiti? credeti ca daca mie alegeti sa nu-mi spuneti ceva din teama, rusine, frica, etc pe mine ma trageti pe sfoara? nu. pe voi. voua singuri va taiati craca de sub picioare. normal ca e mult mai simplu sa crezi ca atunci cand il minti pe celalalt, scapi de el, nu-i spui adevaru, si pe moment nu te mai streseaza. dar cu ce credeti ca-l incalzeste pe celalalt minciuna voastra? credeti ca el o sa doarma mai bine la noapte? da pe el nu-l afecteaza cu nimic. voi va prejudiciati singuri constiinta.
si noi oamenii suntem experti in a ne invarti dupa degete, in fata propriilor noastre fete.
uneori probabil, ca prin sustinerea unor minciuni care vin din partea celorlalti, si nu le constiintizezi a fi minciuni, ii ajuti intr-un fel prin faptul ca indirect ii sustii, in minciunile si scenariile lor, dar tu ca om n-ai nicio vina, da daca-ti dai seama ca omul cutare te minte, constiinta iti spune sa-i spui, i-o spui, el n-o sa accepte si o sa te minta in continuare, crezand ca tot de tine vrea sa scape prin asta, dar tot de el se fereste. sau poti pur si simplu sa nu stii, si poate ca oamenii de genul asta uneori d-aia ne aleg, si ne spun prostiile astea, ca prin puterea noastra de acceptare sa-i ajutam sa ramana in aceiasi stare. e posibil. mi-au trecut gandurile astea prin cap si vroiam sa le notez. intr-o zi poate o sa am mai multe probe.
dar un lucru il stiu sigur. nu de mine va feriti. nu de mine va ascundeti. ci de voi. si cu cat ma mintiti de exemplu pe mine mai mult, cu atat pe voi va afundati mai mult. iar eu, eu raman exact in acelasi loc pentru ca n-am nicio legatura cu fantasmagoriile voastre.
fiti sinceri cu voi. nu pentru mine. ci pentru voi.
Sunday, September 20, 2009
zbucium
de ce ne chinuim sa le aratam oamenilor care conteaza pentru noi cine suntem, cand ei nu vor sa vada asta?
de ce ne incapatanam sa-i iubim pe cei care nu dau 2 parale pe noi? e total inversat. e culmea. e ilogic. parca mai mult, parca atunci cand cineva nu da 2 bani pe tine, tu mai mult iti doresti sa-i arati ce nu vede. nu poti sa accepti ca de fapt nu vrea sa te vada. pentru ca despre tine e vorba.
dar doare sa accepti asta. probabil d-aia te incapatanezi sa mergi inainte intr-un spatiu gol, unde stii ca nu se va misca nimic. pentru ca ti-e frica sa accepti.
tocmai mi-a multumit cineva ca sunt in viata persoanei aceleia. m-a izbit ceva in creieri. Doamne. dar nu am facut absolut nimic. adica acum mi se pare paranormal sa-ti mai multumeasca cineva asa din senin, doar pe baza a ce simte despre tine, ca existi, pentru ca eu am facut multe pentru oameni care poate n-au zis nici un multumesc sau au profitat la maxim si m-am incapatanat sa fac in continuare lucruri pentru oameni care n-au apreciat. si normal ca la un moment dat disproportionalitatea frustreaza. nu poti fi un martir toata viata. de fapt nu poti fi deloc. au fost putini. acum sunt aproape inexistenti.
si totusi, aici nu pot sa vorbesc doar despre a da si a primi.
e vorba de o persoana, care mi-e ciudat sa o descriu cand ma gandesc ce simt. in mine simt ca nu trebuie sa dau nicio explicatie. stiu ca e. stiu ca e incomparabil cu nimic altceva. stiu ca nu-mi aminteste de nimeni, decat de mine si ca frumusetea lui interioara, externalizata prin zambetul lui si prin ochii puri e lucrul peste care as vrea sa-mi odihnesc sufletul imbatranit devreme si ochii intunecati de prea multe. nu e un lucru descriptibil. pur si simplu il simt.
dar nu exista. si lipsa lui doare. doare, cu tot corpul, cu toata mintea mea.
normal ca ma zdruncina, ma rupe, si bucatile din mine nu se mai pot uni, cand trebuie sa suport o afirmatie de genul: multumesc ca esti in viata mea, de la un strain, si sa tanjesc dupa tine, pentru care as face orice, dar tu nu esti.
cat poate fi de nedrept?
oricare ar fi sentimentele, sunt ale mele. ce vine din interiorul meu e singurul bun pe care-l am. am spus-o tot timpu. asta e probabil una din putinele certitudini pe care le am. si nu pot sa fie atat de diferite Doamne.
off, vreau doar sa plec. VREAU SA PLEC. incertitudinea asta ma omoara. trebuie sa fiu acolo fizic. trebuie pentru linistea mea. si voi fi impacata. pentru ca eu, eu voi fi in pace cu mine ca am facut ce tinea de mine.
n-am sa uit niciodata ce mi-a zis o buna prietena, de mult: "tu sa fii impacata ca ai facut tot ce tinea de tine sa va fie bine". unul din cele mai bune lucruri pe care mi le-a spus cineva vreodata. eh, eu am calitatea asta, dincolo de tot ce se intampla, in ciclul asta al vietii, al trecerii, al maturizarii, al plecarilor si al venirilor, am stiut sa mentin ce mi-au dat oamenii, indiferent ce au devenit sau vor deveni ei pentru mine. nu poti sa-i refuzi unui om calitatile doar pentru ca nu te mai intelegi cu el, sau nu mai e in prezentul tau. a facut candva parte din viata ta, tu i-ai dat voie, si tot tu trebuie sa respecti in ce ai crezut vreodata. asa gandesc eu.
si oamenii, oricum, dincolo de cat sunt de buni sau rai, doar de tine tine sa iei de la ei ce e bun de luat. din fiecare om poti extrage ceva, normal, daca vrei. am avut norocul sa intalnesc de-a lungul anilor astora, daca nu oameni care mi-au ramas alaturi, dar au ramas alaturi de mine, cuvintele lor sau faptele lor sau gandurile si principiile lor. am stiut sa car asta cu mine. si ma bucur pentru asta. nu-i va mentine pe oamenii aceia mereu langa mine, pentru ca nu am nevoie de asta, dar voi avea ceva de ce am nevoie: cuvinte potrivite :)
imi zdruncini sufletul si nu ti-am facut nimic. dar asta nu e o poveste noua pentru mine. doar ca intensitatea asta e altfel. si tu esti altfel. tu esti singurul. stiu sa-mi car durerea, nu e problema, oricata ar fi, dar daca se intoarce universul asta impotriva ta, e vai de ochii aia ai tai:)
oricum, am sa cred mereu in tine, ca esti sau ca nu. ca ma omoara, sau nu. pentru ca asta iar tine de mine si de calitatea mea. de a vedea in tine, ce esti, dincolo de daca esti sau nu esti. eu stiu. eu simt. eu o voi face intotdeauna.
mi-e dor...
de ce ne incapatanam sa-i iubim pe cei care nu dau 2 parale pe noi? e total inversat. e culmea. e ilogic. parca mai mult, parca atunci cand cineva nu da 2 bani pe tine, tu mai mult iti doresti sa-i arati ce nu vede. nu poti sa accepti ca de fapt nu vrea sa te vada. pentru ca despre tine e vorba.
dar doare sa accepti asta. probabil d-aia te incapatanezi sa mergi inainte intr-un spatiu gol, unde stii ca nu se va misca nimic. pentru ca ti-e frica sa accepti.
tocmai mi-a multumit cineva ca sunt in viata persoanei aceleia. m-a izbit ceva in creieri. Doamne. dar nu am facut absolut nimic. adica acum mi se pare paranormal sa-ti mai multumeasca cineva asa din senin, doar pe baza a ce simte despre tine, ca existi, pentru ca eu am facut multe pentru oameni care poate n-au zis nici un multumesc sau au profitat la maxim si m-am incapatanat sa fac in continuare lucruri pentru oameni care n-au apreciat. si normal ca la un moment dat disproportionalitatea frustreaza. nu poti fi un martir toata viata. de fapt nu poti fi deloc. au fost putini. acum sunt aproape inexistenti.
si totusi, aici nu pot sa vorbesc doar despre a da si a primi.
e vorba de o persoana, care mi-e ciudat sa o descriu cand ma gandesc ce simt. in mine simt ca nu trebuie sa dau nicio explicatie. stiu ca e. stiu ca e incomparabil cu nimic altceva. stiu ca nu-mi aminteste de nimeni, decat de mine si ca frumusetea lui interioara, externalizata prin zambetul lui si prin ochii puri e lucrul peste care as vrea sa-mi odihnesc sufletul imbatranit devreme si ochii intunecati de prea multe. nu e un lucru descriptibil. pur si simplu il simt.
dar nu exista. si lipsa lui doare. doare, cu tot corpul, cu toata mintea mea.
normal ca ma zdruncina, ma rupe, si bucatile din mine nu se mai pot uni, cand trebuie sa suport o afirmatie de genul: multumesc ca esti in viata mea, de la un strain, si sa tanjesc dupa tine, pentru care as face orice, dar tu nu esti.
cat poate fi de nedrept?
oricare ar fi sentimentele, sunt ale mele. ce vine din interiorul meu e singurul bun pe care-l am. am spus-o tot timpu. asta e probabil una din putinele certitudini pe care le am. si nu pot sa fie atat de diferite Doamne.
off, vreau doar sa plec. VREAU SA PLEC. incertitudinea asta ma omoara. trebuie sa fiu acolo fizic. trebuie pentru linistea mea. si voi fi impacata. pentru ca eu, eu voi fi in pace cu mine ca am facut ce tinea de mine.
n-am sa uit niciodata ce mi-a zis o buna prietena, de mult: "tu sa fii impacata ca ai facut tot ce tinea de tine sa va fie bine". unul din cele mai bune lucruri pe care mi le-a spus cineva vreodata. eh, eu am calitatea asta, dincolo de tot ce se intampla, in ciclul asta al vietii, al trecerii, al maturizarii, al plecarilor si al venirilor, am stiut sa mentin ce mi-au dat oamenii, indiferent ce au devenit sau vor deveni ei pentru mine. nu poti sa-i refuzi unui om calitatile doar pentru ca nu te mai intelegi cu el, sau nu mai e in prezentul tau. a facut candva parte din viata ta, tu i-ai dat voie, si tot tu trebuie sa respecti in ce ai crezut vreodata. asa gandesc eu.
si oamenii, oricum, dincolo de cat sunt de buni sau rai, doar de tine tine sa iei de la ei ce e bun de luat. din fiecare om poti extrage ceva, normal, daca vrei. am avut norocul sa intalnesc de-a lungul anilor astora, daca nu oameni care mi-au ramas alaturi, dar au ramas alaturi de mine, cuvintele lor sau faptele lor sau gandurile si principiile lor. am stiut sa car asta cu mine. si ma bucur pentru asta. nu-i va mentine pe oamenii aceia mereu langa mine, pentru ca nu am nevoie de asta, dar voi avea ceva de ce am nevoie: cuvinte potrivite :)
imi zdruncini sufletul si nu ti-am facut nimic. dar asta nu e o poveste noua pentru mine. doar ca intensitatea asta e altfel. si tu esti altfel. tu esti singurul. stiu sa-mi car durerea, nu e problema, oricata ar fi, dar daca se intoarce universul asta impotriva ta, e vai de ochii aia ai tai:)
oricum, am sa cred mereu in tine, ca esti sau ca nu. ca ma omoara, sau nu. pentru ca asta iar tine de mine si de calitatea mea. de a vedea in tine, ce esti, dincolo de daca esti sau nu esti. eu stiu. eu simt. eu o voi face intotdeauna.
mi-e dor...
Thursday, September 17, 2009
3 cuvinte
de ce naiba ne traim viata ferindu-ne de ceilalti?
pentru ca asta facem. suntem intr-un joc, toti legati la ochi, mergand drept inainte. sa nu ne oprim. o oprire ne poate costa totul. ne poate costa intalnirea dezastruasa cu noi insine. pentru ca noi suntem toti intr-o continua fuga de noi insine. in felul asta ne legam de altii si uite asa jucam intr-o hora, nefericiti, fiecare cu rolul sau.
of, vreau la venetia, vreau sa ma plimb pe straduletzele alea inguste inguste, cu geamurile alipite, sa ma simt in afara istoriei si in afara destinului meu. sentimentele traite in venetia sunt pentru mine nemaitraite.
m-am saturat de jocul asta. m-am saturat sa fiu opaca pentru cei din jurul meu.
nu mai simt esenta in oameni. asta e grav. pentru ca inseamna ca nu mai am cu ce sa lucrez. oamenii nu ma mai atrag. nimic din ei nu mai merita a fi cercetat, pentru ca am vazut de atatea si atatea ori exact acelasi scenariu. am atatea si n-am nimic de fapt.
dar cum sa nu razi la o comedie cu negrii?:)) see u next time, i gotta enjoy this one:))
pentru ca asta facem. suntem intr-un joc, toti legati la ochi, mergand drept inainte. sa nu ne oprim. o oprire ne poate costa totul. ne poate costa intalnirea dezastruasa cu noi insine. pentru ca noi suntem toti intr-o continua fuga de noi insine. in felul asta ne legam de altii si uite asa jucam intr-o hora, nefericiti, fiecare cu rolul sau.
of, vreau la venetia, vreau sa ma plimb pe straduletzele alea inguste inguste, cu geamurile alipite, sa ma simt in afara istoriei si in afara destinului meu. sentimentele traite in venetia sunt pentru mine nemaitraite.
m-am saturat de jocul asta. m-am saturat sa fiu opaca pentru cei din jurul meu.
nu mai simt esenta in oameni. asta e grav. pentru ca inseamna ca nu mai am cu ce sa lucrez. oamenii nu ma mai atrag. nimic din ei nu mai merita a fi cercetat, pentru ca am vazut de atatea si atatea ori exact acelasi scenariu. am atatea si n-am nimic de fapt.
dar cum sa nu razi la o comedie cu negrii?:)) see u next time, i gotta enjoy this one:))
randuri de dimineata
m-am trezit. e urat afara.
si mi-au aparut in creieri gandurile de aseara... dupa o anumita faza.
niciodata lucrurile pe care ti le doresti sa se intample nu se intampla in momentul dorintei. ele vin candva, in drumul tau, mai ca nu-ti mai amintesti de ele, si se intampla, sub forma pe care le vroiai sau deformate, dar ele se intampla. adica nu-i poti reprosa soartei sau universului ca nu-si fac treaba. doar ca pentru tine nu mai are nici un farmec.
jocul asta numit viata are metodele lui, nu-i pasa de ale tale. oricat de inocent esti sa crezi ca viata ti-o faci tu, ehe de cate ori ai ajuns unde nu vroiai?
pentru ca soarta sau universu asta... face cum vrea el, uneori n-are pur si simplu chef de tine sa-ti puna o piedica si s-o iei pe alt drum, si te lasa sa te duci increzator acolo unde crezi tu ca vrei sa mergi. si pac, cazi singur. oho, si ce greu e sa te ridici singur. si dupa ce te-ai lovit, suferi, blestemi ce ti-ai dorit, ajungi unde puteai sa fii daca o luai pe alta cale. daca are chef de tine, pur si simplu nu-ti da voie sa ai sau sa mergi pe unde vrei. si normal ca tu protestezi, cum, e ce-mi doresc? eu asta vreau sa fac!! acum si acum!!! si nu se intampla nimic oricat de mult ti-ai dori si ai simti pe moment ca asta vrei. ei, si dupa catva timp, dupa ce te calmezi, vine asa din aer, de pe strazi laturalnice ce vroiai tu, pur si simplu iti apare in fata si-ti da buna ziua. si pe tine nici ca te intereseaza. chiar daca inainte c-o saptamana te urcai pe pereti ca nu aveai ce acum iti sta in fata.
asta e modul vietii de ati arata ca o doare undeva de dorintele tale cele mai profunde si mai importante pentru tine.
si e un joc pe care oricine invata sa-l joace. e trist doar, ca dupa mai multe reprize d-astea te sictiresti, te acresti si incep sa-ti devina indiferente dorintele astea, candva arzatoare. apatia e si ea ceva. in spatele fiecarui om sictirit, apatic, etc, e cineva care odata a crezut cu putere in ceva. uneori drumurile pe care calcam sunt menite sa ne demonstreze ce nu credem vreodata ca putem fi.
eu stiu. dintr-un suflet in viata am devenit un om, care pur si simplu traieste, fara suflet si fara dorinte.
bafta. poate voua va iese mai bine.
si mi-au aparut in creieri gandurile de aseara... dupa o anumita faza.
niciodata lucrurile pe care ti le doresti sa se intample nu se intampla in momentul dorintei. ele vin candva, in drumul tau, mai ca nu-ti mai amintesti de ele, si se intampla, sub forma pe care le vroiai sau deformate, dar ele se intampla. adica nu-i poti reprosa soartei sau universului ca nu-si fac treaba. doar ca pentru tine nu mai are nici un farmec.
jocul asta numit viata are metodele lui, nu-i pasa de ale tale. oricat de inocent esti sa crezi ca viata ti-o faci tu, ehe de cate ori ai ajuns unde nu vroiai?
pentru ca soarta sau universu asta... face cum vrea el, uneori n-are pur si simplu chef de tine sa-ti puna o piedica si s-o iei pe alt drum, si te lasa sa te duci increzator acolo unde crezi tu ca vrei sa mergi. si pac, cazi singur. oho, si ce greu e sa te ridici singur. si dupa ce te-ai lovit, suferi, blestemi ce ti-ai dorit, ajungi unde puteai sa fii daca o luai pe alta cale. daca are chef de tine, pur si simplu nu-ti da voie sa ai sau sa mergi pe unde vrei. si normal ca tu protestezi, cum, e ce-mi doresc? eu asta vreau sa fac!! acum si acum!!! si nu se intampla nimic oricat de mult ti-ai dori si ai simti pe moment ca asta vrei. ei, si dupa catva timp, dupa ce te calmezi, vine asa din aer, de pe strazi laturalnice ce vroiai tu, pur si simplu iti apare in fata si-ti da buna ziua. si pe tine nici ca te intereseaza. chiar daca inainte c-o saptamana te urcai pe pereti ca nu aveai ce acum iti sta in fata.
asta e modul vietii de ati arata ca o doare undeva de dorintele tale cele mai profunde si mai importante pentru tine.
si e un joc pe care oricine invata sa-l joace. e trist doar, ca dupa mai multe reprize d-astea te sictiresti, te acresti si incep sa-ti devina indiferente dorintele astea, candva arzatoare. apatia e si ea ceva. in spatele fiecarui om sictirit, apatic, etc, e cineva care odata a crezut cu putere in ceva. uneori drumurile pe care calcam sunt menite sa ne demonstreze ce nu credem vreodata ca putem fi.
eu stiu. dintr-un suflet in viata am devenit un om, care pur si simplu traieste, fara suflet si fara dorinte.
bafta. poate voua va iese mai bine.
Monday, September 14, 2009
muzica baby!
n-am multe de zis, piesa spune totul... decat: CE DUMNEZEU CAUTAM IN TARA ASTA???
ce Dumnezeu facem aici? cand sunt out there atatea culturi superbe de explorat? las ca ne plafonam noi cu tarisoara noastra draga... ce stiu altii? sunt prosti ei, romania e baza! pa naiba e!
nimic din tara asta nu ma face sa vibrez ca un beat de genu!
ce muzica Doamne! ce femeie!!!
enjoy care vreti sa ascultati, care nu scutiti-ma de proclamari romanesti!!!
Saturday, September 12, 2009
mare, bucuresti, si sfanta indobitocire
asta o sa fie un post lung, in urma excapadei mele pe la bucuresti la sormea si putin la mare si zilele putine de cand m-am intors... toate acestea au dus la urmatoarele exprimari in inexprimabil... am realizat multe, am inteles putine, m-am intors in aceiasi situatie... confuza
am ajuns in bucuresti, m-a luat sormea, totu bine, ca deobicei, impreuna e bine, ai senzatia aia de bine, stii ca nimic nu poate sa te atinga. ca mai e cineva cu tine. e confortant. s-au scurs repede zilele astea. am vazut oameni buni. e bine sa fii printre oameni buni.
duminica, am plecat toti 3 pe o ploaie urata inspre mare. inspre marea noastra. am ajuns acolo tot pe ploaie. erau 18 grade. nu-mi venea sa cred. am fost prin mamaia ne-am vazut cu crisa >:D< scumpa de ea si m-am plafonat sa vad pentru prima oara in viata mea, marea GRI. nu mi-a venit sa cred. simteam asa cum se zdruncina ceva in credintele mele. era un sentiment d-asta inexprimabil ca si cand lucrul pe care-l crezi intangibil sau indestructibil poate sa fie si vulnerabil. si totu e ok daca e vorba de oameni, de alte chestii, dar cand e vorba de MARE... singura mea liniste... pff...panici...a plecat sormea, a plecat Crisu... si am ramas singura...si acum a inceput distractia...
sinistru. de 10 ori inmultit cu 10 de sinistru. in viata mea n-am avut un asemenea feeling. e inexprimabil. marea pentru mine e sublima. nu vreau acum sa exprim ce inseamna marea pentru mine. eu o stiu. cine ma cunoaste o stie. si ducandu-ma la mare, o fac pentru a-mi regasi linistea, pentru a ma reuni cu ceva din mine. iar acum n-am avut sansa asta. dimpotriva a trebuit sa privesc marea luptandu-se, fiind nervoasa, suparata... deci m-am intalnit tot cu mine in varianta in care sunt in fiecare zi. frigul si vantul si ploaia sunt total altfel la mare. te invaluie, te prind, iti dezgolesc toate gaurile, te fac sa te simti cel mai singur si mai abandonat si-ti amintesc doar de ce ai facut gresit. de nimic bun. adica de rebutul de tine. asa m-am simtit eu la mare acum, un rebut. si nu e deloc confortabil. de parca nu mi-as constientiza singuratatea in fiecare zi. a trebuit sa o fac atat de dureros si la mare. eh a trecut acum. am facut bine ca n-am scris atunci. nu vreau sa-mi amintesc exact ce am trait zilele alea.
si inca odata aceiasi vesnica dezamagire. aceleasi iluzii. acelasi tribut.
si acum ca sa inteleg ca am gresit, trebuia sa iasa asa... de ce ??? sentimentul de a te simti ca cel mai groaznic criminal din lume nu e deloc placut. si eu asa ma simt. simt ca platesc mereu un tribut. un tribut pentru dorinte, pentru indrazneli, pentru vise, pentru iluzii.
citisem inainte sa plec la mare: "Tot ce e sincer e adevarat. Chiar daca nu e". Octavian Paler si eram Doamneeeee am gasit unul din raspunsurile vietii mele. Eu stiam asta, dar trebuia sa mi-o spuna cineva pe care-l pretuiesc enorm si care e ceva atat de mare incat nu pot sa exprim pentru mine, ca sa inteleg ca asa e. Ca ce simt eu, fiind sincer, e adevarat. Dar lucrul asta doare atat de mult. Toate adevarurile mele sincere dor. Dar ma bucur ca le pot simti totusi. Sunt ale mele. Si nu mi le poate lua nimeni. Doar eu pot sa mi le refuz, dar n-o fac.
Am realizat zilele trecute ca eu ma bazez pe niste contradictii grave.
Una este, imi spun: oamenii sunt nimic, nimeni nu reprezinta nimic si cred cu desavarsire in asta, in zilele mele rele, majoritatea fiind asa, alta este oamenii sunt frumosi, merita sa te bucuri de ei, in zilele mele putine, bune, cred asta. Si atunci din condradictiile astea, si intalnind oameni buni, care-mi reamintesc de mine si le multumesc, am facut o punte intre ele si anume: exista oameni buni, putini, printre canaliile astea, dar ei sunt, si ei n-au nici o vina, si eu n-am nici un drept sa-i judec alaturi de jigodii, deci trebuie sa ma bucur de ei si de ce-mi transmit si de ce le transmit. Am momentele astea cand pur si simplu pot sa-i multumesc celui mai suprem de noi si de ce exista palpabil, ca a dat cativa oameni pe pamant care te pot face sa te simti unic. Pot sa-ti transmita vibe-uri extraordinare. Dar astea sunt putine. Asta nu inseamna ca nu le apreciez sau nu ma bucur de ele si de ei. Dar reversul medaliei e urat. Cand vin zilele rele, nimic nu ma poate misca. Nimeni nu reprezinta nimic, chiar daca are aureole. Nu simt nimic. Si nimeni nu poate sa-mi transmita nimic. Refuz pe oricine, oricat imi mai e de apropiat. Ma transform. Pot azi sa-ti multumesc ca existi si maine sa fiu intr-o toana d-a mea si sa nu mai simt nimic fata de tine. E foarte ciudat. Mi-am dat si eu seama, dar nu pot sa-mi impun sa fiu altfel. Asa ca probabil trebuie sa invat sa traiesc in contradictia asta. Dar eu pot, mai greu e pentru ceilalti. Cred ca e crunt pentru un om care te iubeste sa-i spui intr-o zi: tu esti totul pentru mine si a2-a zi sa-i spui: nu simt nimic. Dar asta sunt eu acum. Asta e perioada pe care o traversez. Nimic nu ma poate lua din ea.
Si inca odata prejudecatile. Am fost crescuta intr-o familie tradionala, conservatoare cum vreti voi sa-i spuneti. Mi-am dat seama destul de tarziu ca am fost zidita intre niste prejudecati urate. Si acum mi-e foarte greu sa ies din ele. Mi-e greu si mi-a fost greu la inceput sa nu judec. Pentru ca asta am fost invatata. Ala e asa, aia nu e buna pentru ca e asa, oamenii sunt asa, ala n-o sa-ti faca niciodata bine doar pentru ca nu e asa, ah ala are ceva sigur, ala e beat, ala e hot, ala e criminal, aia sunt etc. Frazele astea sunt pentru mine ca sentintele la moarte pentru condamnati. si nu mai poooot. imi vine sa urlu. imi vine sa urluuu. ala nu e asa, aia nu e asa. NU mai judecati. exteriorul vostru nu e sala de judecata, iar voi puteti sa dati cu ciocanu ala: vinovat sau nevinovat. pff, mi-e greu sa explic aici. dar e frustrant. mi-e foarte greu sa ies din prejudecatile in care am fost crescuta. si sunt constienta ca ele-mi fac rau, si celor in cauza, si celor care le gandesc. as vrea doar sa stie ca viata si oamenii sunt altfel, daca nu-i judeci din start. da, sunt perfect d-acord majoritatea oamenilor sunt rai, dar nu poti din start sa le pui eticheta asta, cand poate sub o fata d-asta se ascunde cineva care-ti poate face un bine, sau pur si simplu merita o sansa din partea ta. si mai mult tu n-ai nici un drept, dar nici unul sa-l judeci. ti-a facut ceva? da! da cu el de pereti. dar daca omul trece nevinovat pe langa tine, ce treaba ai sa-l judeci? pff...
Sa va vorbesc si despre vechea iluzie/frustrare? Aceiasi...
Sunt capabila sa vad in oameni ce nu vede altcineva. Am mai spus-o si-o s-o repet pana ma vindec total de handicapul asta, sau se intampla vreo minune.
Si normal ca acolo unde se vede la lumina zilei potentialu, te multumesti sa zici, a bun bravo si mergi mai departe, nu te impresioneaza cu nimic, daca nu e putin intuneric. Eu trebuie sa sap, sa descopar, sa scot la lumina, sa arunc pamantul de pe el, sa-l fac sa vada lumina pe care eu o vad. Dar cum poti sa-i arati unui om ce el nu vrea sa vada? De ce sa accepte sa-l scoti din cochilia lui si sa-l fortezi sa fie la potentialul lui? Omul nu vrea. Pricepi? Trebuie sa pricepi asta! Dar eu nu pot sa traiesc altfel. Nu pot sa nu vad in oameni diferenta. Nu pot sa-i vad pe toti claie peste gramada, doar niste puncte, care formeaza ceva. Exista diferente. Exista individualitati. In ultimu om pot sa vad o sclipire. Si vreau sa-i deschid ochii. Vreau sa o vada si el. Dar omu refuza. Omul nu vrea sa straluceasca. Omul si-a creeat o conditie si ii este bine in ea. Bine Alexandro, proceseaza asta! And move on... usor de zis... dar cu sufletul meu ce fac?
Il citesc pe Octavian Paler, de mult, dar zilele astea citindu-l mai mult mi se face pur si simplu dor de el. Mi-as dori sa traiasca. Mi-as dori sa-l fi cunoscut. E singurul caruia n-ar trebui sa-i definesc singuratatea mea. Nimeni n-o intelege. Si n-ai cum daca n-o traiesti. Credeti ca eu nu mi-as dori sa nu fiu singura? Dar e o boala. Vedeti, eu sunt singura si cu voi. Pentru ca voi nu ma atingeti chiar daca aveti impresia ca o faceti. Eu sunt doar cu mine si cand sunt cu voi. Si sunt infime momentele in care va simt langa mine, va las sa o faceti, si si mai putine cand va spun ceva. M-am separat de voi si de lume. Nimeni nu poate patrunde in globul meu de gheata.
"Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist". Am s-o tot spun si la moartea mea, daca voi muri tot singura, asta va scrie.
Rip O.P. Mi-e dor. Mi-as dori sa mai fiti. Mi-as dori sa fiu. Momentan prin cuvintele lui gasesc singura intelegere si un fel de consolare, ca si daca nu mai e, a trait ce traiesc si asta o face mai usor de suportat. Totul e mai usor in 2, chiar daca si la mine e cum spunea dumnealui: "Deoarece si in doi - cu rare exceptii - am fost singur".
Cu alte cuvinte, am simtit lucruri frumoase, oameni buni, si multe regrete si izolare. Le traiesc pe fiecare in parte, total separate, doar ca senzatii pentru ca de mai mult nu sunt capabila acum. Asta e si-o consolare. Ce doare stiu ca nu tine, pentru ca e doar senzatie. Ramane doar un gust amar, cu care, inveti sa traiesti.
Pe data viitoare. De unde au iesit astea mai sunt, tot inexprimabile.
A.
am ajuns in bucuresti, m-a luat sormea, totu bine, ca deobicei, impreuna e bine, ai senzatia aia de bine, stii ca nimic nu poate sa te atinga. ca mai e cineva cu tine. e confortant. s-au scurs repede zilele astea. am vazut oameni buni. e bine sa fii printre oameni buni.
duminica, am plecat toti 3 pe o ploaie urata inspre mare. inspre marea noastra. am ajuns acolo tot pe ploaie. erau 18 grade. nu-mi venea sa cred. am fost prin mamaia ne-am vazut cu crisa >:D< scumpa de ea si m-am plafonat sa vad pentru prima oara in viata mea, marea GRI. nu mi-a venit sa cred. simteam asa cum se zdruncina ceva in credintele mele. era un sentiment d-asta inexprimabil ca si cand lucrul pe care-l crezi intangibil sau indestructibil poate sa fie si vulnerabil. si totu e ok daca e vorba de oameni, de alte chestii, dar cand e vorba de MARE... singura mea liniste... pff...panici...a plecat sormea, a plecat Crisu... si am ramas singura...si acum a inceput distractia...
sinistru. de 10 ori inmultit cu 10 de sinistru. in viata mea n-am avut un asemenea feeling. e inexprimabil. marea pentru mine e sublima. nu vreau acum sa exprim ce inseamna marea pentru mine. eu o stiu. cine ma cunoaste o stie. si ducandu-ma la mare, o fac pentru a-mi regasi linistea, pentru a ma reuni cu ceva din mine. iar acum n-am avut sansa asta. dimpotriva a trebuit sa privesc marea luptandu-se, fiind nervoasa, suparata... deci m-am intalnit tot cu mine in varianta in care sunt in fiecare zi. frigul si vantul si ploaia sunt total altfel la mare. te invaluie, te prind, iti dezgolesc toate gaurile, te fac sa te simti cel mai singur si mai abandonat si-ti amintesc doar de ce ai facut gresit. de nimic bun. adica de rebutul de tine. asa m-am simtit eu la mare acum, un rebut. si nu e deloc confortabil. de parca nu mi-as constientiza singuratatea in fiecare zi. a trebuit sa o fac atat de dureros si la mare. eh a trecut acum. am facut bine ca n-am scris atunci. nu vreau sa-mi amintesc exact ce am trait zilele alea.
si inca odata aceiasi vesnica dezamagire. aceleasi iluzii. acelasi tribut.
si acum ca sa inteleg ca am gresit, trebuia sa iasa asa... de ce ??? sentimentul de a te simti ca cel mai groaznic criminal din lume nu e deloc placut. si eu asa ma simt. simt ca platesc mereu un tribut. un tribut pentru dorinte, pentru indrazneli, pentru vise, pentru iluzii.
citisem inainte sa plec la mare: "Tot ce e sincer e adevarat. Chiar daca nu e". Octavian Paler si eram Doamneeeee am gasit unul din raspunsurile vietii mele. Eu stiam asta, dar trebuia sa mi-o spuna cineva pe care-l pretuiesc enorm si care e ceva atat de mare incat nu pot sa exprim pentru mine, ca sa inteleg ca asa e. Ca ce simt eu, fiind sincer, e adevarat. Dar lucrul asta doare atat de mult. Toate adevarurile mele sincere dor. Dar ma bucur ca le pot simti totusi. Sunt ale mele. Si nu mi le poate lua nimeni. Doar eu pot sa mi le refuz, dar n-o fac.
Am realizat zilele trecute ca eu ma bazez pe niste contradictii grave.
Una este, imi spun: oamenii sunt nimic, nimeni nu reprezinta nimic si cred cu desavarsire in asta, in zilele mele rele, majoritatea fiind asa, alta este oamenii sunt frumosi, merita sa te bucuri de ei, in zilele mele putine, bune, cred asta. Si atunci din condradictiile astea, si intalnind oameni buni, care-mi reamintesc de mine si le multumesc, am facut o punte intre ele si anume: exista oameni buni, putini, printre canaliile astea, dar ei sunt, si ei n-au nici o vina, si eu n-am nici un drept sa-i judec alaturi de jigodii, deci trebuie sa ma bucur de ei si de ce-mi transmit si de ce le transmit. Am momentele astea cand pur si simplu pot sa-i multumesc celui mai suprem de noi si de ce exista palpabil, ca a dat cativa oameni pe pamant care te pot face sa te simti unic. Pot sa-ti transmita vibe-uri extraordinare. Dar astea sunt putine. Asta nu inseamna ca nu le apreciez sau nu ma bucur de ele si de ei. Dar reversul medaliei e urat. Cand vin zilele rele, nimic nu ma poate misca. Nimeni nu reprezinta nimic, chiar daca are aureole. Nu simt nimic. Si nimeni nu poate sa-mi transmita nimic. Refuz pe oricine, oricat imi mai e de apropiat. Ma transform. Pot azi sa-ti multumesc ca existi si maine sa fiu intr-o toana d-a mea si sa nu mai simt nimic fata de tine. E foarte ciudat. Mi-am dat si eu seama, dar nu pot sa-mi impun sa fiu altfel. Asa ca probabil trebuie sa invat sa traiesc in contradictia asta. Dar eu pot, mai greu e pentru ceilalti. Cred ca e crunt pentru un om care te iubeste sa-i spui intr-o zi: tu esti totul pentru mine si a2-a zi sa-i spui: nu simt nimic. Dar asta sunt eu acum. Asta e perioada pe care o traversez. Nimic nu ma poate lua din ea.
Si inca odata prejudecatile. Am fost crescuta intr-o familie tradionala, conservatoare cum vreti voi sa-i spuneti. Mi-am dat seama destul de tarziu ca am fost zidita intre niste prejudecati urate. Si acum mi-e foarte greu sa ies din ele. Mi-e greu si mi-a fost greu la inceput sa nu judec. Pentru ca asta am fost invatata. Ala e asa, aia nu e buna pentru ca e asa, oamenii sunt asa, ala n-o sa-ti faca niciodata bine doar pentru ca nu e asa, ah ala are ceva sigur, ala e beat, ala e hot, ala e criminal, aia sunt etc. Frazele astea sunt pentru mine ca sentintele la moarte pentru condamnati. si nu mai poooot. imi vine sa urlu. imi vine sa urluuu. ala nu e asa, aia nu e asa. NU mai judecati. exteriorul vostru nu e sala de judecata, iar voi puteti sa dati cu ciocanu ala: vinovat sau nevinovat. pff, mi-e greu sa explic aici. dar e frustrant. mi-e foarte greu sa ies din prejudecatile in care am fost crescuta. si sunt constienta ca ele-mi fac rau, si celor in cauza, si celor care le gandesc. as vrea doar sa stie ca viata si oamenii sunt altfel, daca nu-i judeci din start. da, sunt perfect d-acord majoritatea oamenilor sunt rai, dar nu poti din start sa le pui eticheta asta, cand poate sub o fata d-asta se ascunde cineva care-ti poate face un bine, sau pur si simplu merita o sansa din partea ta. si mai mult tu n-ai nici un drept, dar nici unul sa-l judeci. ti-a facut ceva? da! da cu el de pereti. dar daca omul trece nevinovat pe langa tine, ce treaba ai sa-l judeci? pff...
Sa va vorbesc si despre vechea iluzie/frustrare? Aceiasi...
Sunt capabila sa vad in oameni ce nu vede altcineva. Am mai spus-o si-o s-o repet pana ma vindec total de handicapul asta, sau se intampla vreo minune.
Si normal ca acolo unde se vede la lumina zilei potentialu, te multumesti sa zici, a bun bravo si mergi mai departe, nu te impresioneaza cu nimic, daca nu e putin intuneric. Eu trebuie sa sap, sa descopar, sa scot la lumina, sa arunc pamantul de pe el, sa-l fac sa vada lumina pe care eu o vad. Dar cum poti sa-i arati unui om ce el nu vrea sa vada? De ce sa accepte sa-l scoti din cochilia lui si sa-l fortezi sa fie la potentialul lui? Omul nu vrea. Pricepi? Trebuie sa pricepi asta! Dar eu nu pot sa traiesc altfel. Nu pot sa nu vad in oameni diferenta. Nu pot sa-i vad pe toti claie peste gramada, doar niste puncte, care formeaza ceva. Exista diferente. Exista individualitati. In ultimu om pot sa vad o sclipire. Si vreau sa-i deschid ochii. Vreau sa o vada si el. Dar omu refuza. Omul nu vrea sa straluceasca. Omul si-a creeat o conditie si ii este bine in ea. Bine Alexandro, proceseaza asta! And move on... usor de zis... dar cu sufletul meu ce fac?
Il citesc pe Octavian Paler, de mult, dar zilele astea citindu-l mai mult mi se face pur si simplu dor de el. Mi-as dori sa traiasca. Mi-as dori sa-l fi cunoscut. E singurul caruia n-ar trebui sa-i definesc singuratatea mea. Nimeni n-o intelege. Si n-ai cum daca n-o traiesti. Credeti ca eu nu mi-as dori sa nu fiu singura? Dar e o boala. Vedeti, eu sunt singura si cu voi. Pentru ca voi nu ma atingeti chiar daca aveti impresia ca o faceti. Eu sunt doar cu mine si cand sunt cu voi. Si sunt infime momentele in care va simt langa mine, va las sa o faceti, si si mai putine cand va spun ceva. M-am separat de voi si de lume. Nimeni nu poate patrunde in globul meu de gheata.
"Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist". Am s-o tot spun si la moartea mea, daca voi muri tot singura, asta va scrie.
Rip O.P. Mi-e dor. Mi-as dori sa mai fiti. Mi-as dori sa fiu. Momentan prin cuvintele lui gasesc singura intelegere si un fel de consolare, ca si daca nu mai e, a trait ce traiesc si asta o face mai usor de suportat. Totul e mai usor in 2, chiar daca si la mine e cum spunea dumnealui: "Deoarece si in doi - cu rare exceptii - am fost singur".
Cu alte cuvinte, am simtit lucruri frumoase, oameni buni, si multe regrete si izolare. Le traiesc pe fiecare in parte, total separate, doar ca senzatii pentru ca de mai mult nu sunt capabila acum. Asta e si-o consolare. Ce doare stiu ca nu tine, pentru ca e doar senzatie. Ramane doar un gust amar, cu care, inveti sa traiesti.
Pe data viitoare. De unde au iesit astea mai sunt, tot inexprimabile.
A.
Friday, September 4, 2009
randuri
in asteptarea a ceva ce nu pot defini si nici nu stiu ce as face daca ar aparea...
pentru ca nu sunt fericita intr-un loc, ma mut in altul, unde sper ca va fi mai bine si unde dau cu ochii de o noua dezamagire si plec in altul...si tot asa intr-un cerc vicios.
pentru ca de mica am fost purtata dintr-un loc in altul pentru "mai bine"... asta fac si acum ca adult, caut un "mai bine" d-asta, care nu pare sa exista. la capatul sperantelor nu se afla decat dezamagiri.
nu cred in nimic.
nimeni nu stie cine sunt cu adevarat si nimeni nu-si doreste asta. si si daca si-ar dori, nu cred si nu simt sa vreau sa-i mai las eu sa afle.
bucurestiul nu mai inseamna ce insemna candva pentru un copil naiv. acum nimic nu mai are culoare. totul e o permanenta fuga. din punctul a in punctul b. ma aflu in punctul a, nu mi-e bine si vreau sa plec. ajung in punctul b, dau cu capul de o noua inchipuire falsa si vreau sa plec intr-un punct c. si daca in punctul c nu m-as mai lovi de o dezamagire, habar nu am cum as reactiona. dezarmata as fi clar. bucuroasa nu stiu.
nu cred in nimic.
intr-o lume paralela imi doresc sa existe un punct c in care sa nu ma ia in brate o noua dezamagire. in care-mi doresc niste ochi reali si un suflet corect perceput. imi doresc asta, dar nu cred suficient in existenta lui.
urasc dependenta oamenilor de compromis.
am constientizat ca tot ce-mi imaginez ca-mi doresc sa mi se intample, pentru a ma salva chipurile, nu e nicio salvare, pentru ca eu, real n-o percep asa. si si daca acu as primi "luna de pe cer", ce as face dupa aceea? de ce m-as mai plange? ce as mai dori cu toata fiinta mea? e foarte aiurea sa constientizez asta. ma indeamna sa nu mai vreau nimic. sa traiesc plat. dar nu asta fac de atata timp?
nu cred in nimic.
am ochi de sticla.
nu-mi doresc nimic.
noapte buna.
pentru ca nu sunt fericita intr-un loc, ma mut in altul, unde sper ca va fi mai bine si unde dau cu ochii de o noua dezamagire si plec in altul...si tot asa intr-un cerc vicios.
pentru ca de mica am fost purtata dintr-un loc in altul pentru "mai bine"... asta fac si acum ca adult, caut un "mai bine" d-asta, care nu pare sa exista. la capatul sperantelor nu se afla decat dezamagiri.
nu cred in nimic.
nimeni nu stie cine sunt cu adevarat si nimeni nu-si doreste asta. si si daca si-ar dori, nu cred si nu simt sa vreau sa-i mai las eu sa afle.
bucurestiul nu mai inseamna ce insemna candva pentru un copil naiv. acum nimic nu mai are culoare. totul e o permanenta fuga. din punctul a in punctul b. ma aflu in punctul a, nu mi-e bine si vreau sa plec. ajung in punctul b, dau cu capul de o noua inchipuire falsa si vreau sa plec intr-un punct c. si daca in punctul c nu m-as mai lovi de o dezamagire, habar nu am cum as reactiona. dezarmata as fi clar. bucuroasa nu stiu.
nu cred in nimic.
intr-o lume paralela imi doresc sa existe un punct c in care sa nu ma ia in brate o noua dezamagire. in care-mi doresc niste ochi reali si un suflet corect perceput. imi doresc asta, dar nu cred suficient in existenta lui.
urasc dependenta oamenilor de compromis.
am constientizat ca tot ce-mi imaginez ca-mi doresc sa mi se intample, pentru a ma salva chipurile, nu e nicio salvare, pentru ca eu, real n-o percep asa. si si daca acu as primi "luna de pe cer", ce as face dupa aceea? de ce m-as mai plange? ce as mai dori cu toata fiinta mea? e foarte aiurea sa constientizez asta. ma indeamna sa nu mai vreau nimic. sa traiesc plat. dar nu asta fac de atata timp?
nu cred in nimic.
am ochi de sticla.
nu-mi doresc nimic.
noapte buna.
Sunday, August 30, 2009
me, my sista, thugs and our black world
:)))))))))))))))))))
intr-o incercare eronata de a discuta cu-n prieten d-al nostru despre thugs:)) si despre cum girlz fall for them am dat-o intr-o veselie grava pe care doar eu si sis putem s-o simtim :D
bai!!! sa ma lasati cu impresiile voastre de self-centered ppl, care credeti ca n-aveti nicio problema si sunteti centrul universului!!! that's just some bullshit!!! si voi astia care-i judecati pe toti care nu vi se par asemanatori, ba din contra foarte rai in comparatie cu voi, dar macar oamenii astia nu se ascund dupa ei insine.
:))) pff Doamne daca n-as avea-o pe sis sa sharuiesc toate trairile astea cu ea:D
imi bag picioru-n toate ideile voastre despre baieti buni si filme d-astea mature. hai frate sa fim seriosi, avem majoritatea 20 si ceva de ani! cand o sa ne traim viata? in 54? la 40 de ani cu 1 copil si al2lea pe drum? cu bagaju plin de regrete ca n-am facut ce puteam face cand era timpul nostru? come on!!! toata viata ai timp sa imbatranesti. ai timp suficient sa-ti faci o familie cu oamenii pe care-i vrei alaturi de tine atata timp. dar sa n-o ardem maturicesc cand mi se pare ca nu-i cazul. mari maturi suntem la 20 de ani, ce sa-ti explic frate. si ce matur o sa fii tu pe la 50 de ani cand o sa-ti doresti sa te mai poti bucura ca un adolescent si sa nu-ti pese de ziua de maine.
ei, daca e asa, momentan ma doare undeva de ea maturitate si totusi prea multa ratiune strica. iar eu sunt o mentala, dar in comparatie cu ce gasesc in jur intr-un anumit personaj, imi doresc sa o las mai moale. adica oricum n-am cum sa pun la rang regesc maturizarea asta cand am 22 de ani si nu vreau frate!!! refuz!!!
vreau sa-mi traiesc viata!
si da vreau sa ma bucur de abdomene perfecte, de priviri dubioase si mega provocatoare, de maini care stiu doar intr-un anumit fel sa te atinga, chiar daca senzatiile astea tin doar clipe!!! pentru ca asta ma bucura acum. si daca asta ma bucura acum, ma vad a fi tampita sa zic: nu, eu sunt o persoana matura, trebuie sa astept aparitia pa un cal alb a unui principe care sa aiba capul pe umeri si care sa confunde maturitatea cu absolutul.
si cum ai putea sa nu te bucuri de un dans sublim? cum ai putea sa nu-ti curga ochii privind niste miscari superbe? dar, doar noi putem intelege asta! si fac inca odata ceva-n maturizarea ta si-n centrul universului tau pentru ca tu habar nu ai de bucuriile astea!
hip-hop-ul si implicit dansul sunt chestii de neexprimat daca nu le simti! si suntem putini cei care simtim dincolo de toate superficialitatile, de toate trendurile. asta e casa mea. muzica asta, dansul asta, oamenii care simt asta. si sunt foarte mandra de asta. prin hip-hop am cunoscut cei mai importanti oameni din viata mea. prin el si cu el am devenit ce sunt. si nu ma cladesc ca altii mari maturi pe baliverne, pe chestii exterioare mie, auzite, ci pe ceea ce simt. si ceea ce simt oricat de mult m-ar indrepta spre chestii rele, e tot ce am si nimeni nu-mi poate lua asta.
klar suferinta e mai usor de carat, daca o imparti cu altii. si e la fel de klar faptul ca anumite senzatii care-ti ofera bucurie pura sunt fenomenale impartasite cu oameni care chiar simt la fel. and that's no bullshit. i got my proove for that.
te iubesc sis! te iubesc ca pot impartasi cu tine si suferinta si bucurie, intr-un mod in care nu pot cu nimeni altcineva! we are forever blessed.
we love black culture, we love thugs and yea we are grateful for our decisions and feelings, cuz u know what? we, at least we are sincere in what we feel and makes us trully happy.
si sa-ti mai zic ceva! prefer o mie de thugs, aia pe care tu-i desconsideri, dar care cand te-au privit te-au privit sau cand te-au atins te-au atins, decat un fals barbat bun matur cu care poti sa-ti cladesti bazele unui viitor care se va zdruncina la primul suier de vant.
life is beautiful in our world! and we are blessed for that!
luv u ma sistah! >:D<
One Love
thuggggggggggg lifeeeeeeeeeeeeeeee - asa ar zice Taz >:D<
pam pam
P.S. sunt momente in care as da cu toata lumea asta de pamant, dar n-o sa-mi refuz niciodata bucuria din momentele fericite. pentru ca ele exista, daca-ti permiti sa le ai si sa le simti. one love to ma beautiful people! senzatiile pure pozitive sunt de neinlocuit si de cele mai multe ori de neexprimat in cuvinte, d-aia e superb sa poti gasi un om caruia sa nu fie necesar sa-i traduci in cuvinte ce e intraductibil:D pentru asta o am si o iubesc pe sormea! :D sunt o fericita, bai! :D
intr-o incercare eronata de a discuta cu-n prieten d-al nostru despre thugs:)) si despre cum girlz fall for them am dat-o intr-o veselie grava pe care doar eu si sis putem s-o simtim :D
bai!!! sa ma lasati cu impresiile voastre de self-centered ppl, care credeti ca n-aveti nicio problema si sunteti centrul universului!!! that's just some bullshit!!! si voi astia care-i judecati pe toti care nu vi se par asemanatori, ba din contra foarte rai in comparatie cu voi, dar macar oamenii astia nu se ascund dupa ei insine.
:))) pff Doamne daca n-as avea-o pe sis sa sharuiesc toate trairile astea cu ea:D
imi bag picioru-n toate ideile voastre despre baieti buni si filme d-astea mature. hai frate sa fim seriosi, avem majoritatea 20 si ceva de ani! cand o sa ne traim viata? in 54? la 40 de ani cu 1 copil si al2lea pe drum? cu bagaju plin de regrete ca n-am facut ce puteam face cand era timpul nostru? come on!!! toata viata ai timp sa imbatranesti. ai timp suficient sa-ti faci o familie cu oamenii pe care-i vrei alaturi de tine atata timp. dar sa n-o ardem maturicesc cand mi se pare ca nu-i cazul. mari maturi suntem la 20 de ani, ce sa-ti explic frate. si ce matur o sa fii tu pe la 50 de ani cand o sa-ti doresti sa te mai poti bucura ca un adolescent si sa nu-ti pese de ziua de maine.
ei, daca e asa, momentan ma doare undeva de ea maturitate si totusi prea multa ratiune strica. iar eu sunt o mentala, dar in comparatie cu ce gasesc in jur intr-un anumit personaj, imi doresc sa o las mai moale. adica oricum n-am cum sa pun la rang regesc maturizarea asta cand am 22 de ani si nu vreau frate!!! refuz!!!
vreau sa-mi traiesc viata!
si da vreau sa ma bucur de abdomene perfecte, de priviri dubioase si mega provocatoare, de maini care stiu doar intr-un anumit fel sa te atinga, chiar daca senzatiile astea tin doar clipe!!! pentru ca asta ma bucura acum. si daca asta ma bucura acum, ma vad a fi tampita sa zic: nu, eu sunt o persoana matura, trebuie sa astept aparitia pa un cal alb a unui principe care sa aiba capul pe umeri si care sa confunde maturitatea cu absolutul.
si cum ai putea sa nu te bucuri de un dans sublim? cum ai putea sa nu-ti curga ochii privind niste miscari superbe? dar, doar noi putem intelege asta! si fac inca odata ceva-n maturizarea ta si-n centrul universului tau pentru ca tu habar nu ai de bucuriile astea!
hip-hop-ul si implicit dansul sunt chestii de neexprimat daca nu le simti! si suntem putini cei care simtim dincolo de toate superficialitatile, de toate trendurile. asta e casa mea. muzica asta, dansul asta, oamenii care simt asta. si sunt foarte mandra de asta. prin hip-hop am cunoscut cei mai importanti oameni din viata mea. prin el si cu el am devenit ce sunt. si nu ma cladesc ca altii mari maturi pe baliverne, pe chestii exterioare mie, auzite, ci pe ceea ce simt. si ceea ce simt oricat de mult m-ar indrepta spre chestii rele, e tot ce am si nimeni nu-mi poate lua asta.
klar suferinta e mai usor de carat, daca o imparti cu altii. si e la fel de klar faptul ca anumite senzatii care-ti ofera bucurie pura sunt fenomenale impartasite cu oameni care chiar simt la fel. and that's no bullshit. i got my proove for that.
te iubesc sis! te iubesc ca pot impartasi cu tine si suferinta si bucurie, intr-un mod in care nu pot cu nimeni altcineva! we are forever blessed.
we love black culture, we love thugs and yea we are grateful for our decisions and feelings, cuz u know what? we, at least we are sincere in what we feel and makes us trully happy.
si sa-ti mai zic ceva! prefer o mie de thugs, aia pe care tu-i desconsideri, dar care cand te-au privit te-au privit sau cand te-au atins te-au atins, decat un fals barbat bun matur cu care poti sa-ti cladesti bazele unui viitor care se va zdruncina la primul suier de vant.
life is beautiful in our world! and we are blessed for that!
luv u ma sistah! >:D<
One Love
thuggggggggggg lifeeeeeeeeeeeeeeee - asa ar zice Taz >:D<
pam pam
P.S. sunt momente in care as da cu toata lumea asta de pamant, dar n-o sa-mi refuz niciodata bucuria din momentele fericite. pentru ca ele exista, daca-ti permiti sa le ai si sa le simti. one love to ma beautiful people! senzatiile pure pozitive sunt de neinlocuit si de cele mai multe ori de neexprimat in cuvinte, d-aia e superb sa poti gasi un om caruia sa nu fie necesar sa-i traduci in cuvinte ce e intraductibil:D pentru asta o am si o iubesc pe sormea! :D sunt o fericita, bai! :D
Friday, August 28, 2009
exprimari in inexprimabil
tot timpul m-am imaginat in mare, plutind spre nicaieri... plutind intr-un albastru fara limite, asa, spre nicaieri... doar eu cu mine, si cu albastrul marii si al cerului...
in singuratate pierzi mult uman pentru ca alegi sa nu faci parte din el... pentru ca e foarte usor, cel mai usor din punctul meu de vedere sa te pierzi printre oameni si sa fugi de tine.
ma gandeam azi ca probabil singurul moment in care toata batalia asta din creierul meu va avea vreo sansa sa se sfarseasca va fi atunci cand voi trai, nu doar pentru un singur moment, scena in care voi revedea si voi reauzi tot ce ma doare, dar expus de altcineva. sa-mi scoata ochii cu propria-mi durere. si sa fie suficient de puternic sa stea langa mine, ca sa o scot o data pentru totdeauna din mine, si nu s-o innabus cum fac de atatia ani. doar atunci cand te voi privi si ma voi vedea pe mine si vei sta atat de mult timp cat sa accept asta...atunci probabil se va termina lupta asta.
unui actor caruia ii dai mereu aceleasi scenarii, risca sa se plafoneze. adica la un moment dat bucuria sau drama prin care trece devin pentru el atat de obisnuite incat nu-l mai uimeste nimic. in fond sa fii la hollywood e o chestie care tine de trend...
vreau sa vorbesc odata cu cineva care sa inteleaga singuratea...Singuratatea...
as vorbi cu voi despre singuratate, dar voi habar nu aveti ce inseamna ea! voua va este usor sa alergati la primul om pe care-l cunoasteti, si sa-i lasati lui in brate tot ce va doare, si dupa aceea sa va simtiti eliberati si fericiti. eu nu pot. am un handicap. nu pot sa inteleg sociabilitatea asa. eu cred cu tarie ca fiecare-si poarta durerea si fericirea. si daca poti sa-ti lasi asa durerile pe oriunde, la fel faci si cu fericirile, iar eu sunt constienta ca fericirea doar eu pot s-o simt, la fel cum durerea imi strapunge oasele.
am ales singuratatea pentru ca a fi printre oameni mi se pare inuman, sau nu varianta mea de umanitate. am ales singuratatea (iti dai seama ca orice om normal ii alege pe ceilalti) pentru ca e singura care-mi permite sa fiu cu adevarat eu. cum ies afara am nevoie de un machiaj social. si toti sunteti asa. toti sunteti niste actori. eu sunt unul cand ies afara din carapacea mea.
am dat transpuneri de suflet pe indiferenta.
am dat zambete pe cuvinte dure.
imi vine sa urlu ca sa exprim alegerea asta, dar n-ar intelege-o nimeni. pot si eu sa dau 2000 de telefoane chiar daca vreau sa ma eliberez de nervi de frustrari, de ura, dar la sfarsitul lor nu ma simt cu nimic mai bine. aleg sa nu fac asta. aleg sa ma toc singura, decat sa-i toc pe altii. si nu ma enerveaza faptul ca am ales calea asta, pentru ca cel mai bine oricum esti tu cu tine, dar ... of e inutil!
e inutil sa exprim ceva cuiva care n-are cum sa inteleaga pentru ca pur si simplu n-a trait asta si orice tenta de a intelege e doar o falsa intelegere. la fel cum eu nu pot sa inteleg ca un barbat poate sa ajunga in genunchi pentru o femeie, sau tot felu de alte chestii...
"tot ce a ramas in mine e intraductibil"
tot timpul a fost asa, de ce acum ar fi altfel? m-am saturat...
"fericirea e o alegere gresita"
vreau la mare... si vreau... pff...
Thursday, August 27, 2009
hai s-o terminam cu suferintzele:D
pana cand atatea suferintze? da probabil viata n-ar mai fi atat de interesanta daca n-am mai suferi, dar totusi ce-i prea mult strica
adica, de ce nu m-as bucura eu de ce e in jurul meu? doar pentru a-mi pastra energia pentru cauze pierdute? bai daca tu vrei sa te regasesti pa tine, eu pot sa incerc, dar pasii tot tu trebuie sa-i faci!
e bine sa fii ok, sa fii fericit.
si oamenii din jur ei au fost dati pa planeta asta cu un scop. si daca nu din altruism, atunci dintr-un egoism d-ala care-ti permite sa supravietuiesti, te utilizezi de ce ti-e dat frate! adica tre sa fii un pic dus sa nu faci asta. pana cand atata martirism? nu i-au dus decat pa cruce. da frate! eu vreau si pot sa ma folosesc de ce am pentru binele meu. pentru ca m-am saturat de atatea panici, atatea suferinte si atatea ganduri: ce, cum, cand? si ce o sa fac? si aia ce-or sa faca?
mai scuteste-ma!
viata-i greu, nu toti poate! da noi putem:)) sa fie klar
adevaru e ca e greu sa iesi din vartejurile astea care te mentin intr-o stare negativa. dar trebuie sa ne permitem sa fim si bine. nu e nicio crima. nu incalcam nicio lege. propriul nostru eu trebuie sa ne fie regula. nimeni nu-ti poate dicta ce esti. decat daca-l lasi tu, logic.
muzica e geniala, dansul e sublim, oamenii pot fi si buni, daca ai rabdare si ochi buni. de ce sa-ti refuzi toate astea? pentru ce?
pentru cineva care nu vrea sa le vada? pentru cineva care a decis ca odata cu plecarea cuiva, a plecat si el. asta e lasitate. viata nu moare din tine, decat daca n-o strapungi tu singur cu-n pumnal. si de ce ai face asta? tu nu te vezi cat esti de viu? eu ma vad:)
si normal, ca sunt si rele, e imposibil fara astea, asa suntem invatati ca sta treaba, dar doar pentru ca exista ele, trebuie sa fii tampit sa-ti innegresti bunele. serios acum! hai, uitati-va in oglinda! sunteti voi si sunteti geniali asa cum sunteti! allow yourself to be happy! e total dreptul vostru! si e si al meu!
oamenii sunt geniali. ei se mai pierd pe drum. si eu am facut-o, dar e important sa constientizezi ce se intampla cu tine. intotdeauna e o anumita stralucire in anumiti oameni si e divin sa le simti prezenta. :) si eu sunt o singuratica. poate asta ma face sa-i apreciez mai mult pe oameni, decat cei care aleg sa fie tot timpul intr-un amalgam de oameni. daca alegi sa pleci dintre ei, cand revii, e :)) pff
am invatat ca suferinta leaga oameni si dragostea ii desparte. dar daca tot ne-au unit durerile, putem sa fim bine tot impreuna dupa ce ele trec. nu suport sa vina oameni la mine doar cand le e rau. de parca de bine n-as putea auzi, sau n-as putea sa sar sa te iau in brate cand esti cel mai fericit? doar pentru ca pot sa car foarte multa durere nu inseamna ca nu stiu sa exprim prin tot ce sunt, fericire! deci, haideti! n-aveti idee cat va astept sa-mi spuneti de bine! sa radem, sa ne bucuram impreuna! e superb. e dans:D dansatorii inteleg asta foarte bine:D
nimeni nu te poate opri sa fii cine esti! esti tot ce ai. nu-ti intuneca existenta. tu esti o parte divina, la fel ca mine si ca toti ceilalti. deschideti ochii! e minunat sa te intalnesti cu tine insati! e cea mai mare intalnire din viata ta! pentru ca vezi tu si atunci cand crezi ca intalnesti pe cineva minunat, acela este tot o proiectie a ta! :) si atunci?:D hehe bucura-te de tine! cu tine, si cu ceilalti!
:) ganduri de bine pentru azi si pentru maine si pentru oricand va permiteti voua asta!:)
I am happy!
enjoy ur day!
Aleeee
P.S. ah si tineti cont ca azi m-am trezit ca din tun, trezita de telefon! :))
adica, de ce nu m-as bucura eu de ce e in jurul meu? doar pentru a-mi pastra energia pentru cauze pierdute? bai daca tu vrei sa te regasesti pa tine, eu pot sa incerc, dar pasii tot tu trebuie sa-i faci!
e bine sa fii ok, sa fii fericit.
si oamenii din jur ei au fost dati pa planeta asta cu un scop. si daca nu din altruism, atunci dintr-un egoism d-ala care-ti permite sa supravietuiesti, te utilizezi de ce ti-e dat frate! adica tre sa fii un pic dus sa nu faci asta. pana cand atata martirism? nu i-au dus decat pa cruce. da frate! eu vreau si pot sa ma folosesc de ce am pentru binele meu. pentru ca m-am saturat de atatea panici, atatea suferinte si atatea ganduri: ce, cum, cand? si ce o sa fac? si aia ce-or sa faca?
mai scuteste-ma!
viata-i greu, nu toti poate! da noi putem:)) sa fie klar
adevaru e ca e greu sa iesi din vartejurile astea care te mentin intr-o stare negativa. dar trebuie sa ne permitem sa fim si bine. nu e nicio crima. nu incalcam nicio lege. propriul nostru eu trebuie sa ne fie regula. nimeni nu-ti poate dicta ce esti. decat daca-l lasi tu, logic.
muzica e geniala, dansul e sublim, oamenii pot fi si buni, daca ai rabdare si ochi buni. de ce sa-ti refuzi toate astea? pentru ce?
pentru cineva care nu vrea sa le vada? pentru cineva care a decis ca odata cu plecarea cuiva, a plecat si el. asta e lasitate. viata nu moare din tine, decat daca n-o strapungi tu singur cu-n pumnal. si de ce ai face asta? tu nu te vezi cat esti de viu? eu ma vad:)
si normal, ca sunt si rele, e imposibil fara astea, asa suntem invatati ca sta treaba, dar doar pentru ca exista ele, trebuie sa fii tampit sa-ti innegresti bunele. serios acum! hai, uitati-va in oglinda! sunteti voi si sunteti geniali asa cum sunteti! allow yourself to be happy! e total dreptul vostru! si e si al meu!
oamenii sunt geniali. ei se mai pierd pe drum. si eu am facut-o, dar e important sa constientizezi ce se intampla cu tine. intotdeauna e o anumita stralucire in anumiti oameni si e divin sa le simti prezenta. :) si eu sunt o singuratica. poate asta ma face sa-i apreciez mai mult pe oameni, decat cei care aleg sa fie tot timpul intr-un amalgam de oameni. daca alegi sa pleci dintre ei, cand revii, e :)) pff
am invatat ca suferinta leaga oameni si dragostea ii desparte. dar daca tot ne-au unit durerile, putem sa fim bine tot impreuna dupa ce ele trec. nu suport sa vina oameni la mine doar cand le e rau. de parca de bine n-as putea auzi, sau n-as putea sa sar sa te iau in brate cand esti cel mai fericit? doar pentru ca pot sa car foarte multa durere nu inseamna ca nu stiu sa exprim prin tot ce sunt, fericire! deci, haideti! n-aveti idee cat va astept sa-mi spuneti de bine! sa radem, sa ne bucuram impreuna! e superb. e dans:D dansatorii inteleg asta foarte bine:D
nimeni nu te poate opri sa fii cine esti! esti tot ce ai. nu-ti intuneca existenta. tu esti o parte divina, la fel ca mine si ca toti ceilalti. deschideti ochii! e minunat sa te intalnesti cu tine insati! e cea mai mare intalnire din viata ta! pentru ca vezi tu si atunci cand crezi ca intalnesti pe cineva minunat, acela este tot o proiectie a ta! :) si atunci?:D hehe bucura-te de tine! cu tine, si cu ceilalti!
:) ganduri de bine pentru azi si pentru maine si pentru oricand va permiteti voua asta!:)
I am happy!
enjoy ur day!
Aleeee
P.S. ah si tineti cont ca azi m-am trezit ca din tun, trezita de telefon! :))
Sunday, August 23, 2009
il stiti pe Taz??? daca nu, va spun eu cine e! :D
AH!!! you made my day! da' tu tot timpu reusesti in momente d'astea mega aiurea prin care trec...
frate, eu chiar am prieteni! stiu ca pierd mult timp in iluziile mele... gandindu-ma sau oferind energie pe tava unor oameni care pur si simplu nu exista, sau nu vor sa existe in viata mea, si nu le-o ofer celor din jurul meu. dar eu nu uit niciodata ce m-a atins vreodata.
iar Taz... Oase... Ionut din Pantelimon Bucuresti:D este unul din prietenii mei adevarati. si sunt foarte bucuroasa sa spun asta.
habar nu aveti voi ce minunat e sa-l lasi pe un om sa-ti dea ce are mai bun din el: simplitatea lui. pentru ca simplitatea are toata puritatea din lume si nevinovatia. si am primit-o si o primesc de la tine.
pe oameni ii uneste suferinta. si-am sa o zic mereu. si, si eu si Taz stim foarte bine ce inseamna asta. ca probabil daca am fi fost amandoi la hollywood ne-ar fi durut undeva de tot:))
e unul din oamenii in care o sa cred cat timp o sa respir chiar daca ajunge cel mai mare om sau daca nu face nimic cu el. pentru ca pur si simplu stiu cine e si sunt mandra ca-l cunosc.
e omu care nu vrea niciodata sa-ti sara-n ochi, sa-ti dai tu seama ce jmecherie de om e el. aparentele il duc acolo unde vrea de multe ori, la oameni care nu sapa in adancuri, pentru ca stie bine, ca cine vede, vede! si nu e estompat de jocurile, glumele sau nebunia lui. si cine se lasa oprit din cunoasterea lui , de "obstacolele" astea, il pierde chiar pe adevaratul Taz. pentru ca asta e el. e vartejul care aduna nisipul in desert:)
pe Taz l-as numi simplu asa: viata:)
iti multumesc ca-mi esti prieten. ca crezi in mine. ca vezi prin mine. ca esti alaturi de mine si nu trebuie sa fii fizic langa mine pentru asta. si ma bucur ca ma lasi sa-ti fiu alaturi.
viata e simpla. asa e Taz cum spui tu. si noi suntem bine, dar intr-o alta dimensiune. si stim amandoi ca nu putem da dimnesiunea asta a noastra pe realitate, si chiar daca e greu pentru visatori, visele noastre nu le poate inlocui nicio realitate pentru ca sunt singurele care ne dau ceea ce avem nevoie cu adevarat.
sunt mandra de tine si voi fi mereu. tu esti demonstratia existentei fericirii pure, pentru ca fericirea e simpla. si cand alegem s-o complicam aia nu mai e puritate, e chin si ala nu e simplu. si aia nu e fericire. iti multumesc ca-mi amintesti ce e simplu si frumos si bine, fara durere.
tu esti unul din motivele pentru care eu am mers mereu mai departe:) pentru ca ai stiut mereu ce sa zici in momente critice. si chiar daca eu sunt un om al cuvintelor grele si greu de explicat eu te admir ca tu poti sa pui adevarurile in cuvinte atat de simple, pentru ca asta e baza. asta e tot.
ah! si daca inca nu stiti cine e Taz, uitati-va juma' de metru langa voi, si-l vedeti! :) el e acolo mereu, deghizat sub niste poante grave si un ras care ascunde multe!:D
thank u for being my friend. i am grateful. One Love,
raaaaaaaaaaap :)) haha
>:D<>:D<
de ce tot ce fac e gresit?
in curand va urma un scandal monstruos, pentru ca fericirea costa bani. pentru ca fericirea, chiar daca e secunde cere explicatii posterioare. pentru ca ce simti intr-o secunda, nu conteaza ca e printre singurele momente de fericire, trebuie s-o explici la o luna dupa. si de ce? pentru niste bani, in necunostinta de cauza, de o viata, si acum, vor fi tot certuri in loc de intelegere. pentru ca daca niste oameni nu vor sa inteleaga ceva, n-or sa inceapa acum sa vada ca e posibil sa fie ceva si in afara ideilor lor batatorite de toate vanturile din lumea asta.
vreau sa plec. nu mai suport. nu mai suport sa ma trezesc o dimineata aici. imi vine sa ma iau sa plec aiurea, doar sa nu mai fiu aici.
saptamana trecuta... tu. acum , prostia asta care o sa ma coste. arghhhhhhhhhh!!! imi vine sa urlu. vreau sa dispar. nu-mi pot face nimic, dar ma exaspereaza sa trec iar printr-o situatie de genu care stiu ca se va intampla si din care nimeni nu va intelege nimic. pentru ca adevarul... adevarul doare de prea mult ca sa fie spus acum. nu mai am nici cicatrici. durerea adevarului a devenit acum pielea mea. cicatricile au devenit piele. iar ei nu vad. nu vad ca nu mai am aceiasi culoare a pielii. ei nu vad durerea. n-au vazut-o niciodata. eu nu i-am lasat, iar daca nu tipi, de multe ori, oamenii nu stiu ca te doare. ei nu vad, nu aud. ei au sange. eh, si ce faci cu sangele? te salveaza de la vreo moarte interioara, de la vreo durere imposibil de carat? nu te salveaza de la nimic, decat te face sa-l porti in vene atat cat il respiri.
situatia asta arata ca un razboi in care te arunci aiurea inainte stiind foarte bine ca ceilalti au toate armele din lume, iar tu esti un biet om cu un suflet si atat. esti din start invins. oricum ti-ar fi sufletul, glontele castiga mereu.
dar ce mai pot sa-mi faca? nu m-au ranit destul? n-au inteles niciodata nimic pentru ca n-au vrut. daca ar fi vrut ar fi vazut pana acum ceva. pe cand, ei vad doar ce stiu, ca si cum universul se deschide cand fac ei ochi mari, si se inchide la sfarsitul orizontului pe care ochii lor pot sa-i cuprinda. doar ca nu e nici un univers. e limitarea perceptiei mele ca fiinta.
si atunci cine sa ma priceapa? si atunci cine sa-mi ofere timp? daca ei n-au facut-o niciodata?
cine sa se opreasca un moment, sa-mi spuna: buna ziua! cum te numesti? cine esti tu? ce doresti tu? si maine sa ma intrebe iar, si poimaine si peste un infinit... NIMENI:)
a trebuit sa invat sa ma intreb mereu eu...
nimeni nu ma poate salva de mine insumi. fortaretele pot fi cucerite si daramate. dar un suflet inbuibat in propria-i sinestezie de toate cele negative, inghetat dar care pe din afara pare dezghetat, n-ai cum sa-l cuceresti, si stii de ce? pentru ca in primul rand nu ai timp sa darami tot ce am construit:)
"life's a bitch and then u die" asa ar zice Nas. si stie el bine ce zice.
si pentru ca realitatea e asa, deseori aleg sa traiesc in vis, in iluzie. pentru ca ce-mi da realitatea nu va fi niciodata la fel de confortant ca si propria-mi lume, unde mi-e permis sa iubesc ce vreau, sa fiu ce vreau, unde sunt eu cu mine si ne place impreuna. in afara noastra e doar gol si oameni rai si dezamagire.
si da, recunosc in iluzia asta-mi cladesc si persoane, pe care mi-as dori sa le am aproape in real, dar ele nu pot exista in real asa cum le vad eu. pentru ca vedeti voi, nicaieri in real nu poate fi atat bine si atata puritate cat poate sa viseze sufletul meu. si atata timp cat el va face asta, nu o voi da niciodata pe o realitate cruda, urata, banala, aspirituala, inumana. eu si cu mine vrem sa traim doar printre sufletele pure, nu in romania! si sa fim impreuna si in afara noastra. pentru ca inlauntrul nostru e bine, dar in exterior e singuratate. si e suportabila. dar nu stiu pana cand functioneaza. in noi e bine, in exterior trebuie sa ma separ de mine ca sa nu-mi ucid si ultima picatura de bine care ma mai face umana. in exterior totul e inuman. oamenii sunt urme de oameni. parca atunci cand ii vezi pe oameni sunt doar niste fantome cu sufletele lor in spate care plang ca au fost parasite si calcate in picioare si refuzate sa existe...
ce poate fi gresit in a te bucura? ce Dumnezeu poate fi gresit in a-ti dori sa vezi un om? ce poate fi rau in tot ce fac? pentru ca sunt doar explozii de suflet. si sunt putine la naiba. si cumva mi se demonstreaza statistic vorbind, ca gresesc. ca tot ce vad in ochii aia ai tai si-n zambetul tau, in tine e o greseala. ca ieri, ca maine, ca acum o luna, ca peste o saptamana sau 2 luni tot ce voi fi facut sau voi face e o greseala. faptul ca n-am facut nimic bine toata viata. faptul ca urasc tot ce e langa mine. tot ce am am avut vreodata, tot ce voi avea vreodata. pentru ca totul va fi fost o greseala.
am inteles ideea. tot ce fac e gresit. si atunci? nu trebuie sa-mi mai demonstrati voi nimic. eu stiu.
eu sunt cea mai mare infrangere in lupta cu voi si lumea din care faceti parte. asta nu inseamna ca ati castigat ceva. oricum nu sunteti niste invingatori, sunteti niste impostori, va furati propriul suflet si sustineti ca sunteti x sau y:) eu stiu cine sunt, chiar daca tot ce fac e gresit. sunt mandra de cine sunt, chiar daca tot ce fac e gresit.
vreau sa ies d-aici. ma sufoc.
si vreau sa te vad. e asta o crima? se pare ca universul a acordat verdictul: este o crima sa te cunosc. este o crima sa mai simt ceva. si stii ca daca ti-e interzis sa simti, nu existi, nu?
toata viata mea am platit tribut fericirii putine pe care am simtit-o din cand in cand, in majoritatea clipelor petrecute cu oameni nepotriviti. pentru care iar am platit tribut. mi-am pierdut sufletul in toate tranzactiile astea.
imi doresc atat de mult sa existi la fel ca-n iluziile mele, dar tu alegi realitatea. si te pierzi. te afunzi in ceata. tot ce vad in tine e in ceata pentru ca tu insuti te refuzi tie.
oare e asta un blestem? e un blestem sa vad tot timpul ce nici oamenii in ei insisi nu vad? daca si eu as refuza sa vad ce e cu adevarat in voi, ce ar mai ramane din voi insiva, care oricum va refuzati adevaratul sine?
sa va vorbesc de ce vad in omul asta? ce sens are cand el alege sa dispara dintr-o prostie? ah!
ce sens mai are binecuvantarea pe care eu o stiu cand iti privesc ochii? sau cand se topeste gheata din jurul sufletului meu cand te vad zambind? sau cand te aud? cand rasul tau e medicamentul tuturor bolilor din lumea asta? si oamenii nu stiu, si tu nu stii cine esti... pentru ca tu nu crezi in tine. stiti cat de tare doare sa crezi intr-un om care nu crede in el? n-ai cum sa-l convingi niciodata sa se priveasca pe sine. ii e frica de sine si atunci se refuza.
cum poti sa-ti refuzi divinitatea din tine?
doare. iar eu nu stiu ce e durerea. dar tu dori.
nu vezi ca nici nu stiu s-o mai exprim? nu stiu cuvinte sa aleg sa exprime ce simt...
m-am saturat de anii astia, in care nimic nu e bun, decat banii putini si aia, dar confortanti, un spatiu de locuit, mancarea, hainele. cum sa nu te bucuri de un material thing, cand ti-e refuzat sufletul?
niciodata ce am vrut cu adevarat n-a fost bine intr-un final si cum sa nu ma intreb atunci ce Dumnezeu e bine? ce vreti sa simt, sa fie in contact cu lumea asta? pentru ca pana acum eu si cu mine intram doar in sulite cand ne aruncam din suflet. m-as arunca in ochii tai, ca si in mare... pentru ca vezi tu, voi aveti aceleasi calitati. dar tu nu stii asta.
e haos in mine si in jurul meu. lipsa ta si scandaluri.
de ce ne inconjuram de oamenii care nu ne fac bine?
imi iubesc singuratea pentru ca ea nu-mi face niciodata rau. ea e mereu acolo, cum nu e nimeni. si-mi iubesc iluziile pentru ca e tot ce e bun din ce traiesc. daca n-as avea imaginatia, as muri sau as fi la hollywood, pasandu-mi doar de culoarea parului, fondul de ten de pe fata si cardurile din geanta.
urasc. durerea. lipsa. zambetul.
as putea scrie paginatii de nonsensuri pentru ca nu mai stiu cum sa exprim ce e in mine. vreau doar 2 lucruri, daca nu-s prea multe pentru univers: sa plec naibii d-aici si sa te cunosc pe tine, in afara iluziilor mele. da-le sansa sa se intalneasca cu suportul lor. da-le sansa sa fie realitatea de care am nevoie, pentru a mai trai vreo 20 de ani in liniste.
daca nu, daca a 2a dorinta e imposibila, vreau doar sa plec. cu mine in alt spatiu si cu un sfert de ochi mereu uitandu-se in spate, dupa tine, vom trai bine.
another day in "paradise" ends now. hope u'r aiight wherever u are. i miss your laugh... i miss you...sper sa-ti revii si sa stii ca sunt unde m-ai lasat, in singuratea mea.
vreau sa plec. nu mai suport. nu mai suport sa ma trezesc o dimineata aici. imi vine sa ma iau sa plec aiurea, doar sa nu mai fiu aici.
saptamana trecuta... tu. acum , prostia asta care o sa ma coste. arghhhhhhhhhh!!! imi vine sa urlu. vreau sa dispar. nu-mi pot face nimic, dar ma exaspereaza sa trec iar printr-o situatie de genu care stiu ca se va intampla si din care nimeni nu va intelege nimic. pentru ca adevarul... adevarul doare de prea mult ca sa fie spus acum. nu mai am nici cicatrici. durerea adevarului a devenit acum pielea mea. cicatricile au devenit piele. iar ei nu vad. nu vad ca nu mai am aceiasi culoare a pielii. ei nu vad durerea. n-au vazut-o niciodata. eu nu i-am lasat, iar daca nu tipi, de multe ori, oamenii nu stiu ca te doare. ei nu vad, nu aud. ei au sange. eh, si ce faci cu sangele? te salveaza de la vreo moarte interioara, de la vreo durere imposibil de carat? nu te salveaza de la nimic, decat te face sa-l porti in vene atat cat il respiri.
situatia asta arata ca un razboi in care te arunci aiurea inainte stiind foarte bine ca ceilalti au toate armele din lume, iar tu esti un biet om cu un suflet si atat. esti din start invins. oricum ti-ar fi sufletul, glontele castiga mereu.
dar ce mai pot sa-mi faca? nu m-au ranit destul? n-au inteles niciodata nimic pentru ca n-au vrut. daca ar fi vrut ar fi vazut pana acum ceva. pe cand, ei vad doar ce stiu, ca si cum universul se deschide cand fac ei ochi mari, si se inchide la sfarsitul orizontului pe care ochii lor pot sa-i cuprinda. doar ca nu e nici un univers. e limitarea perceptiei mele ca fiinta.
si atunci cine sa ma priceapa? si atunci cine sa-mi ofere timp? daca ei n-au facut-o niciodata?
cine sa se opreasca un moment, sa-mi spuna: buna ziua! cum te numesti? cine esti tu? ce doresti tu? si maine sa ma intrebe iar, si poimaine si peste un infinit... NIMENI:)
a trebuit sa invat sa ma intreb mereu eu...
nimeni nu ma poate salva de mine insumi. fortaretele pot fi cucerite si daramate. dar un suflet inbuibat in propria-i sinestezie de toate cele negative, inghetat dar care pe din afara pare dezghetat, n-ai cum sa-l cuceresti, si stii de ce? pentru ca in primul rand nu ai timp sa darami tot ce am construit:)
"life's a bitch and then u die" asa ar zice Nas. si stie el bine ce zice.
si pentru ca realitatea e asa, deseori aleg sa traiesc in vis, in iluzie. pentru ca ce-mi da realitatea nu va fi niciodata la fel de confortant ca si propria-mi lume, unde mi-e permis sa iubesc ce vreau, sa fiu ce vreau, unde sunt eu cu mine si ne place impreuna. in afara noastra e doar gol si oameni rai si dezamagire.
si da, recunosc in iluzia asta-mi cladesc si persoane, pe care mi-as dori sa le am aproape in real, dar ele nu pot exista in real asa cum le vad eu. pentru ca vedeti voi, nicaieri in real nu poate fi atat bine si atata puritate cat poate sa viseze sufletul meu. si atata timp cat el va face asta, nu o voi da niciodata pe o realitate cruda, urata, banala, aspirituala, inumana. eu si cu mine vrem sa traim doar printre sufletele pure, nu in romania! si sa fim impreuna si in afara noastra. pentru ca inlauntrul nostru e bine, dar in exterior e singuratate. si e suportabila. dar nu stiu pana cand functioneaza. in noi e bine, in exterior trebuie sa ma separ de mine ca sa nu-mi ucid si ultima picatura de bine care ma mai face umana. in exterior totul e inuman. oamenii sunt urme de oameni. parca atunci cand ii vezi pe oameni sunt doar niste fantome cu sufletele lor in spate care plang ca au fost parasite si calcate in picioare si refuzate sa existe...
ce poate fi gresit in a te bucura? ce Dumnezeu poate fi gresit in a-ti dori sa vezi un om? ce poate fi rau in tot ce fac? pentru ca sunt doar explozii de suflet. si sunt putine la naiba. si cumva mi se demonstreaza statistic vorbind, ca gresesc. ca tot ce vad in ochii aia ai tai si-n zambetul tau, in tine e o greseala. ca ieri, ca maine, ca acum o luna, ca peste o saptamana sau 2 luni tot ce voi fi facut sau voi face e o greseala. faptul ca n-am facut nimic bine toata viata. faptul ca urasc tot ce e langa mine. tot ce am am avut vreodata, tot ce voi avea vreodata. pentru ca totul va fi fost o greseala.
am inteles ideea. tot ce fac e gresit. si atunci? nu trebuie sa-mi mai demonstrati voi nimic. eu stiu.
eu sunt cea mai mare infrangere in lupta cu voi si lumea din care faceti parte. asta nu inseamna ca ati castigat ceva. oricum nu sunteti niste invingatori, sunteti niste impostori, va furati propriul suflet si sustineti ca sunteti x sau y:) eu stiu cine sunt, chiar daca tot ce fac e gresit. sunt mandra de cine sunt, chiar daca tot ce fac e gresit.
vreau sa ies d-aici. ma sufoc.
si vreau sa te vad. e asta o crima? se pare ca universul a acordat verdictul: este o crima sa te cunosc. este o crima sa mai simt ceva. si stii ca daca ti-e interzis sa simti, nu existi, nu?
toata viata mea am platit tribut fericirii putine pe care am simtit-o din cand in cand, in majoritatea clipelor petrecute cu oameni nepotriviti. pentru care iar am platit tribut. mi-am pierdut sufletul in toate tranzactiile astea.
imi doresc atat de mult sa existi la fel ca-n iluziile mele, dar tu alegi realitatea. si te pierzi. te afunzi in ceata. tot ce vad in tine e in ceata pentru ca tu insuti te refuzi tie.
oare e asta un blestem? e un blestem sa vad tot timpul ce nici oamenii in ei insisi nu vad? daca si eu as refuza sa vad ce e cu adevarat in voi, ce ar mai ramane din voi insiva, care oricum va refuzati adevaratul sine?
sa va vorbesc de ce vad in omul asta? ce sens are cand el alege sa dispara dintr-o prostie? ah!
ce sens mai are binecuvantarea pe care eu o stiu cand iti privesc ochii? sau cand se topeste gheata din jurul sufletului meu cand te vad zambind? sau cand te aud? cand rasul tau e medicamentul tuturor bolilor din lumea asta? si oamenii nu stiu, si tu nu stii cine esti... pentru ca tu nu crezi in tine. stiti cat de tare doare sa crezi intr-un om care nu crede in el? n-ai cum sa-l convingi niciodata sa se priveasca pe sine. ii e frica de sine si atunci se refuza.
cum poti sa-ti refuzi divinitatea din tine?
doare. iar eu nu stiu ce e durerea. dar tu dori.
nu vezi ca nici nu stiu s-o mai exprim? nu stiu cuvinte sa aleg sa exprime ce simt...
m-am saturat de anii astia, in care nimic nu e bun, decat banii putini si aia, dar confortanti, un spatiu de locuit, mancarea, hainele. cum sa nu te bucuri de un material thing, cand ti-e refuzat sufletul?
niciodata ce am vrut cu adevarat n-a fost bine intr-un final si cum sa nu ma intreb atunci ce Dumnezeu e bine? ce vreti sa simt, sa fie in contact cu lumea asta? pentru ca pana acum eu si cu mine intram doar in sulite cand ne aruncam din suflet. m-as arunca in ochii tai, ca si in mare... pentru ca vezi tu, voi aveti aceleasi calitati. dar tu nu stii asta.
e haos in mine si in jurul meu. lipsa ta si scandaluri.
de ce ne inconjuram de oamenii care nu ne fac bine?
imi iubesc singuratea pentru ca ea nu-mi face niciodata rau. ea e mereu acolo, cum nu e nimeni. si-mi iubesc iluziile pentru ca e tot ce e bun din ce traiesc. daca n-as avea imaginatia, as muri sau as fi la hollywood, pasandu-mi doar de culoarea parului, fondul de ten de pe fata si cardurile din geanta.
urasc. durerea. lipsa. zambetul.
as putea scrie paginatii de nonsensuri pentru ca nu mai stiu cum sa exprim ce e in mine. vreau doar 2 lucruri, daca nu-s prea multe pentru univers: sa plec naibii d-aici si sa te cunosc pe tine, in afara iluziilor mele. da-le sansa sa se intalneasca cu suportul lor. da-le sansa sa fie realitatea de care am nevoie, pentru a mai trai vreo 20 de ani in liniste.
daca nu, daca a 2a dorinta e imposibila, vreau doar sa plec. cu mine in alt spatiu si cu un sfert de ochi mereu uitandu-se in spate, dupa tine, vom trai bine.
another day in "paradise" ends now. hope u'r aiight wherever u are. i miss your laugh... i miss you...sper sa-ti revii si sa stii ca sunt unde m-ai lasat, in singuratea mea.
Saturday, August 15, 2009
good people
there are still some good people out there, if you want to see them. maybe they are few, but if you want to find some, you have to look pretty well. they are still out there. and you know they are when you feel their presence, their energy around. they don't have to be close to you phizically, but you can feel their good vibes and their good soul.
there are some times when you feel, after a lot of bullshit, that you don't want or you don't need anybody around yourself, and if you want it badly enough that can happen, believe me. to me, it did. i managed somehow to put away all the people around me, with some few exceptions, like my sister, who is around me and will be even if i go crazy:) and for that I'm forever thankful, and I just realised today that even if down there I may be wantin to keep those people around me, my whole behavior and attitude makes them go away, voluntary, i voluntary have it, for them to go, for me, to keep me away from problems, from bad feelings, from disappointment. and this may be normal, as long as you pass with people through ups and downs and still be there for them and let them be there for you, but when you act in a way that makes everyone go away, that's not normal.
and by choosin mentally, plannin somehow uncounsciously, to be protected, like in a big rocky castle by anything or anybody, you choose stagnation, against livin. and so, by startin to protect yourself from somebody, you manage to protect yourself from everybody.
now I am in an empty house, just by myself, havin a tv and internet, my laptop, my ipod...and my thoughts... I came to realise that I grew apart from anybody. I wanted this and I gained it. and believe me, it doesn't really feel as good as I thought it would feel. it's not really a problem you see, I know how to deal with my loneliness, I've been experiencin it since I was little, but maybe as you grow up, and the years pass, you come to realise you actually need somebody next to you. but, I can always be next to people if I choose that, but the thing I may be scared of is that, maybe after some days, or at the 1st thing I don't like, I just go away, as I taught myself to do, and it's not goin to just come back, I prooved myself I don't return...and it became more than a good mechanism of protectin myself, it became a state of being, a real fact, I tried and I can't, I simply can't stay next to somebody even if I really like that person... I simply go away when I feel that...and if that person doesn't come back after me, I never return, and maybe I don't return even if it comes after me... I don't feel the meaning of fighting, even though I know there are things I can fight for... but when you choose conscious to not live your own life... what? what do you think you will start fighting for, if you gave up on your own life???
I know this is hard to believe... but it's a true thing for me.
So...beside all these scenarios in my head... I can distinguish good people for bad people, and I know how few are the good ones, and by letting them go, or puttin them away, I realise I don't do a good thing, and I want to try, believe me it's hard for me...it's hard for me even to stay everyday with myself, the real one, so what can I say about stayin next to somebody else?
who knows me, and has a clue about my life knows why I became like this. and most of that, I know and I am aware that I will never be what I was when I was younger when I was acting like if God made all these creatures called humans, then they all deserve something... even though some of them, a lot of them, can ruin your life:)
funny how it is life, it was given to me too...and somehow I have to find another way to live it...
for today... I just wanna say I felt a good human being around:) and I'm thankful for that:)
One Love,
A.
there are some times when you feel, after a lot of bullshit, that you don't want or you don't need anybody around yourself, and if you want it badly enough that can happen, believe me. to me, it did. i managed somehow to put away all the people around me, with some few exceptions, like my sister, who is around me and will be even if i go crazy:) and for that I'm forever thankful, and I just realised today that even if down there I may be wantin to keep those people around me, my whole behavior and attitude makes them go away, voluntary, i voluntary have it, for them to go, for me, to keep me away from problems, from bad feelings, from disappointment. and this may be normal, as long as you pass with people through ups and downs and still be there for them and let them be there for you, but when you act in a way that makes everyone go away, that's not normal.
and by choosin mentally, plannin somehow uncounsciously, to be protected, like in a big rocky castle by anything or anybody, you choose stagnation, against livin. and so, by startin to protect yourself from somebody, you manage to protect yourself from everybody.
now I am in an empty house, just by myself, havin a tv and internet, my laptop, my ipod...and my thoughts... I came to realise that I grew apart from anybody. I wanted this and I gained it. and believe me, it doesn't really feel as good as I thought it would feel. it's not really a problem you see, I know how to deal with my loneliness, I've been experiencin it since I was little, but maybe as you grow up, and the years pass, you come to realise you actually need somebody next to you. but, I can always be next to people if I choose that, but the thing I may be scared of is that, maybe after some days, or at the 1st thing I don't like, I just go away, as I taught myself to do, and it's not goin to just come back, I prooved myself I don't return...and it became more than a good mechanism of protectin myself, it became a state of being, a real fact, I tried and I can't, I simply can't stay next to somebody even if I really like that person... I simply go away when I feel that...and if that person doesn't come back after me, I never return, and maybe I don't return even if it comes after me... I don't feel the meaning of fighting, even though I know there are things I can fight for... but when you choose conscious to not live your own life... what? what do you think you will start fighting for, if you gave up on your own life???
I know this is hard to believe... but it's a true thing for me.
So...beside all these scenarios in my head... I can distinguish good people for bad people, and I know how few are the good ones, and by letting them go, or puttin them away, I realise I don't do a good thing, and I want to try, believe me it's hard for me...it's hard for me even to stay everyday with myself, the real one, so what can I say about stayin next to somebody else?
who knows me, and has a clue about my life knows why I became like this. and most of that, I know and I am aware that I will never be what I was when I was younger when I was acting like if God made all these creatures called humans, then they all deserve something... even though some of them, a lot of them, can ruin your life:)
funny how it is life, it was given to me too...and somehow I have to find another way to live it...
for today... I just wanna say I felt a good human being around:) and I'm thankful for that:)
One Love,
A.
Wednesday, August 5, 2009
another one
"You've got everything a man could want. You got a gorgeous wife, a beautiful home".
"And you think that makes it all good for me?"
De ce crezi ca omul tau nu petrece mult timp acasa? De exemplu face un lucru pe care tu-l consideri prostesc, si-n plus il opreste pe omul tau sa petreaca mai mult timp cu tine. Cel mai usor e sa-l invinovatesti ca-si pierde timpul aiurea, si pe tine te lasa pe dinafara, decat sa-l intrebi vreodata, sau macar sa te gandesti de ce omul de langa tine alege asta? De ce alege sa faca ceva ce tu nu intelegi (nici macar nu incerci) decat sa stea cu tine? Ha? Good question.
Ei bine, un raspuns grav si raspandit e ca, tu nu intrebi niciodata de ce iese pe usa aia in loc sa stea cu tine, sau daca macar ceea ce alege sa faca are vreo importanta pentru el? Urli dupa el cat pleaca, ca-si pierde timpul aiurea facand cine stie ce. Ok, isi pierde timpul aiurea, dar cu tine nu sta.
Asa suntem noi femeile blamam ce nu suntem in stare sa ne punem noua in carca.
Nu ne intelegem barbatul de langa noi si pe el dam vina.
Te-ai oprit o secunda sa te intrebi cine e omul de langa tine, ce e important pentru el, daca are vise, daca poate sa si le indeplineasca sau nu? Sau iti place tie doar sa vorbesti tot timpul si el sa asculte, sa se conformeze, sa crezi ca stii ce vrea, cine este si ce face. Dar l-ai intrebat vreodata?
Si, oricum nu-l intrebi, continui sa bati din gura, iar el suporta, pana intr-un punct, cand poate un strain de pe strada, se opreste o secunda din fuga lui si-l intreaba pe barbatul tau daca e fericit de exemplu, sau de ce este ingandurat? Un strain a avut timp sa intrebe...tu poate ai oprit ceasul pe timpul vostru, 1 an, 2, 20 de ani?
Si, se face ca strainul e si a doua zi acolo sa intrebe, daca azi este mai insorit decat ieri, sau pur si simplu, orice gest simplu care-i poate da de inteles omului ca si el conteaza... Si a treia zi, omul tau nu mai apare. Si esti trista, si nu intelegi. N-ai inteles niciodata.
Barbatul de langa tine nu este cine crezi tu ca este, postat langa tine, in univers sa-ti salveze tie fundul frustrat si nesigur. E un om care te iubeste pentru ce esti, te respecta pentru ce esti si tie nu ti-e niciodata de ajuns. Intr-atat, incat el nici nu conteaza, cine e el cu adevarat. El conteaza pentru tine atata timp cat ofera raspunsuri franturilor tale de ego.
Si o judeci si o urasti pe femeia care-l ia de langa tine, neintrebandu-te niciodata tu cu ce ai gresit de omul a plecat.
Ei bine, iti spun un singur lucru: ea, cealalta, cea care ti-a "furat" barbatul, s-a oprit un moment sa asculte... tu n-ai putut niciodata din cauza egoului prea mare.
Pentru ca voi va simtiti pe nedrept, dar social invatat de la nastere, inferioare, trebuie cumva cineva sa va ridice, daca voi nu puteti singure, nu? Si cum se simte o femeie mai bine, daca nu prin calcarea egoului omului de langa ea, si punerea ei in fata? Caini plouati asta va place sa aveti langa voi, ca voi sa va simtiti principese. Trist.
the end. of tonight's show of loneliness.
Happy Birthday! macar aici sa-ti pot spune fara... dammit
"And you think that makes it all good for me?"
De ce crezi ca omul tau nu petrece mult timp acasa? De exemplu face un lucru pe care tu-l consideri prostesc, si-n plus il opreste pe omul tau sa petreaca mai mult timp cu tine. Cel mai usor e sa-l invinovatesti ca-si pierde timpul aiurea, si pe tine te lasa pe dinafara, decat sa-l intrebi vreodata, sau macar sa te gandesti de ce omul de langa tine alege asta? De ce alege sa faca ceva ce tu nu intelegi (nici macar nu incerci) decat sa stea cu tine? Ha? Good question.
Ei bine, un raspuns grav si raspandit e ca, tu nu intrebi niciodata de ce iese pe usa aia in loc sa stea cu tine, sau daca macar ceea ce alege sa faca are vreo importanta pentru el? Urli dupa el cat pleaca, ca-si pierde timpul aiurea facand cine stie ce. Ok, isi pierde timpul aiurea, dar cu tine nu sta.
Asa suntem noi femeile blamam ce nu suntem in stare sa ne punem noua in carca.
Nu ne intelegem barbatul de langa noi si pe el dam vina.
Te-ai oprit o secunda sa te intrebi cine e omul de langa tine, ce e important pentru el, daca are vise, daca poate sa si le indeplineasca sau nu? Sau iti place tie doar sa vorbesti tot timpul si el sa asculte, sa se conformeze, sa crezi ca stii ce vrea, cine este si ce face. Dar l-ai intrebat vreodata?
Si, oricum nu-l intrebi, continui sa bati din gura, iar el suporta, pana intr-un punct, cand poate un strain de pe strada, se opreste o secunda din fuga lui si-l intreaba pe barbatul tau daca e fericit de exemplu, sau de ce este ingandurat? Un strain a avut timp sa intrebe...tu poate ai oprit ceasul pe timpul vostru, 1 an, 2, 20 de ani?
Si, se face ca strainul e si a doua zi acolo sa intrebe, daca azi este mai insorit decat ieri, sau pur si simplu, orice gest simplu care-i poate da de inteles omului ca si el conteaza... Si a treia zi, omul tau nu mai apare. Si esti trista, si nu intelegi. N-ai inteles niciodata.
Barbatul de langa tine nu este cine crezi tu ca este, postat langa tine, in univers sa-ti salveze tie fundul frustrat si nesigur. E un om care te iubeste pentru ce esti, te respecta pentru ce esti si tie nu ti-e niciodata de ajuns. Intr-atat, incat el nici nu conteaza, cine e el cu adevarat. El conteaza pentru tine atata timp cat ofera raspunsuri franturilor tale de ego.
Si o judeci si o urasti pe femeia care-l ia de langa tine, neintrebandu-te niciodata tu cu ce ai gresit de omul a plecat.
Ei bine, iti spun un singur lucru: ea, cealalta, cea care ti-a "furat" barbatul, s-a oprit un moment sa asculte... tu n-ai putut niciodata din cauza egoului prea mare.
Pentru ca voi va simtiti pe nedrept, dar social invatat de la nastere, inferioare, trebuie cumva cineva sa va ridice, daca voi nu puteti singure, nu? Si cum se simte o femeie mai bine, daca nu prin calcarea egoului omului de langa ea, si punerea ei in fata? Caini plouati asta va place sa aveti langa voi, ca voi sa va simtiti principese. Trist.
the end. of tonight's show of loneliness.
Happy Birthday! macar aici sa-ti pot spune fara... dammit
Tuesday, August 4, 2009
u hurt me too much...
all of you
but the ones i blame the most are them 2! the first ones...
i'm 22. and at this age...sunt plina da blocaje mentale pe care pe unele le stiu, pe altele cine stie pe unde sunt ascunse in subconstient.
e o certitudine: sunt nefericita. dar probabil ca nefericirea doare, te face sa vrei sa iesi din ea, sa lupti sa fii fericit, ei bine nu ca-mi convine starea, dar nimic din interiorul meu nu simte sa se miste spre altceva.
un singur lucru imi doresc, sa plec d-aici, nu am la ce ma uita inapoi, nici macar la mine insami, care eu oricum sunt nicaieri. am nevoie de un alt spatiu, daca timpul nu conteaza, dar spatiul da. vreau sa pot macar respira aer curat, neimbacsit de atatea impuritati...
de la gustul penibil de ciocolata, pana la urletele unor analfabeti din niste masini jegoase, tara asta e un nimic, un nimic infect...mi-e sila de tara asta si de neamul ei si sa n-aud pe nimeni zicandu-mi altceva, pentru ca mi-e sila si sa ma gandesc ca unii mai pot spune ceva de bine de tara asta.
they kept me away from things that now make me sick...the posibility of them to happen makes me wanna vomit. and is it that normal? of course not. but that's what they made me...and now it's too late for changes.
nici macar nu regret ceva. pentru ca atunci cand mai regreti ceva, inseamna ca acel lucru a insemnat totusi ceva pentru tine... eu nu am nici macar regrete...
am ramas un corp in fata unui monitor, a carui degete se plimba pe niste butoane de plastic, cu litere sterse...
nu-mi doresc nimic. nu vreau fericire. nu vreau protectie, nu vreau oameni, nu vreau barbati, nu vreau prieteni.
stiu ca pot sa scriu o mie de chestii despre starea asta d-acum, dar nu ma ajuta la nimic...am vrut doar sa las cateva cuvinte...
locuiesc cu un strain, care raspunde la apelativul "eu"... habar nu am cine e, dar de ceva timp ne e bine impreuna. cine sunt nu trebuie sa iasa la suprafata, iar "eu" isi face bine treaba sustinand aparentele
but the ones i blame the most are them 2! the first ones...
i'm 22. and at this age...sunt plina da blocaje mentale pe care pe unele le stiu, pe altele cine stie pe unde sunt ascunse in subconstient.
e o certitudine: sunt nefericita. dar probabil ca nefericirea doare, te face sa vrei sa iesi din ea, sa lupti sa fii fericit, ei bine nu ca-mi convine starea, dar nimic din interiorul meu nu simte sa se miste spre altceva.
un singur lucru imi doresc, sa plec d-aici, nu am la ce ma uita inapoi, nici macar la mine insami, care eu oricum sunt nicaieri. am nevoie de un alt spatiu, daca timpul nu conteaza, dar spatiul da. vreau sa pot macar respira aer curat, neimbacsit de atatea impuritati...
de la gustul penibil de ciocolata, pana la urletele unor analfabeti din niste masini jegoase, tara asta e un nimic, un nimic infect...mi-e sila de tara asta si de neamul ei si sa n-aud pe nimeni zicandu-mi altceva, pentru ca mi-e sila si sa ma gandesc ca unii mai pot spune ceva de bine de tara asta.
they kept me away from things that now make me sick...the posibility of them to happen makes me wanna vomit. and is it that normal? of course not. but that's what they made me...and now it's too late for changes.
nici macar nu regret ceva. pentru ca atunci cand mai regreti ceva, inseamna ca acel lucru a insemnat totusi ceva pentru tine... eu nu am nici macar regrete...
am ramas un corp in fata unui monitor, a carui degete se plimba pe niste butoane de plastic, cu litere sterse...
nu-mi doresc nimic. nu vreau fericire. nu vreau protectie, nu vreau oameni, nu vreau barbati, nu vreau prieteni.
stiu ca pot sa scriu o mie de chestii despre starea asta d-acum, dar nu ma ajuta la nimic...am vrut doar sa las cateva cuvinte...
locuiesc cu un strain, care raspunde la apelativul "eu"... habar nu am cine e, dar de ceva timp ne e bine impreuna. cine sunt nu trebuie sa iasa la suprafata, iar "eu" isi face bine treaba sustinand aparentele
Sunday, July 26, 2009
:) things change for the better
that's wassup
i just realised talkin with my sister and one of my old friends...how much i changed for the better
now i can say i grow in a good nice way
i see things differently now
i m aware of who i am and what i want to be, for the best:)
hehe
i just had a revelation
you changed my life hun
:) i know that God sends in ur life persons that can make major changes into ur life...but woah
i was just chattin and i realised that, that night, u managed to get me out from my black whole i chose to live because of the bullshit i passed thru:)
i knew that night, that something happened, but in time, realisin how much u handled and carried from my side and still sittin next to me, i realised and now more how much u mean to me and what u are in my life
you changed my life:)
God, how good is it to be able to feel what i feel
people, things that happen are just blessings that come from above, i know and i feel that:)
thank u Lord for everythin
thank the special people that came, are or will come into my life
my sister is the most special she knows it
but i gotta talk bout this man that is in my life...cuz i just realised that i m still able to feel that...to feel that a man can still make me happy
i m like wow, it can still happen:) and it does:) and it s fantastic to feel it:) after so much time of darkness, i see light:)
happiness is a choice yea
it depends on you to allow it
and that night for me was magistral:) it did change my life
i love the way you see things...the way you believe in things, the way you helped me see the things
good people exist if you open ur eyes to see them:)
thank u God
luv ma people
especially ma sista n my sweet piece of chocolate:)
One Love
happy one came back from switzerland:)
i just realised talkin with my sister and one of my old friends...how much i changed for the better
now i can say i grow in a good nice way
i see things differently now
i m aware of who i am and what i want to be, for the best:)
hehe
i just had a revelation
you changed my life hun
:) i know that God sends in ur life persons that can make major changes into ur life...but woah
i was just chattin and i realised that, that night, u managed to get me out from my black whole i chose to live because of the bullshit i passed thru:)
i knew that night, that something happened, but in time, realisin how much u handled and carried from my side and still sittin next to me, i realised and now more how much u mean to me and what u are in my life
you changed my life:)
God, how good is it to be able to feel what i feel
people, things that happen are just blessings that come from above, i know and i feel that:)
thank u Lord for everythin
thank the special people that came, are or will come into my life
my sister is the most special she knows it
but i gotta talk bout this man that is in my life...cuz i just realised that i m still able to feel that...to feel that a man can still make me happy
i m like wow, it can still happen:) and it does:) and it s fantastic to feel it:) after so much time of darkness, i see light:)
happiness is a choice yea
it depends on you to allow it
and that night for me was magistral:) it did change my life
i love the way you see things...the way you believe in things, the way you helped me see the things
good people exist if you open ur eyes to see them:)
thank u God
luv ma people
especially ma sista n my sweet piece of chocolate:)
One Love
happy one came back from switzerland:)
Saturday, July 11, 2009
it's over:)
sau acum incepe
depinde din ce punct vezi:)
s-a terminat ceva, si incepe un alt ceva, mai bun sper, mai putin storcator de toate
viata asta parca e un storcator d-ala de fructe, scoti esenta din ele, cu exceptia faptului ca ce iese din storcator sunt doar niste coji strivite, iar spuma facuta din fruct, e acra, nu e buna de nimic
in schimb, din storcatorul de fructe, iti ramane, macar sucul, spuma fructelor, care e buna de baut
sunt fericita
dupa atata chin tras in anii astia 3, pe care i-am considerat cea mai groaznica perioada, si de care nu credeam c-o sa-mi amintesc, sau c-o sa vreau vreodata sa-mi amintesc de ei, ei bine, imi voi aminti, pe langa anumiti oameni (foarte putini) care au lasat ceva in mine, in perioada asta de 3 ani, si pe langa anumite episoade, imi voi aminti finalul ca fiind foarte implinit si neumbrit. cand s-a terminat, dupa ce s-a terminat cu foarte bine, am simtit ca a meritat, nu stiu daca tot chinul ala a meritat, toate noptile alea inumane de suportat, dar stiu sigur ca acum nu-i mai regret. acum simt ca au trecut pentru ceva. rezultatele imi spun asta. bucuria din suflet si de pe chipul meu imbatranit devreme, spune asta. ma simt rasplatita.
sunt foarte fericita sa-i vad pe ai mei fericiti. ma urmarea gandul groaznic de-ai dezamagi pe ei. adica, eu stiu ce inseamna pentru mine sa ma dezamagesc, am trecut prin asta de cand eram mica, m-am obisnuit cu situatia, i can deal with myself, dar sa nu ma pot uita in ochii lor, pff, pe ei nu, nu vreau sa-i stiu dezamagiti. cred ca asta ma multumeste cel mai mult, ca ei sunt mandrii de mine. in fond, sunt parintii mei, cei de langa care am plecat si-o voi mai face, pentru a-mi fi cel mai aproape astfel, ei ma iubesc neconditionat, si eu ii iubesc pe ei.
anii au trecut si eu inevitabil am crescut si-mi place ce vad, sunt pe un drum care merge catre o finalizare, sunt constienta de asta, acum nu mai e panica, nu ma mai aflu in zona difuza, nesigura si intunecata a mintii mele, in care nu prea vedeam iesiri fericite...acum viziunile sunt mai clare, am habar totusi de ce se poate intampla cu mine, daca eu vreau asta, daca fac ceva pentru asta, si voi face:)
pfff, si inca ce viziune:)) foarte indrazneata:) Doamne ajuta sa iasa asa:) indraznesc sa cred si sa sper si asta e important pentru mine. e important ca-mi permit si nu-mi blochez asta.
ma simt libera, desi mi-a urlat cineva zilele trecute:) aminteste-ti ca libertatea e o stare de spirit, deci tu esti libera si acum, si i-am raspuns: stiu, doar ca amintesteti si de factorii stresori care sunt mereu in jur, si din cauza carora trebuie sa "omori" mai multa energie, pentru a te simti liber.
nici macar acum o luna, nici acum 2 saptamani, nu vedeam un final la aceasta situatie, si acum mai mult decat finalul, e si o mare satisfactie:)
thank u God:)
ma indrept spre alte lumi, alti oameni, spre ceva mai bun, stiu asta, stiu ca am mult de luptat, dar este strict pentru mine si pentru fericirea alor mei:)
plec in Elvetia in cateva zile si de abia astept, acolo o sa simt ca sunt libera cu adevarat, pentru ca romania, stim cu totii, chiar daca nu vrem sa admitem, nu-ti permite o libertate adevarata, nu-ti recunoaste valorile, si daca nu-ti recunoaste valorile, nu te accepta asa cum esti, dar mai mult face tot posibilul sa te anihileze, cum sa te simti liber?
merg totusi cu un gand trist... pe tine nu te voi vedea...va fi foarte straniu, dar asta e, poate asa e sa fie... poate altadata...speranta ramane
pe data viitoare
p.s. pe adeverinta aia scrie: "licentiat in psihologie"
:D:D:D:D:D i did it!!!
once again: "There is a God if you need a reason"!
depinde din ce punct vezi:)
s-a terminat ceva, si incepe un alt ceva, mai bun sper, mai putin storcator de toate
viata asta parca e un storcator d-ala de fructe, scoti esenta din ele, cu exceptia faptului ca ce iese din storcator sunt doar niste coji strivite, iar spuma facuta din fruct, e acra, nu e buna de nimic
in schimb, din storcatorul de fructe, iti ramane, macar sucul, spuma fructelor, care e buna de baut
sunt fericita
dupa atata chin tras in anii astia 3, pe care i-am considerat cea mai groaznica perioada, si de care nu credeam c-o sa-mi amintesc, sau c-o sa vreau vreodata sa-mi amintesc de ei, ei bine, imi voi aminti, pe langa anumiti oameni (foarte putini) care au lasat ceva in mine, in perioada asta de 3 ani, si pe langa anumite episoade, imi voi aminti finalul ca fiind foarte implinit si neumbrit. cand s-a terminat, dupa ce s-a terminat cu foarte bine, am simtit ca a meritat, nu stiu daca tot chinul ala a meritat, toate noptile alea inumane de suportat, dar stiu sigur ca acum nu-i mai regret. acum simt ca au trecut pentru ceva. rezultatele imi spun asta. bucuria din suflet si de pe chipul meu imbatranit devreme, spune asta. ma simt rasplatita.
sunt foarte fericita sa-i vad pe ai mei fericiti. ma urmarea gandul groaznic de-ai dezamagi pe ei. adica, eu stiu ce inseamna pentru mine sa ma dezamagesc, am trecut prin asta de cand eram mica, m-am obisnuit cu situatia, i can deal with myself, dar sa nu ma pot uita in ochii lor, pff, pe ei nu, nu vreau sa-i stiu dezamagiti. cred ca asta ma multumeste cel mai mult, ca ei sunt mandrii de mine. in fond, sunt parintii mei, cei de langa care am plecat si-o voi mai face, pentru a-mi fi cel mai aproape astfel, ei ma iubesc neconditionat, si eu ii iubesc pe ei.
anii au trecut si eu inevitabil am crescut si-mi place ce vad, sunt pe un drum care merge catre o finalizare, sunt constienta de asta, acum nu mai e panica, nu ma mai aflu in zona difuza, nesigura si intunecata a mintii mele, in care nu prea vedeam iesiri fericite...acum viziunile sunt mai clare, am habar totusi de ce se poate intampla cu mine, daca eu vreau asta, daca fac ceva pentru asta, si voi face:)
pfff, si inca ce viziune:)) foarte indrazneata:) Doamne ajuta sa iasa asa:) indraznesc sa cred si sa sper si asta e important pentru mine. e important ca-mi permit si nu-mi blochez asta.
ma simt libera, desi mi-a urlat cineva zilele trecute:) aminteste-ti ca libertatea e o stare de spirit, deci tu esti libera si acum, si i-am raspuns: stiu, doar ca amintesteti si de factorii stresori care sunt mereu in jur, si din cauza carora trebuie sa "omori" mai multa energie, pentru a te simti liber.
nici macar acum o luna, nici acum 2 saptamani, nu vedeam un final la aceasta situatie, si acum mai mult decat finalul, e si o mare satisfactie:)
thank u God:)
ma indrept spre alte lumi, alti oameni, spre ceva mai bun, stiu asta, stiu ca am mult de luptat, dar este strict pentru mine si pentru fericirea alor mei:)
plec in Elvetia in cateva zile si de abia astept, acolo o sa simt ca sunt libera cu adevarat, pentru ca romania, stim cu totii, chiar daca nu vrem sa admitem, nu-ti permite o libertate adevarata, nu-ti recunoaste valorile, si daca nu-ti recunoaste valorile, nu te accepta asa cum esti, dar mai mult face tot posibilul sa te anihileze, cum sa te simti liber?
merg totusi cu un gand trist... pe tine nu te voi vedea...va fi foarte straniu, dar asta e, poate asa e sa fie... poate altadata...speranta ramane
pe data viitoare
p.s. pe adeverinta aia scrie: "licentiat in psihologie"
:D:D:D:D:D i did it!!!
once again: "There is a God if you need a reason"!
Subscribe to:
Posts (Atom)
