good morning beautiful day!

>:D< Doamne cat e de frumos!
ce simt e fantastic!
pur si simplu simt ca nu are ce sa ma opreasca, ca nu exista negativitate in momentul asta si-n simtirile mele.
te iubesc si e fantastic. pentru ca tu nu esti. toata energia care involuntar, cand ma trezesc o simt cum pleaca spre tine stiu si simt ca ajunge la tine. stiu ca-ti zambesc ochii acum. stiu ca si daca esti in genunchi, energia mea te tine in brate. e fascinant. te simt cu mine, ma simt cu tine, chiar daca noi nu suntem. ce poate fi mai frumos.
pentru ca uman e sa poti sa-l auzi pe celalalt, sa poti sa-l tii in brate, sa poti sa-i iei mana cand ti-e frica, sa-l privesti in ochi si sa te simti in siguranta. ei, eu nu am toate astea, momentan. dar asta nu face nimic. pur si simplu nu simt inexistenta lor. pentru ca te simt si te vad tot timpul. ma simt cu tine. ce poate fi mai frumos?
ce poate fi mai frumos decat simtirea energiei care merge inspre tine, si cum tu nu existi, nu primesc confirmari reale, dar eu tot le simt? cum? confirmarea e insusi feelingul. toate sentimentele astea n-au nicio legatura cu umanul si sunt binecuvantata sa le simt. imi multumesc ca pot sa-ti transmit asta, si ca pot sa simt dincolo de palpabil. dincolo de ce trece. pentru ca noi trecem, corpurile noastre trec, dar ce simt eu acum, o parte din mine va avea mereu pata sentimentelor acestora sublime.
e fascinanta experienta asta. e fascinant ca pot sa fiu cu tine in ganduri si-n energii bune fara sa existi la propriu. fara sa te aud, fara sa te vad. asta-mi arata ca ce simt e dincolo de tot. pur si simplu e.
n-am mai trait niciodata asta. e ca si cum as descoperi ca pot sa merg.
si nu e o fatalitate. nu e cu recompense. feelingurile sunt pur si simplu acum. ele sunt recompensele. faptul ca pot sa le simt. stiu ca si daca nu te voi vedea niciodata, stiu ca feelingurile mele de acum au ajuns la tine si ti-au facut un bine, indiferent cum, nu conteaza, ce conteaza e ca simt ca ele te ating. e frumos. iti vad ochii:) zambesc:)
si mai stiu ca atunci cand o sa fie, vei simti in ochii mei, ce-mi spuneai tu ca nu s-a intamplat pana acum. pentru ca eu pot si de aici sa ma uit in ei asa... :)
este un timp pentru toate. am incredere. pentru ca stiu ca ce simt e pur, frumos si nemaisimtit.
e extraordinar sa-i poti face un bine unui om si el nici macar sa nu stie. e incomparabil cu orice forma de multumire din partea cuiva. pentru ca atunci se pierde din recunostinta pe care o simti tu insati. :)
totul e dincolo de toate:)
Doamne-ti multumesc pentru astea!
thank you for making me!



"you think i'd leave your side baby
you know me better than that
you think i'd leave you down when you're down on your knees
i wouldn't do that
i'll tell you you're right when you want
ha ah ah ah ah ah
and if only you could see into me

oh when you're cold
i'll be there
hold you tight to me

when you're on the outside baby and you can`t get in
i will show you you're so much better than you know
when you're lost and you're alone and you cant get back again
i will find you darling and i will bring you home

and if you want to cry
i am here to dry your eyes
and in no time
you'll be fine

you think i'd leave your side baby
you know me better than that
you think id leave you down when you're down on your knees
i wouldn't do that
i'll tell you you're right when you (want)
ha ah ah ah ah ah
and if only you could see into me

oh when you're cold
i'll be there
hold you tight to me
when you're low
i'll be there
by your side baby

oh when you're cold
i'll be there
hold you tight to me
oh when you're low
i'll be there
by your side baby"

I'm blessed to feel love >:D<

I miss this man. He is my hero!

check it!
this man changed my life some years ago. and how i miss him. God bless the dead. rip
one love. he is a genious. he is my hero!

"Unconditional Love"

"(What y'all want?)
Unconditional Love (no doubt)
Talking bout the stuff that don't wear off
It don't fade
It'll last for all these crazy days
These crazy nights
Whether you wrong or you right
I'm a still love you
Still feel you
Still there for you
No matter what (hehe)
You will always be in my heart
With unconditional love

[Verse One:]

Come listen to my truest thoughts, my truest feelings
All my peers doing years beyond drug dealing
How many caskets can we witness
Before we see it's hard to live
This life without God, so we must ask forgiveness
Ask mama why i got this urge to die
Witness the tears falling free from my eyes
Before she could reply
Though we were born without a silver spoon
My broken down TV, show cartoons in my living room (hey)
One day I hope to make it
A player in this game
Mama don't cry, long as we try
Maybe things change
Perhaps it's just a fantasy
A life where we don't need no welfare
Shit with our whole family
Maybe it's me that caused it
The fighting and the hurting
In my room crying cause I didn't want to be a burden
Watch mama open up her arms to hug me
And I ain't worried bout a damn thang, with unconditional love

[Chorus: 2x]

In this game the lesson's in your eyes to see
Though things change, the future's still inside of me
We must remember that tomorrow comes after the dark
So you will always be in my heart, with unconditional love

[Verse Two:]

Just got the message you've been calling all week
Been out here hustling on these streets, ain't had a chance to speak
But you know, with you and me it's on G
We could never be enemies, cause you been such a good friend to me
Where would I be without my dogs
No wonder why when times get hard
Cause it ain't easy being who we are
Driven by my ambitions, desire higher positions
So I proceed to make Gs, eternally in my mission
Is to be more than just a rap musician
The elevation of today's generation
If could make 'em listen
Prison ain't what we need, no longer stuck in greed
Time to play and strategize, my family's gotta eat
When we make somethin out of nothing
No pleasure in the suffering, neighborhood would be good
If they could cut out all the busting
The liquor and the weed the cussing
Sending love out to my block
The struggle never stops (unconditional love)

[Chorus]

[Verse Three:]

I'll probably never understand ya ways
With everyday I swear I hear ya
Trying to change your ways while gettin paid at the same time
Just had a baby with the same eyes
Something inside, please let me die these are strange times
How come I never made it
Maybe it's the way the played it in my heart
I knew one day I gotta be a star
My hopes and all my wishes
So many vivid pictures, and all the currency
I'll never even get to see
This fast life soon shatters
Cause after all the lights and screams
Nothing but my dreams matter
Hoping for better days
Maybe a peaceful night, baby don't cry
Cause everythang gonna be alright
Just lay your head on my shoulder
Don't worry bout a thang baby
Girl I'm a soldier (huh)
Never treated me bad, no matter who I was
You still came with that, unconditional love"

ciocolata elvetiana :)) din toate punctele de vedere:))))

hahahahaha mi-am luat toblerone:)))
deci, am intrat in magazin, foarte bine dispusa, si am vazut toblerone!!! nuuuu! asta trebuie sa fie al meu acum. il iau in mana: "of Switzerland" yeaaaaaaa baby:D:D trebuia sa sarbatoresc si cum aveam altfel daca nu cu ceva de la mama lui d-acasa:)))))))
Doamneee! e minunat!
sunt fericita!
Swiss imi da si ciocolata la propriu d-aia inegalabil de buna si la figurat, care este:) esenta esentelor ciocolatilor:))

oamenii pot fi geniali daca te lasi sa vezi asta. unii pot fii si singurii pe care-i vei intalni, care-ti vor da atata intensitate.

imi multumesc mie ca-mi permit sa vad in oameni frumosul. nemaivazutul.

cu toblerone inainte:))) si cu tine-n gand. Doamne ce poate face un vis:)

mi-e dor de tine. si ma bucur ca pot sa te fac viu in viata mea, sa te simt cu mine, chiar daca nu esti fizic, chiar daca tu refuzi si pe alte cai. n-ai cum sa combati un suflet pur. si oricat ai fugi de bine, el te prinde la un moment dat, pentru simplu fapt ca tu esti casa lui. de acolo la plecat in the 1st place:) iti iubesc ochii aia. am crezut de la inceput in ei. iti iubesc zambetul pentru ca e cel mai frumos pe care l-am vazut eu vreodata.
am simtit. si a fost nemaipomenit. si cu asta inainte voi merge si daca trebuie sa trec peste Alpi:) si daca nimic nu va iesi din tot efortul asta, macar o sa ma imprietenesc cu marmota aia draga de la Milka:) in toate e si un posibil bine, daca nu ni-l refuzam. dar pentru mine... ochii tai:) sunt si vor fi mereu... :)

sunt fericita. realul din vis m-a facut sa realizez niste chestii. mi-a dat in continuare putere, chiar daca ce am in jur incearca sa ma tina aici prin chestii urate, puterea din mine e prea mare:)

am sa-ti privesc odata ochii aia si, si:) am sa-ti multumesc ca Elvetia l-a dat pe Toblerone si pe tine:)

"Lose yourself in the Toblerone triangle" ooo da!! :)))

reality hurts. dreams are better

I dreamed about you baby...
I miss you...
I'd rather sleep forever, so I could always dream about you baby...
This dream was so real and I woke up so happy, still keepin my eyes closed, so I could keep you with me, still.
I know that through the dreams you can make reality happen. And this makes you happy. And I'm happy for now, that, if you don't, I can through this way make you still alive in my real life. Because in myself, you are forever. And baby, you gotta know that, I'm so crazy right now that I can, even in reality do whatever it takes to be there, to hold your hand. Cuz baby, like that old school song says: Ain't No Mountain High Enough, To Keep Me From Getting To You Babe!!!

You have to always know that and I know you do.

The dream made us so real baby. I will do everything from my side to see it with my eyes too.

P.S. I will do that only thing I'm so scared of, for you. Even though you may never know it. It will help me for life.



"But remember
If you should fall short of your desires
Remember life holds for you one guarantee
Youll always have me"

I am forever here

nu de mine va feriti

ci de voi insiva.

asta nu inteleg multi oameni care aleg sa-mi fie aproape sau doar sa treaca prin viata mea. nu de mine va ascundeti. credeti ca daca mie-mi serviti niste minciuni calde, sau mai putin calde, pe mine ma mintiti? credeti ca daca mie alegeti sa nu-mi spuneti ceva din teama, rusine, frica, etc pe mine ma trageti pe sfoara? nu. pe voi. voua singuri va taiati craca de sub picioare. normal ca e mult mai simplu sa crezi ca atunci cand il minti pe celalalt, scapi de el, nu-i spui adevaru, si pe moment nu te mai streseaza. dar cu ce credeti ca-l incalzeste pe celalalt minciuna voastra? credeti ca el o sa doarma mai bine la noapte? da pe el nu-l afecteaza cu nimic. voi va prejudiciati singuri constiinta.
si noi oamenii suntem experti in a ne invarti dupa degete, in fata propriilor noastre fete.
uneori probabil, ca prin sustinerea unor minciuni care vin din partea celorlalti, si nu le constiintizezi a fi minciuni, ii ajuti intr-un fel prin faptul ca indirect ii sustii, in minciunile si scenariile lor, dar tu ca om n-ai nicio vina, da daca-ti dai seama ca omul cutare te minte, constiinta iti spune sa-i spui, i-o spui, el n-o sa accepte si o sa te minta in continuare, crezand ca tot de tine vrea sa scape prin asta, dar tot de el se fereste. sau poti pur si simplu sa nu stii, si poate ca oamenii de genul asta uneori d-aia ne aleg, si ne spun prostiile astea, ca prin puterea noastra de acceptare sa-i ajutam sa ramana in aceiasi stare. e posibil. mi-au trecut gandurile astea prin cap si vroiam sa le notez. intr-o zi poate o sa am mai multe probe.

dar un lucru il stiu sigur. nu de mine va feriti. nu de mine va ascundeti. ci de voi. si cu cat ma mintiti de exemplu pe mine mai mult, cu atat pe voi va afundati mai mult. iar eu, eu raman exact in acelasi loc pentru ca n-am nicio legatura cu fantasmagoriile voastre.

fiti sinceri cu voi. nu pentru mine. ci pentru voi.

zbucium

de ce ne chinuim sa le aratam oamenilor care conteaza pentru noi cine suntem, cand ei nu vor sa vada asta?
de ce ne incapatanam sa-i iubim pe cei care nu dau 2 parale pe noi? e total inversat. e culmea. e ilogic. parca mai mult, parca atunci cand cineva nu da 2 bani pe tine, tu mai mult iti doresti sa-i arati ce nu vede. nu poti sa accepti ca de fapt nu vrea sa te vada. pentru ca despre tine e vorba.
dar doare sa accepti asta. probabil d-aia te incapatanezi sa mergi inainte intr-un spatiu gol, unde stii ca nu se va misca nimic. pentru ca ti-e frica sa accepti.
tocmai mi-a multumit cineva ca sunt in viata persoanei aceleia. m-a izbit ceva in creieri. Doamne. dar nu am facut absolut nimic. adica acum mi se pare paranormal sa-ti mai multumeasca cineva asa din senin, doar pe baza a ce simte despre tine, ca existi, pentru ca eu am facut multe pentru oameni care poate n-au zis nici un multumesc sau au profitat la maxim si m-am incapatanat sa fac in continuare lucruri pentru oameni care n-au apreciat. si normal ca la un moment dat disproportionalitatea frustreaza. nu poti fi un martir toata viata. de fapt nu poti fi deloc. au fost putini. acum sunt aproape inexistenti.
si totusi, aici nu pot sa vorbesc doar despre a da si a primi.
e vorba de o persoana, care mi-e ciudat sa o descriu cand ma gandesc ce simt. in mine simt ca nu trebuie sa dau nicio explicatie. stiu ca e. stiu ca e incomparabil cu nimic altceva. stiu ca nu-mi aminteste de nimeni, decat de mine si ca frumusetea lui interioara, externalizata prin zambetul lui si prin ochii puri e lucrul peste care as vrea sa-mi odihnesc sufletul imbatranit devreme si ochii intunecati de prea multe. nu e un lucru descriptibil. pur si simplu il simt.
dar nu exista. si lipsa lui doare. doare, cu tot corpul, cu toata mintea mea.
normal ca ma zdruncina, ma rupe, si bucatile din mine nu se mai pot uni, cand trebuie sa suport o afirmatie de genul: multumesc ca esti in viata mea, de la un strain, si sa tanjesc dupa tine, pentru care as face orice, dar tu nu esti.
cat poate fi de nedrept?
oricare ar fi sentimentele, sunt ale mele. ce vine din interiorul meu e singurul bun pe care-l am. am spus-o tot timpu. asta e probabil una din putinele certitudini pe care le am. si nu pot sa fie atat de diferite Doamne.
off, vreau doar sa plec. VREAU SA PLEC. incertitudinea asta ma omoara. trebuie sa fiu acolo fizic. trebuie pentru linistea mea. si voi fi impacata. pentru ca eu, eu voi fi in pace cu mine ca am facut ce tinea de mine.
n-am sa uit niciodata ce mi-a zis o buna prietena, de mult: "tu sa fii impacata ca ai facut tot ce tinea de tine sa va fie bine". unul din cele mai bune lucruri pe care mi le-a spus cineva vreodata. eh, eu am calitatea asta, dincolo de tot ce se intampla, in ciclul asta al vietii, al trecerii, al maturizarii, al plecarilor si al venirilor, am stiut sa mentin ce mi-au dat oamenii, indiferent ce au devenit sau vor deveni ei pentru mine. nu poti sa-i refuzi unui om calitatile doar pentru ca nu te mai intelegi cu el, sau nu mai e in prezentul tau. a facut candva parte din viata ta, tu i-ai dat voie, si tot tu trebuie sa respecti in ce ai crezut vreodata. asa gandesc eu.
si oamenii, oricum, dincolo de cat sunt de buni sau rai, doar de tine tine sa iei de la ei ce e bun de luat. din fiecare om poti extrage ceva, normal, daca vrei. am avut norocul sa intalnesc de-a lungul anilor astora, daca nu oameni care mi-au ramas alaturi, dar au ramas alaturi de mine, cuvintele lor sau faptele lor sau gandurile si principiile lor. am stiut sa car asta cu mine. si ma bucur pentru asta. nu-i va mentine pe oamenii aceia mereu langa mine, pentru ca nu am nevoie de asta, dar voi avea ceva de ce am nevoie: cuvinte potrivite :)
imi zdruncini sufletul si nu ti-am facut nimic. dar asta nu e o poveste noua pentru mine. doar ca intensitatea asta e altfel. si tu esti altfel. tu esti singurul. stiu sa-mi car durerea, nu e problema, oricata ar fi, dar daca se intoarce universul asta impotriva ta, e vai de ochii aia ai tai:)
oricum, am sa cred mereu in tine, ca esti sau ca nu. ca ma omoara, sau nu. pentru ca asta iar tine de mine si de calitatea mea. de a vedea in tine, ce esti, dincolo de daca esti sau nu esti. eu stiu. eu simt. eu o voi face intotdeauna.

mi-e dor...

3 cuvinte

de ce naiba ne traim viata ferindu-ne de ceilalti?
pentru ca asta facem. suntem intr-un joc, toti legati la ochi, mergand drept inainte. sa nu ne oprim. o oprire ne poate costa totul. ne poate costa intalnirea dezastruasa cu noi insine. pentru ca noi suntem toti intr-o continua fuga de noi insine. in felul asta ne legam de altii si uite asa jucam intr-o hora, nefericiti, fiecare cu rolul sau.
of, vreau la venetia, vreau sa ma plimb pe straduletzele alea inguste inguste, cu geamurile alipite, sa ma simt in afara istoriei si in afara destinului meu. sentimentele traite in venetia sunt pentru mine nemaitraite.
m-am saturat de jocul asta. m-am saturat sa fiu opaca pentru cei din jurul meu.
nu mai simt esenta in oameni. asta e grav. pentru ca inseamna ca nu mai am cu ce sa lucrez. oamenii nu ma mai atrag. nimic din ei nu mai merita a fi cercetat, pentru ca am vazut de atatea si atatea ori exact acelasi scenariu. am atatea si n-am nimic de fapt.

dar cum sa nu razi la o comedie cu negrii?:)) see u next time, i gotta enjoy this one:))

randuri de dimineata

m-am trezit. e urat afara.
si mi-au aparut in creieri gandurile de aseara... dupa o anumita faza.
niciodata lucrurile pe care ti le doresti sa se intample nu se intampla in momentul dorintei. ele vin candva, in drumul tau, mai ca nu-ti mai amintesti de ele, si se intampla, sub forma pe care le vroiai sau deformate, dar ele se intampla. adica nu-i poti reprosa soartei sau universului ca nu-si fac treaba. doar ca pentru tine nu mai are nici un farmec.
jocul asta numit viata are metodele lui, nu-i pasa de ale tale. oricat de inocent esti sa crezi ca viata ti-o faci tu, ehe de cate ori ai ajuns unde nu vroiai?
pentru ca soarta sau universu asta... face cum vrea el, uneori n-are pur si simplu chef de tine sa-ti puna o piedica si s-o iei pe alt drum, si te lasa sa te duci increzator acolo unde crezi tu ca vrei sa mergi. si pac, cazi singur. oho, si ce greu e sa te ridici singur. si dupa ce te-ai lovit, suferi, blestemi ce ti-ai dorit, ajungi unde puteai sa fii daca o luai pe alta cale. daca are chef de tine, pur si simplu nu-ti da voie sa ai sau sa mergi pe unde vrei. si normal ca tu protestezi, cum, e ce-mi doresc? eu asta vreau sa fac!! acum si acum!!! si nu se intampla nimic oricat de mult ti-ai dori si ai simti pe moment ca asta vrei. ei, si dupa catva timp, dupa ce te calmezi, vine asa din aer, de pe strazi laturalnice ce vroiai tu, pur si simplu iti apare in fata si-ti da buna ziua. si pe tine nici ca te intereseaza. chiar daca inainte c-o saptamana te urcai pe pereti ca nu aveai ce acum iti sta in fata.
asta e modul vietii de ati arata ca o doare undeva de dorintele tale cele mai profunde si mai importante pentru tine.
si e un joc pe care oricine invata sa-l joace. e trist doar, ca dupa mai multe reprize d-astea te sictiresti, te acresti si incep sa-ti devina indiferente dorintele astea, candva arzatoare. apatia e si ea ceva. in spatele fiecarui om sictirit, apatic, etc, e cineva care odata a crezut cu putere in ceva. uneori drumurile pe care calcam sunt menite sa ne demonstreze ce nu credem vreodata ca putem fi.
eu stiu. dintr-un suflet in viata am devenit un om, care pur si simplu traieste, fara suflet si fara dorinte.

bafta. poate voua va iese mai bine.

muzica baby!

n-am multe de zis, piesa spune totul... decat: CE DUMNEZEU CAUTAM IN TARA ASTA???
ce Dumnezeu facem aici? cand sunt out there atatea culturi superbe de explorat? las ca ne plafonam noi cu tarisoara noastra draga... ce stiu altii? sunt prosti ei, romania e baza! pa naiba e!
nimic din tara asta nu ma face sa vibrez ca un beat de genu!
ce muzica Doamne! ce femeie!!!

enjoy care vreti sa ascultati, care nu scutiti-ma de proclamari romanesti!!!

mare, bucuresti, si sfanta indobitocire

asta o sa fie un post lung, in urma excapadei mele pe la bucuresti la sormea si putin la mare si zilele putine de cand m-am intors... toate acestea au dus la urmatoarele exprimari in inexprimabil... am realizat multe, am inteles putine, m-am intors in aceiasi situatie... confuza

am ajuns in bucuresti, m-a luat sormea, totu bine, ca deobicei, impreuna e bine, ai senzatia aia de bine, stii ca nimic nu poate sa te atinga. ca mai e cineva cu tine. e confortant. s-au scurs repede zilele astea. am vazut oameni buni. e bine sa fii printre oameni buni.
duminica, am plecat toti 3 pe o ploaie urata inspre mare. inspre marea noastra. am ajuns acolo tot pe ploaie. erau 18 grade. nu-mi venea sa cred. am fost prin mamaia ne-am vazut cu crisa >:D< scumpa de ea si m-am plafonat sa vad pentru prima oara in viata mea, marea GRI. nu mi-a venit sa cred. simteam asa cum se zdruncina ceva in credintele mele. era un sentiment d-asta inexprimabil ca si cand lucrul pe care-l crezi intangibil sau indestructibil poate sa fie si vulnerabil. si totu e ok daca e vorba de oameni, de alte chestii, dar cand e vorba de MARE... singura mea liniste... pff...panici...a plecat sormea, a plecat Crisu... si am ramas singura...si acum a inceput distractia...
sinistru. de 10 ori inmultit cu 10 de sinistru. in viata mea n-am avut un asemenea feeling. e inexprimabil. marea pentru mine e sublima. nu vreau acum sa exprim ce inseamna marea pentru mine. eu o stiu. cine ma cunoaste o stie. si ducandu-ma la mare, o fac pentru a-mi regasi linistea, pentru a ma reuni cu ceva din mine. iar acum n-am avut sansa asta. dimpotriva a trebuit sa privesc marea luptandu-se, fiind nervoasa, suparata... deci m-am intalnit tot cu mine in varianta in care sunt in fiecare zi. frigul si vantul si ploaia sunt total altfel la mare. te invaluie, te prind, iti dezgolesc toate gaurile, te fac sa te simti cel mai singur si mai abandonat si-ti amintesc doar de ce ai facut gresit. de nimic bun. adica de rebutul de tine. asa m-am simtit eu la mare acum, un rebut. si nu e deloc confortabil. de parca nu mi-as constientiza singuratatea in fiecare zi. a trebuit sa o fac atat de dureros si la mare. eh a trecut acum. am facut bine ca n-am scris atunci. nu vreau sa-mi amintesc exact ce am trait zilele alea.
si inca odata aceiasi vesnica dezamagire. aceleasi iluzii. acelasi tribut.
si acum ca sa inteleg ca am gresit, trebuia sa iasa asa... de ce ??? sentimentul de a te simti ca cel mai groaznic criminal din lume nu e deloc placut. si eu asa ma simt. simt ca platesc mereu un tribut. un tribut pentru dorinte, pentru indrazneli, pentru vise, pentru iluzii.
citisem inainte sa plec la mare: "Tot ce e sincer e adevarat. Chiar daca nu e". Octavian Paler si eram Doamneeeee am gasit unul din raspunsurile vietii mele. Eu stiam asta, dar trebuia sa mi-o spuna cineva pe care-l pretuiesc enorm si care e ceva atat de mare incat nu pot sa exprim pentru mine, ca sa inteleg ca asa e. Ca ce simt eu, fiind sincer, e adevarat. Dar lucrul asta doare atat de mult. Toate adevarurile mele sincere dor. Dar ma bucur ca le pot simti totusi. Sunt ale mele. Si nu mi le poate lua nimeni. Doar eu pot sa mi le refuz, dar n-o fac.

Am realizat zilele trecute ca eu ma bazez pe niste contradictii grave.
Una este, imi spun: oamenii sunt nimic, nimeni nu reprezinta nimic si cred cu desavarsire in asta, in zilele mele rele, majoritatea fiind asa, alta este oamenii sunt frumosi, merita sa te bucuri de ei, in zilele mele putine, bune, cred asta. Si atunci din condradictiile astea, si intalnind oameni buni, care-mi reamintesc de mine si le multumesc, am facut o punte intre ele si anume: exista oameni buni, putini, printre canaliile astea, dar ei sunt, si ei n-au nici o vina, si eu n-am nici un drept sa-i judec alaturi de jigodii, deci trebuie sa ma bucur de ei si de ce-mi transmit si de ce le transmit. Am momentele astea cand pur si simplu pot sa-i multumesc celui mai suprem de noi si de ce exista palpabil, ca a dat cativa oameni pe pamant care te pot face sa te simti unic. Pot sa-ti transmita vibe-uri extraordinare. Dar astea sunt putine. Asta nu inseamna ca nu le apreciez sau nu ma bucur de ele si de ei. Dar reversul medaliei e urat. Cand vin zilele rele, nimic nu ma poate misca. Nimeni nu reprezinta nimic, chiar daca are aureole. Nu simt nimic. Si nimeni nu poate sa-mi transmita nimic. Refuz pe oricine, oricat imi mai e de apropiat. Ma transform. Pot azi sa-ti multumesc ca existi si maine sa fiu intr-o toana d-a mea si sa nu mai simt nimic fata de tine. E foarte ciudat. Mi-am dat si eu seama, dar nu pot sa-mi impun sa fiu altfel. Asa ca probabil trebuie sa invat sa traiesc in contradictia asta. Dar eu pot, mai greu e pentru ceilalti. Cred ca e crunt pentru un om care te iubeste sa-i spui intr-o zi: tu esti totul pentru mine si a2-a zi sa-i spui: nu simt nimic. Dar asta sunt eu acum. Asta e perioada pe care o traversez. Nimic nu ma poate lua din ea.

Si inca odata prejudecatile. Am fost crescuta intr-o familie tradionala, conservatoare cum vreti voi sa-i spuneti. Mi-am dat seama destul de tarziu ca am fost zidita intre niste prejudecati urate. Si acum mi-e foarte greu sa ies din ele. Mi-e greu si mi-a fost greu la inceput sa nu judec. Pentru ca asta am fost invatata. Ala e asa, aia nu e buna pentru ca e asa, oamenii sunt asa, ala n-o sa-ti faca niciodata bine doar pentru ca nu e asa, ah ala are ceva sigur, ala e beat, ala e hot, ala e criminal, aia sunt etc. Frazele astea sunt pentru mine ca sentintele la moarte pentru condamnati. si nu mai poooot. imi vine sa urlu. imi vine sa urluuu. ala nu e asa, aia nu e asa. NU mai judecati. exteriorul vostru nu e sala de judecata, iar voi puteti sa dati cu ciocanu ala: vinovat sau nevinovat. pff, mi-e greu sa explic aici. dar e frustrant. mi-e foarte greu sa ies din prejudecatile in care am fost crescuta. si sunt constienta ca ele-mi fac rau, si celor in cauza, si celor care le gandesc. as vrea doar sa stie ca viata si oamenii sunt altfel, daca nu-i judeci din start. da, sunt perfect d-acord majoritatea oamenilor sunt rai, dar nu poti din start sa le pui eticheta asta, cand poate sub o fata d-asta se ascunde cineva care-ti poate face un bine, sau pur si simplu merita o sansa din partea ta. si mai mult tu n-ai nici un drept, dar nici unul sa-l judeci. ti-a facut ceva? da! da cu el de pereti. dar daca omul trece nevinovat pe langa tine, ce treaba ai sa-l judeci? pff...

Sa va vorbesc si despre vechea iluzie/frustrare? Aceiasi...
Sunt capabila sa vad in oameni ce nu vede altcineva. Am mai spus-o si-o s-o repet pana ma vindec total de handicapul asta, sau se intampla vreo minune.
Si normal ca acolo unde se vede la lumina zilei potentialu, te multumesti sa zici, a bun bravo si mergi mai departe, nu te impresioneaza cu nimic, daca nu e putin intuneric. Eu trebuie sa sap, sa descopar, sa scot la lumina, sa arunc pamantul de pe el, sa-l fac sa vada lumina pe care eu o vad. Dar cum poti sa-i arati unui om ce el nu vrea sa vada? De ce sa accepte sa-l scoti din cochilia lui si sa-l fortezi sa fie la potentialul lui? Omul nu vrea. Pricepi? Trebuie sa pricepi asta! Dar eu nu pot sa traiesc altfel. Nu pot sa nu vad in oameni diferenta. Nu pot sa-i vad pe toti claie peste gramada, doar niste puncte, care formeaza ceva. Exista diferente. Exista individualitati. In ultimu om pot sa vad o sclipire. Si vreau sa-i deschid ochii. Vreau sa o vada si el. Dar omu refuza. Omul nu vrea sa straluceasca. Omul si-a creeat o conditie si ii este bine in ea. Bine Alexandro, proceseaza asta! And move on... usor de zis... dar cu sufletul meu ce fac?
Il citesc pe Octavian Paler, de mult, dar zilele astea citindu-l mai mult mi se face pur si simplu dor de el. Mi-as dori sa traiasca. Mi-as dori sa-l fi cunoscut. E singurul caruia n-ar trebui sa-i definesc singuratatea mea. Nimeni n-o intelege. Si n-ai cum daca n-o traiesti. Credeti ca eu nu mi-as dori sa nu fiu singura? Dar e o boala. Vedeti, eu sunt singura si cu voi. Pentru ca voi nu ma atingeti chiar daca aveti impresia ca o faceti. Eu sunt doar cu mine si cand sunt cu voi. Si sunt infime momentele in care va simt langa mine, va las sa o faceti, si si mai putine cand va spun ceva. M-am separat de voi si de lume. Nimeni nu poate patrunde in globul meu de gheata.
"Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist". Am s-o tot spun si la moartea mea, daca voi muri tot singura, asta va scrie.
Rip O.P. Mi-e dor. Mi-as dori sa mai fiti. Mi-as dori sa fiu. Momentan prin cuvintele lui gasesc singura intelegere si un fel de consolare, ca si daca nu mai e, a trait ce traiesc si asta o face mai usor de suportat. Totul e mai usor in 2, chiar daca si la mine e cum spunea dumnealui: "Deoarece si in doi - cu rare exceptii - am fost singur".

Cu alte cuvinte, am simtit lucruri frumoase, oameni buni, si multe regrete si izolare. Le traiesc pe fiecare in parte, total separate, doar ca senzatii pentru ca de mai mult nu sunt capabila acum. Asta e si-o consolare. Ce doare stiu ca nu tine, pentru ca e doar senzatie. Ramane doar un gust amar, cu care, inveti sa traiesti.

Pe data viitoare. De unde au iesit astea mai sunt, tot inexprimabile.

A.

randuri

in asteptarea a ceva ce nu pot defini si nici nu stiu ce as face daca ar aparea...
pentru ca nu sunt fericita intr-un loc, ma mut in altul, unde sper ca va fi mai bine si unde dau cu ochii de o noua dezamagire si plec in altul...si tot asa intr-un cerc vicios.
pentru ca de mica am fost purtata dintr-un loc in altul pentru "mai bine"... asta fac si acum ca adult, caut un "mai bine" d-asta, care nu pare sa exista. la capatul sperantelor nu se afla decat dezamagiri.
nu cred in nimic.
nimeni nu stie cine sunt cu adevarat si nimeni nu-si doreste asta. si si daca si-ar dori, nu cred si nu simt sa vreau sa-i mai las eu sa afle.
bucurestiul nu mai inseamna ce insemna candva pentru un copil naiv. acum nimic nu mai are culoare. totul e o permanenta fuga. din punctul a in punctul b. ma aflu in punctul a, nu mi-e bine si vreau sa plec. ajung in punctul b, dau cu capul de o noua inchipuire falsa si vreau sa plec intr-un punct c. si daca in punctul c nu m-as mai lovi de o dezamagire, habar nu am cum as reactiona. dezarmata as fi clar. bucuroasa nu stiu.
nu cred in nimic.
intr-o lume paralela imi doresc sa existe un punct c in care sa nu ma ia in brate o noua dezamagire. in care-mi doresc niste ochi reali si un suflet corect perceput. imi doresc asta, dar nu cred suficient in existenta lui.
urasc dependenta oamenilor de compromis.
am constientizat ca tot ce-mi imaginez ca-mi doresc sa mi se intample, pentru a ma salva chipurile, nu e nicio salvare, pentru ca eu, real n-o percep asa. si si daca acu as primi "luna de pe cer", ce as face dupa aceea? de ce m-as mai plange? ce as mai dori cu toata fiinta mea? e foarte aiurea sa constientizez asta. ma indeamna sa nu mai vreau nimic. sa traiesc plat. dar nu asta fac de atata timp?
nu cred in nimic.
am ochi de sticla.
nu-mi doresc nimic.
noapte buna.