scurt...
ce spui dupa buna ziua?
eu sunt... Masca.
niciodata...eu sunt Alexandra.
vrem tot timpul sa parem a fi altceva decat suntem, jucam tot timpu jocuri. va doresc sa ramaneti fara aer, impletiti in propriile picioare si ghemuri de ate, care va tin in jocuri, si sa strigati dupa ajutor si cu-n zambet d-ala de om satisfacut sa zic: imi pare rau, acu e partea mea de joc. si asa va fi.
va urasc fiecare alta fata pe care o folositi in a va ascunde de propriile voastre euri. sunteti niste nimicuri, prin fiecare rol pe care-l jucati.
vreti Masti? va dau Masti.
cum sa-ti pierzi timpul construind imagini, cand intr-o secunda te poti vedea cu proprii tai ochi si sa urli: asta sunt eu: nimicul, dar sunt.
urasc. urasc. urasc.
inca o data, si-nca o data, dar pentru cat timp, pe toti sfintii?
unde e Dumnezeu?
unde sunt eu?
pentru ca voi, oamenii (mi-e lehamite sa mai folosesc cuvantul asta) nu sunteti nicaieri. nu vad decat Masti in jurul meu. imi doresc sa vi le dezlipesc de pe fete si sa va las sa ardeti, nesuportandu-va propria fata. de ce sa ard eu pentru Mastile voastre? sa va chinuiti, urland dupa Mastile voastre, sa orbecaiti, cautandu-le, iar eu, diabolic sa vi le plimb inaintea fetelor, aratandu-va ca eu le detin.
sunteti niste nimicuri, atata timp cat credeti ca Mastile voastre va fac cine sunteti.
m-am saturat. imi dau demisia.
m-am transformat intr-un om care vrea raul...datorita unor joc prost de Masti.
bleah! mi-e sila!
iar, voi, cei ce va numiti barbati, m-ar renega propriile picioare, maini si cap, cand as merge pe strada, mi s-ar desprinde membrele pentru ca nu m-ar mai suporta. mi-e lehamite. vi-as lua toate sufletele si vi le-as arde pe rug. v-as lasa pe toti goi, ca sa simtiti ce imprastiati in jurul vostru. sa invatati sa fiti goi. sa va umpleti de ce lasati in mine: goliciune.
mi-e acru.
mi-e sila
si maine, nu are nici un sens, nu vreau sa aiba nici unul, pentru ca e doar un altul ce aduce un aport mai mare sau mai mic, la nimicul, care exista de mult.
God, save our souls. What Souls? What God? What OURS??? We ain`t nuttin but big bullshits that got together.
Out.
Ah! Si, zilele astea care vin si se numesc traditional sarbatori, nu au nici un sens, dimpotriva devin mai murdare decat restul celorlalte, pentru ca traditional astea ar trebui sa fie mai bune. Ei, nu sunt. Urasc faptul ca astea urmeaza. Sarbatori fericite sa aveti, cum o sa le am eu!
Monday, December 22, 2008
Thursday, December 4, 2008
frumosul pur
voi toti cei ce sunteti sau va vreti orbi, sunteti niste prosti, habar nu aveti cat, cum si unde pierdeti, ce e-n jurul vostru:)
Ah! Doamne-ti multumesc pentru ochii pe care mi i-ai dat, pentru mainile pe care mi le-ai dat, pentru buzele pe care mi le-ai dat, pentru sufletul pe care-l am. Pentru ca prin tot ceea ce sunt vad, ating, simt, frumosul si puritatea din jurul meu.
Exista suflete care se iubesc, si-mi dau viata pentru ele. God bless your souls! I`m here for y`all:D Dumnezeu stie cum a impartit iubirea asta pe pamant, poate cea rara, a impartit-o putin si cu cap, si doar putini vad asta. Eu am intalnit 2 cazuri in viata mea si pentru asta sunt thankfull.
Cazul unu, cea mai importanta femeie din viata mea, stie ea, dar care-si refuza ce a simtit sau simte, pentru un prezent mai confortabil. Stie ca o condamn si chiar daca o iubesc, ii respect decizia asta, chiar daca stiu ca-i aduce doar un bine prezent, simplu si trecator, pentru ca momentan asta alege. Nu stiu tu, dar eu, simtind odata ca ce ai simtit tu a fost iubire adevarata, asa cum eu vad iubirea asta adevarata, n-am sa ma mai pot minti niciodata despre altceva.
Cazul doi, 2 scumpi:) hehe, ei sunt in prezent si se iubesc, doar ca viata asta pe care-mi vine s-o scuip, cand ma gandesc la ei 2, el greseste, ea sufera, ea iarta, ea iubeste, ea trece peste, ea se descopera pe ea, ea alege sa plece; el sufera, el nu poate ierta, el iubeste, el incearca sa treaca peste, el vrea sa se descopere pe el pentru a nu o pierde pe ea, el nu alege sa plece:) Nici nu ar fi momentul, el a fost plecat tot timpul de fapt. E minunat sa vezi cum lucrurile se leaga, cum orice proces, orice intamplare are o legatura. Doare, doare si din exterior sa vezi jocul asta, dar oricat de dureros ar fi e minunat ca 2 fiinte il pot trai. Travaliul iubirii. L-as trai 10 vieti, daca as simti ce simt copiii astia 2:) Eu cred in voi si cu voi:) Dumnezeu face restul, voi stiu ca veti face tot ce sta in puterea voastra:)
E minunat sa vezi un suflet cum lupta, cum isi ucide tot ce arde-n el doar pentru a-si regasi puritatea, si asta pentru o alta persoana, deci nu din egoism, ce mai vreti? Ce mai puteti vrea? Cum sa renunte o persoana, sa constientizeze ce e rau in ea si sa-si porneasca toate armele inspre a distruge asta, pentru a lasa, persoanei de langa, doar binele, doar suflarea de aer pur. Be forever blessed 4 this:)
Viata, lumea, umanul n-are nicio legatura cu asta. Cand vad ce fac copiii astia 2, e dincolo de omenesc, d-aia bullshiturile astea ale vietii care i-a transat nu-i vor desparti. Nu desparti cu nimic, dalti sau ciocane, 2 suflete pure, goale, care se iubesc:) Ah, ce ideal frumos! Il doresc si eu a fi atins:) Dar stii cum e, pana nu vezi ca se chiar poate, iti pui bete-n roate. Ei bine, eu cred prin voi. Nu se poate :) Voi existati, pentru mine exista iubire!:)
Poate-mi va scadea pana si din chinul meu in fata acestui ideal, prin faptul ca stiu ca cel putin 2 oameni l-au atins.
Da, exista iubire adevarata. E crunt procesul prin care ea trece, dar esenta ei e inaltatoare. Ma face si pe mine, nebuna, sa simt:) sa cred, sa vreau, sa sper. Mare lucru.
Paranteza.
Ati vazut vreodata cata puritate poate fi-n culoarea neagra?:X Nu va vine sa credeti? O, nici n-am nevoie de aprobarile voastre! Cata puritate exista-n culoarea neagra, si doar eu o stiu, si tu, normal, doar tu:)
Femeie, barbat, suflet, e tot ce conteaza, si da pentru mine are o culoare, pentru mine are o puritate, pentru mine e de negasit in orice altceva si e asumarea mea.
Sunt fericita sa fiu azi aici.
Multumesc mamei mele:) fiica plange, mama suna:) Mai pot vrea ceva? Multumesc pentru ca simti:) Sper sa am si eu intr-o zi binecuvantarea de a-mi simti copilul:)
Sper ca tu sa intelegi intr-o zi ce sunt, ce simt, si ce conteaza pentru mine:) Stiu ca ai s-o faci, pentru ca ma iubesti:)
Simtiti dragilor!
Nimic. Nicio ura, nicio razbunare, niciun pumn ridicat nu va va da niciodata satisfactia simtirii frumosului, iubirii, puritatii, sufletelor. Alegeti sa fiti ce ati fost construiti sa fiti!
Bless!
Happiness is a choice!
Ah! Doamne-ti multumesc pentru ochii pe care mi i-ai dat, pentru mainile pe care mi le-ai dat, pentru buzele pe care mi le-ai dat, pentru sufletul pe care-l am. Pentru ca prin tot ceea ce sunt vad, ating, simt, frumosul si puritatea din jurul meu.
Exista suflete care se iubesc, si-mi dau viata pentru ele. God bless your souls! I`m here for y`all:D Dumnezeu stie cum a impartit iubirea asta pe pamant, poate cea rara, a impartit-o putin si cu cap, si doar putini vad asta. Eu am intalnit 2 cazuri in viata mea si pentru asta sunt thankfull.
Cazul unu, cea mai importanta femeie din viata mea, stie ea, dar care-si refuza ce a simtit sau simte, pentru un prezent mai confortabil. Stie ca o condamn si chiar daca o iubesc, ii respect decizia asta, chiar daca stiu ca-i aduce doar un bine prezent, simplu si trecator, pentru ca momentan asta alege. Nu stiu tu, dar eu, simtind odata ca ce ai simtit tu a fost iubire adevarata, asa cum eu vad iubirea asta adevarata, n-am sa ma mai pot minti niciodata despre altceva.
Cazul doi, 2 scumpi:) hehe, ei sunt in prezent si se iubesc, doar ca viata asta pe care-mi vine s-o scuip, cand ma gandesc la ei 2, el greseste, ea sufera, ea iarta, ea iubeste, ea trece peste, ea se descopera pe ea, ea alege sa plece; el sufera, el nu poate ierta, el iubeste, el incearca sa treaca peste, el vrea sa se descopere pe el pentru a nu o pierde pe ea, el nu alege sa plece:) Nici nu ar fi momentul, el a fost plecat tot timpul de fapt. E minunat sa vezi cum lucrurile se leaga, cum orice proces, orice intamplare are o legatura. Doare, doare si din exterior sa vezi jocul asta, dar oricat de dureros ar fi e minunat ca 2 fiinte il pot trai. Travaliul iubirii. L-as trai 10 vieti, daca as simti ce simt copiii astia 2:) Eu cred in voi si cu voi:) Dumnezeu face restul, voi stiu ca veti face tot ce sta in puterea voastra:)
E minunat sa vezi un suflet cum lupta, cum isi ucide tot ce arde-n el doar pentru a-si regasi puritatea, si asta pentru o alta persoana, deci nu din egoism, ce mai vreti? Ce mai puteti vrea? Cum sa renunte o persoana, sa constientizeze ce e rau in ea si sa-si porneasca toate armele inspre a distruge asta, pentru a lasa, persoanei de langa, doar binele, doar suflarea de aer pur. Be forever blessed 4 this:)
Viata, lumea, umanul n-are nicio legatura cu asta. Cand vad ce fac copiii astia 2, e dincolo de omenesc, d-aia bullshiturile astea ale vietii care i-a transat nu-i vor desparti. Nu desparti cu nimic, dalti sau ciocane, 2 suflete pure, goale, care se iubesc:) Ah, ce ideal frumos! Il doresc si eu a fi atins:) Dar stii cum e, pana nu vezi ca se chiar poate, iti pui bete-n roate. Ei bine, eu cred prin voi. Nu se poate :) Voi existati, pentru mine exista iubire!:)
Poate-mi va scadea pana si din chinul meu in fata acestui ideal, prin faptul ca stiu ca cel putin 2 oameni l-au atins.
Da, exista iubire adevarata. E crunt procesul prin care ea trece, dar esenta ei e inaltatoare. Ma face si pe mine, nebuna, sa simt:) sa cred, sa vreau, sa sper. Mare lucru.
Paranteza.
Ati vazut vreodata cata puritate poate fi-n culoarea neagra?:X Nu va vine sa credeti? O, nici n-am nevoie de aprobarile voastre! Cata puritate exista-n culoarea neagra, si doar eu o stiu, si tu, normal, doar tu:)
Femeie, barbat, suflet, e tot ce conteaza, si da pentru mine are o culoare, pentru mine are o puritate, pentru mine e de negasit in orice altceva si e asumarea mea.
Sunt fericita sa fiu azi aici.
Multumesc mamei mele:) fiica plange, mama suna:) Mai pot vrea ceva? Multumesc pentru ca simti:) Sper sa am si eu intr-o zi binecuvantarea de a-mi simti copilul:)
Sper ca tu sa intelegi intr-o zi ce sunt, ce simt, si ce conteaza pentru mine:) Stiu ca ai s-o faci, pentru ca ma iubesti:)
Simtiti dragilor!
Nimic. Nicio ura, nicio razbunare, niciun pumn ridicat nu va va da niciodata satisfactia simtirii frumosului, iubirii, puritatii, sufletelor. Alegeti sa fiti ce ati fost construiti sa fiti!
Bless!
Happiness is a choice!
Monday, November 10, 2008
vreau sa ies din mine
e intuneric, sau e lumina
e bucurie, sau e tristete
sunt oameni, sau neoameni
totu are aceiasi culoare acum. tot si nimic. daca as sti sa dau vina pe ceva extern mie, mi-ar fi foarte usor si nefolositor, cum mi-e la fel de nefolositor sa stiu ca eu sunt vina si sa nu mi-o asum. sau mi-o asum. si atat. si dincolo de asta, nu mai am aer, nu mai am brate, nu mai am ochi, nu mai am caldura. totul se disloca atunci cand devine o culoare uniforma, fara nuante, cand nimic nu mai da culoare. eu nu-mi mai dau culoare, ba da pentru 1, 2 secunde, minute, hai o ora, 2...si revin la starea-mi frumoasa de nimic.
timpul se scurge, eu ma scurg, si nici macar in timp cu el. el trece mereu pe langa mine. eu simt cum hibernez in mine insami si nu-mi foloseste la nimic. dar stiu ca daca fac ceva, si ies din starea de hibernare, nu-mi foloseste nici asta la nimic. sunt prinsa intre nimicul meu si nimicul existent in afara mea. cum sa alegi intre 2 nimicuri? il aleg p-al meu. cu mine pot trai oricum. cu ei nu pot.
fac ce faceam de cand ma stiu, fug de mine prin ganduri. sunt aproape de ultimul pas si fug pe loc, doar pentru a nu-l face. ceva ma tine tot in mine, ceva nu ma lasa sa pun piciorul afara. mi-e frica. refuz sa-mi dau un sens. ma privesc, din afara mea, si nu mai vad nimic. nu stiu daca am vazut vreodata suficient, incat sa stiu cine sunt, incat sa stiu ca mereu Sinele meu va fi acolo. acum nu mai cred ca am fost vreodata, ca sunt, sau ca voi putea fi vreodata Eu. dar cine sunt, atunci? numai Eu nu. de Eul meu, mi-e sila. refuz sa-l cunosc.
urasc starea asta de letargie. urasc sa nu fac nimic. ma urasc pentru mainele care vine maine si va fi la fel, pentru ca... la ce bun sa caut motive? pot gasi motive la orice vreau, atat timp cat gandesc.
imi trebuie un singur motiv, sa ma trezesc la dimineata altcineva, decat sunt azi, si p-ala nu-l voi descoperi pana maine, pentru ca mi-l refuz. pentru ca mintea mea e-n-tr-un continuu blocaj, din care refuza sa iasa, sau se minte suficient de prost ca va face fata, oricum oricui. numai siesi nu. cum sa fugi de tine? prin faptul ca vreau sa ies din mine, ma blochez in mine, imi blochez aerul, ratiunea, inima, bratele, ochii, sufletul.
vreau ori sa fiu proasta, ori sa nu fiu cum sunt. ratiunea nu te salveaza de la nimic uman, te indeparteaza cat poate. dar, nu mai stiu cum sa scap de ea. in mine, in ratiunea mea, nu am incredere, iar de inima nici nu vreau sa aud. as vrea sa fac un mic pas, minuscul, in afara mea, sa vad daca e bine, si mi-e frica.
mi-e frica de ziua de maine, de lunile urmatoare, de viata pe care n-o am...
"i was loving you like a child"
si cand distrugi puritatea unei iubiri de copil, n-o sa mai ai nicio iubire din copilu ala. eu am murit cand am fost copil. d-asta nu-mi aduc aminte de mine. daca mi-as aduce, m-as salva, as sti ce sa salvez. asa ma indepartez de un nimic care pluteste in corpul meu, fara nicio insemnatate pentru Sine.
mi-e sila de mine si de tot ce ma inconjoara. si daca-mi doresc sa se schimbe ceva, nu cred suficient pentru a se intampla.
e bucurie, sau e tristete
sunt oameni, sau neoameni
totu are aceiasi culoare acum. tot si nimic. daca as sti sa dau vina pe ceva extern mie, mi-ar fi foarte usor si nefolositor, cum mi-e la fel de nefolositor sa stiu ca eu sunt vina si sa nu mi-o asum. sau mi-o asum. si atat. si dincolo de asta, nu mai am aer, nu mai am brate, nu mai am ochi, nu mai am caldura. totul se disloca atunci cand devine o culoare uniforma, fara nuante, cand nimic nu mai da culoare. eu nu-mi mai dau culoare, ba da pentru 1, 2 secunde, minute, hai o ora, 2...si revin la starea-mi frumoasa de nimic.
timpul se scurge, eu ma scurg, si nici macar in timp cu el. el trece mereu pe langa mine. eu simt cum hibernez in mine insami si nu-mi foloseste la nimic. dar stiu ca daca fac ceva, si ies din starea de hibernare, nu-mi foloseste nici asta la nimic. sunt prinsa intre nimicul meu si nimicul existent in afara mea. cum sa alegi intre 2 nimicuri? il aleg p-al meu. cu mine pot trai oricum. cu ei nu pot.
fac ce faceam de cand ma stiu, fug de mine prin ganduri. sunt aproape de ultimul pas si fug pe loc, doar pentru a nu-l face. ceva ma tine tot in mine, ceva nu ma lasa sa pun piciorul afara. mi-e frica. refuz sa-mi dau un sens. ma privesc, din afara mea, si nu mai vad nimic. nu stiu daca am vazut vreodata suficient, incat sa stiu cine sunt, incat sa stiu ca mereu Sinele meu va fi acolo. acum nu mai cred ca am fost vreodata, ca sunt, sau ca voi putea fi vreodata Eu. dar cine sunt, atunci? numai Eu nu. de Eul meu, mi-e sila. refuz sa-l cunosc.
urasc starea asta de letargie. urasc sa nu fac nimic. ma urasc pentru mainele care vine maine si va fi la fel, pentru ca... la ce bun sa caut motive? pot gasi motive la orice vreau, atat timp cat gandesc.
imi trebuie un singur motiv, sa ma trezesc la dimineata altcineva, decat sunt azi, si p-ala nu-l voi descoperi pana maine, pentru ca mi-l refuz. pentru ca mintea mea e-n-tr-un continuu blocaj, din care refuza sa iasa, sau se minte suficient de prost ca va face fata, oricum oricui. numai siesi nu. cum sa fugi de tine? prin faptul ca vreau sa ies din mine, ma blochez in mine, imi blochez aerul, ratiunea, inima, bratele, ochii, sufletul.
vreau ori sa fiu proasta, ori sa nu fiu cum sunt. ratiunea nu te salveaza de la nimic uman, te indeparteaza cat poate. dar, nu mai stiu cum sa scap de ea. in mine, in ratiunea mea, nu am incredere, iar de inima nici nu vreau sa aud. as vrea sa fac un mic pas, minuscul, in afara mea, sa vad daca e bine, si mi-e frica.
mi-e frica de ziua de maine, de lunile urmatoare, de viata pe care n-o am...
"i was loving you like a child"
si cand distrugi puritatea unei iubiri de copil, n-o sa mai ai nicio iubire din copilu ala. eu am murit cand am fost copil. d-asta nu-mi aduc aminte de mine. daca mi-as aduce, m-as salva, as sti ce sa salvez. asa ma indepartez de un nimic care pluteste in corpul meu, fara nicio insemnatate pentru Sine.
mi-e sila de mine si de tot ce ma inconjoara. si daca-mi doresc sa se schimbe ceva, nu cred suficient pentru a se intampla.
Sunday, November 2, 2008
oamenii iau... bucati din tine
din mine iau la greu pentru ca pe nu stiu ce canal primesc ei informatii cum ca as putea supravietui si daca raman goala
si da, mi-au luat totul...a trebuit sa inving demoni si energii, goliciunea mea si sa calc pe propriile-mi picioare goala... fara nimic interior... trezeste-te in nimic, umbla pe nimic... de ce?
macar daca totu ar avea un scop, un sens. n-are. e doar bataie de joc si risipire de energie, care nu mai vine inapoi. oamenii nu sunt constienti ca atunci cand iau, e bine luat. niciodata nu vor mai da inapoi, nu cum au luat.
ei bine, da, pot sa-mi revin si din goliciune. dar de ce sa trebuiasca sa ajung in stadiul ala? doar pentru ca-mi dau acordul in a fi alaturi de niste personaje care nu fac multe pentru viata mea, sau pentru persoana mea. ba da. iau. iau din mine bucata cu bucata, si as vrea sa stiu cum pot sa nu-i mai las. degeaba ma detasez si plec eu, ei tot pot lua. e ca intr-un joc in care comenzile mele sunt blocate. ce le blocheaza? tot eu ? dar de ce? pentru ce sa-i las pe oameni sa ma goleasca? stiind foarte bine ca n-au cum sa ma umple din nou?
nu. nu mai vreau. refuz sa mai car oameni pe umerii mei. pe mine nu ma cara nimeni. asa cum eu am invatat sa ma car singura, asa trebuie sa invete si cei din jurul meu si nu e de datoria mea sa-i invat cum s-o faca.
de ce pentru unii e atat de simplu sa-si aseze gandurile, mai ales negative, pe spatele altcuiva, doar pentru ca stiu ca persoana asta e capabila sa le care? si de ce altii se car singuri? mereu singuri... ain`t fair
da, e mult mai usor sa fugi mereu de tine, de cat sa ti apari zi de zi in propria-ti fata. e inacceptabil, e greu de trait doar cu tine insati, dar e mult mai bine decat sa te imparti cu unii care nu te vor cunoaste niciodata.
M-AM SATURAT! am dreptul sa spun gata, si am dreptul, pentru binele meu, sa ma aleg pe mine in favoarea mea, in defavoarea celor din jurul meu, care daca mi-ar aduce o crampeie de bine, pentru raul pe care mi-l dau sa-l car, ar merita tot efortul, dar cand la trasul liniei beneficiile sunt 0 si daunele 100%, morale ma refer, la ce bun? martirii nu-si mai au locul in zilele noastre. imi vine sa distrug si ultima sursa de puritate din oamenii care inca mai cred doar pentru a nu o vedea tavalita in noroi.
tot ce distrugi ramane distrus, mai ales la nivel mental. poti incerca sa refaci orice. nimic nu mai e virgin.
in tot non-sens-ul asta cu oameni care iau, am mai gasit o sursa de lumina, si asta e prin 2 ochi:) iti multumesc chiar daca tu nu stii, dar sper totusi ca simti cand imi esti aproape:) sper sa-ti pot spune intr-o zi ce vad eu in ochii tai si cata multumire simt ca-i am sa vad prin ei, lumina si speranta. sa nu-mi iei niciodata asta:)
trebuie impuse niste limite. trebuie sa primesc cat dau. sau nu mai dau deloc. si pot asta, doar ca ma vestejeste. ma goleste. unde e atunci simtirea ca esti om, daca nu te imparti cu ceilalti? dar unde e simtirea asta de om, cand simti ca te imparti in gol? cu oameni care iau doar ce au nevoie din tine, si cu restul poate sa se intample orice... nu e asta o mare bataie de joc?
si ala se joaca, doar pentru ca-l tine culoarea si natia. argh, fir-ar sa fie, cum alegem ce vrem in jurul nostru si ne dam singuri in cap prin asta... stiu ca te joci, stiu, si mai stiu si cat de vulnerabila sunt, si-n slabiciunea mea, luptand sa nu-ti cad in plasa, am sa o fac, tocmai pentru ca... nu vreau sa fiu puternica sa-ti rezist. dammit
terapie cu Jazzyfatnastees - Let it Go!!! thank you girls... "you search a whole life to see what`s inside"... i just wanna see thru ur sweet, pure eyes baby:D tananananana:D luv ur energy when u`r around:D
Let it Go...
Let it Go...
Let it Go...
atat pentru azi... maine vor lua din nou!
si da, mi-au luat totul...a trebuit sa inving demoni si energii, goliciunea mea si sa calc pe propriile-mi picioare goala... fara nimic interior... trezeste-te in nimic, umbla pe nimic... de ce?
macar daca totu ar avea un scop, un sens. n-are. e doar bataie de joc si risipire de energie, care nu mai vine inapoi. oamenii nu sunt constienti ca atunci cand iau, e bine luat. niciodata nu vor mai da inapoi, nu cum au luat.
ei bine, da, pot sa-mi revin si din goliciune. dar de ce sa trebuiasca sa ajung in stadiul ala? doar pentru ca-mi dau acordul in a fi alaturi de niste personaje care nu fac multe pentru viata mea, sau pentru persoana mea. ba da. iau. iau din mine bucata cu bucata, si as vrea sa stiu cum pot sa nu-i mai las. degeaba ma detasez si plec eu, ei tot pot lua. e ca intr-un joc in care comenzile mele sunt blocate. ce le blocheaza? tot eu ? dar de ce? pentru ce sa-i las pe oameni sa ma goleasca? stiind foarte bine ca n-au cum sa ma umple din nou?
nu. nu mai vreau. refuz sa mai car oameni pe umerii mei. pe mine nu ma cara nimeni. asa cum eu am invatat sa ma car singura, asa trebuie sa invete si cei din jurul meu si nu e de datoria mea sa-i invat cum s-o faca.
de ce pentru unii e atat de simplu sa-si aseze gandurile, mai ales negative, pe spatele altcuiva, doar pentru ca stiu ca persoana asta e capabila sa le care? si de ce altii se car singuri? mereu singuri... ain`t fair
da, e mult mai usor sa fugi mereu de tine, de cat sa ti apari zi de zi in propria-ti fata. e inacceptabil, e greu de trait doar cu tine insati, dar e mult mai bine decat sa te imparti cu unii care nu te vor cunoaste niciodata.
M-AM SATURAT! am dreptul sa spun gata, si am dreptul, pentru binele meu, sa ma aleg pe mine in favoarea mea, in defavoarea celor din jurul meu, care daca mi-ar aduce o crampeie de bine, pentru raul pe care mi-l dau sa-l car, ar merita tot efortul, dar cand la trasul liniei beneficiile sunt 0 si daunele 100%, morale ma refer, la ce bun? martirii nu-si mai au locul in zilele noastre. imi vine sa distrug si ultima sursa de puritate din oamenii care inca mai cred doar pentru a nu o vedea tavalita in noroi.
tot ce distrugi ramane distrus, mai ales la nivel mental. poti incerca sa refaci orice. nimic nu mai e virgin.
in tot non-sens-ul asta cu oameni care iau, am mai gasit o sursa de lumina, si asta e prin 2 ochi:) iti multumesc chiar daca tu nu stii, dar sper totusi ca simti cand imi esti aproape:) sper sa-ti pot spune intr-o zi ce vad eu in ochii tai si cata multumire simt ca-i am sa vad prin ei, lumina si speranta. sa nu-mi iei niciodata asta:)
trebuie impuse niste limite. trebuie sa primesc cat dau. sau nu mai dau deloc. si pot asta, doar ca ma vestejeste. ma goleste. unde e atunci simtirea ca esti om, daca nu te imparti cu ceilalti? dar unde e simtirea asta de om, cand simti ca te imparti in gol? cu oameni care iau doar ce au nevoie din tine, si cu restul poate sa se intample orice... nu e asta o mare bataie de joc?
si ala se joaca, doar pentru ca-l tine culoarea si natia. argh, fir-ar sa fie, cum alegem ce vrem in jurul nostru si ne dam singuri in cap prin asta... stiu ca te joci, stiu, si mai stiu si cat de vulnerabila sunt, si-n slabiciunea mea, luptand sa nu-ti cad in plasa, am sa o fac, tocmai pentru ca... nu vreau sa fiu puternica sa-ti rezist. dammit
terapie cu Jazzyfatnastees - Let it Go!!! thank you girls... "you search a whole life to see what`s inside"... i just wanna see thru ur sweet, pure eyes baby:D tananananana:D luv ur energy when u`r around:D
Let it Go...
Let it Go...
Let it Go...
atat pentru azi... maine vor lua din nou!
Monday, October 13, 2008
it's great to feel love and positive vibrations
Vreau sa incep prin a multumi prin simtire tuturor oamenilor care se afla-n jurul meu, pentru care ma simt binecuvantata!
Simt cum e sa fii iar copil, sa ai ceea ce viata, oamenii rai, cred ca-ti pot lua: dragostea ca sentiment pentru tot ce e frumos si pur in jurul nostru. Retraiesc acel optimism caracterizant al fiintei mele, care a fost pierdut pentru o buna perioada de timp.
Simt. E minunat sa simti! Pff, va doresc tuturora sa va umpleti de vibratii pozitive, de iubire!
A inceput acum cateva nopti cu 2 brate, 2 ochi superbi, 2 maini, un nas, o pereche de buze, toate ca-n visul de mult visat...:) A facut primii pasi prin puritate. A pasit in sufletul meu, si crezand ca-i vad in ochi puritatea sufletului lui, imi regaseam puritatea sufletului meu. Iti multumesc. Nu am trait niciodata ceva atat de frumos:) atat de neobisnuit pentru viata mea. Apari de nicaieri si poti sa-mi transmiti ceea ce aud zilnic si trece pe langa urechile mele, si sufletul meu prinde transmisia: e bucurie in tine; cere-i lui Dumnezeu fericire. Da! De mine depinde sa nu-mi blochez dreptul la fericire. Asta, am facut pana acum. Si oricat as fi incercat eu, propriile mele mesaje pozitive, nu ajungeau unde trebuia. Dar, in ciuda neincrederii, suflete pure, care apar de nicaieri exista pentru a patrunde in suflete pierdute si a gasi in ele, ceea ce nici macar tu ca fiinta nu mai gasesti: sclipiri de suflet pur! Ce om trebuie sa fii sa poti sa faci asta? As spune: mana intinsa a lui God, de acolo de Sus, de unde intotdeauna vine lumina, pe care noi o blocam pe pamant. Ei bine, doar puritatea unui suflet ar fi putut sa traverseze atata intunecime, pentru a aduce lumina. Si a adus. Si spun iar: "There`s a God if you need a reason" Rip Tupac...
Cate conexiuni pozitive...
Sora mea iubita si unica! Te iubesc, pentru tot ceea ce sufletul tau simte, pentru toata implinirea sufletului meu conectat de al tau, care ar fi vesnit imperfect fara tine! Crisa mea scumpa! Cum Dumnezeule, sa fiu parte din devenirea altei persoane? Eu te-am salvat, dar tu m-ai salvat pe mine! Iti multumesc!
Si, iar el...:) ochi, buze, maini, brate... imi dau fericire! Imi spun sa nu-mi pierd niciodata calitatea de a-i iubi pe toti oamenii. Pana nici eu nu ma mai recunosteam cand ma uitam in oglinda si-mi mai spuneam asta...M-ai facut tu sa ma recunosc pe mine! Suflete, fii binecuvantat!
Iubire, vibratii pozitive, oameni, atingere, cum sa-ti refuzi asa ceva? Am regasit ce e uman in oameni, prin ceea ce e divin in ei!
Cate conexiuni, cate conexiuni! Doamne!!!
Esti frumos cand dormi!:)
Simt!!! Doamne cat mi-a fost de dor de mine!
Atata timp cat esti printre oameni, nu poti sa-ti pustiiesti sufletul de ei. Nu poti sa te arzi singur pe un rug interior. Nu stii niciodata, cand cineva din afara, pune mana pe foc si din cenusa, regaseste suflet! Cum? Totul e dumnezeisc. Totul e dincolo de ce vedem. Totul, e, ce simtim!
I thank God I can feel you all! Ii multumesc lui Dumnezeu ca sunteti in viata mea! Ii multumesc ca-mi hraniti sufletul cu iubire, puritate, frumusete! Ma oglindesc in voi si sufletele voastre se oglindesc in mine! Va iubesc!
Traiesc! Si asta, nu poate sa mi-o ia nimeni!
Nu exista nici un nivel de ura, ranchiuna, furie, toate adunate, care sa ia locul iubirii si a iubirii sufletelor. Intotdeauna vibratiile pozitive vor domni peste intuneric, pentru ca nimic nu te atinge mai tare decat intensitatea curateniei sufletesti!
I thank God! I thank my people! And I thank me for everything I`m capable to send and receive! I`m blessed by God, through humans! You are all blessed to be!
One Love!
Souls Immortality! Yeah Baby!:))
Simt cum e sa fii iar copil, sa ai ceea ce viata, oamenii rai, cred ca-ti pot lua: dragostea ca sentiment pentru tot ce e frumos si pur in jurul nostru. Retraiesc acel optimism caracterizant al fiintei mele, care a fost pierdut pentru o buna perioada de timp.
Simt. E minunat sa simti! Pff, va doresc tuturora sa va umpleti de vibratii pozitive, de iubire!
A inceput acum cateva nopti cu 2 brate, 2 ochi superbi, 2 maini, un nas, o pereche de buze, toate ca-n visul de mult visat...:) A facut primii pasi prin puritate. A pasit in sufletul meu, si crezand ca-i vad in ochi puritatea sufletului lui, imi regaseam puritatea sufletului meu. Iti multumesc. Nu am trait niciodata ceva atat de frumos:) atat de neobisnuit pentru viata mea. Apari de nicaieri si poti sa-mi transmiti ceea ce aud zilnic si trece pe langa urechile mele, si sufletul meu prinde transmisia: e bucurie in tine; cere-i lui Dumnezeu fericire. Da! De mine depinde sa nu-mi blochez dreptul la fericire. Asta, am facut pana acum. Si oricat as fi incercat eu, propriile mele mesaje pozitive, nu ajungeau unde trebuia. Dar, in ciuda neincrederii, suflete pure, care apar de nicaieri exista pentru a patrunde in suflete pierdute si a gasi in ele, ceea ce nici macar tu ca fiinta nu mai gasesti: sclipiri de suflet pur! Ce om trebuie sa fii sa poti sa faci asta? As spune: mana intinsa a lui God, de acolo de Sus, de unde intotdeauna vine lumina, pe care noi o blocam pe pamant. Ei bine, doar puritatea unui suflet ar fi putut sa traverseze atata intunecime, pentru a aduce lumina. Si a adus. Si spun iar: "There`s a God if you need a reason" Rip Tupac...
Cate conexiuni pozitive...
Sora mea iubita si unica! Te iubesc, pentru tot ceea ce sufletul tau simte, pentru toata implinirea sufletului meu conectat de al tau, care ar fi vesnit imperfect fara tine! Crisa mea scumpa! Cum Dumnezeule, sa fiu parte din devenirea altei persoane? Eu te-am salvat, dar tu m-ai salvat pe mine! Iti multumesc!
Si, iar el...:) ochi, buze, maini, brate... imi dau fericire! Imi spun sa nu-mi pierd niciodata calitatea de a-i iubi pe toti oamenii. Pana nici eu nu ma mai recunosteam cand ma uitam in oglinda si-mi mai spuneam asta...M-ai facut tu sa ma recunosc pe mine! Suflete, fii binecuvantat!
Iubire, vibratii pozitive, oameni, atingere, cum sa-ti refuzi asa ceva? Am regasit ce e uman in oameni, prin ceea ce e divin in ei!
Cate conexiuni, cate conexiuni! Doamne!!!
Esti frumos cand dormi!:)
Simt!!! Doamne cat mi-a fost de dor de mine!
Atata timp cat esti printre oameni, nu poti sa-ti pustiiesti sufletul de ei. Nu poti sa te arzi singur pe un rug interior. Nu stii niciodata, cand cineva din afara, pune mana pe foc si din cenusa, regaseste suflet! Cum? Totul e dumnezeisc. Totul e dincolo de ce vedem. Totul, e, ce simtim!
I thank God I can feel you all! Ii multumesc lui Dumnezeu ca sunteti in viata mea! Ii multumesc ca-mi hraniti sufletul cu iubire, puritate, frumusete! Ma oglindesc in voi si sufletele voastre se oglindesc in mine! Va iubesc!
Traiesc! Si asta, nu poate sa mi-o ia nimeni!
Nu exista nici un nivel de ura, ranchiuna, furie, toate adunate, care sa ia locul iubirii si a iubirii sufletelor. Intotdeauna vibratiile pozitive vor domni peste intuneric, pentru ca nimic nu te atinge mai tare decat intensitatea curateniei sufletesti!
I thank God! I thank my people! And I thank me for everything I`m capable to send and receive! I`m blessed by God, through humans! You are all blessed to be!
One Love!
Souls Immortality! Yeah Baby!:))
Thursday, September 25, 2008
treat people with love
vreau sa te tratez pe tine, cu dragoste...
vreau sa stiu ca mai am asta de oferit...
pentru prima oara, dupa atat de mult timp de vestejire sufleteasca, simt ca vreau sa transmit vibratii pline de caldura, de dragoste...
pentru ca nu vreau sa te pierd, in forma initiala in care existi in viata mea, in care pot sa fac ceva pentru a te tine, a te pastra cu mine, pentru ca GATA!!! prin tine nu mai vreau... nu vreau sa te distrug, sa ma distrug prin tine. pentru ca asta fac prin fiecare om pe care-l ating, cred ca distrugandu-te, ma castig pe mine, dar ma adancesc tot mai mult intr-un nimic propriu, doar pentru ca nu vreau sa admit... frustarile atat de adanc stocate.
NU. eu sunt problema. si eu o pot rezolva si vreau sa o rezolv. acum.
cum, intr-o secunda, de regandire poti schimba ceva putin...
am simtit cum transmitand un vibe pozitiv inspre o persoana, ea mi-a raspuns
eu indepartez oamenii din jurul meu, pentru ca-mi creez autoprofetia despre ei, pentru ca nu le ofer nicio sansa sa fie altfel decat cum sunt in imageria mea mentala. da. eu ii adun pe oameni in jurul meu pentru a ma dezamagi. pentru a-mi demonstra ca am dreptate. prostii! m-am saturat sa adulmec raul si sa-l vad cu ochii, doar pentru ca nu accept ca fiinta mea respira, e, vrea, simte, sustrage...binele. m-am indepartat atat de mult de ceea ce sunt. nu. nu mai vreau.
vreau sa te tratez pe tine cu dragoste! deja suna cu o alta intensitate, nu?:) vreau sa fii alaturi de mine, dar nu ai cum, daca eu iti transmit continuu vibe`uri negative, ca sa te distrug... Doamne... ce am putut sa fac:)
dar asa e, cand nu mai stii ce sa faci, si crezi ca faci bine, si o iei pe calea asta a urii, a raului, a razvratirii, crezi ca asta e cheia, sa ti-i distrugi in schema mentala pe oameni. si tot ce faci, e sa ti te distrugi pe tine.
ei bine, vreau sa ma am pe mine si daca pentru asta, am nevoie sa-ti accept sufletul ca fiind bun, vreau asta:)
ahhhhhhhhhh, cum iubesc eu cuvintele! simtiti? simtiti cat de mult vreau ce scriu?:D
tot timpul mi-a placut sa-mi traiesc propriile sclipiri de minte!
iti multumesc Tie...acolo unde esti, intotdeauna!:)
vreau sa reusesc asta! vreau sa imi inving demonii, transmitand dragoste. si vreau sa incep cu tine. vreau ca tu sa fii inceputul. vreau ca dragostea mea sa inceapa cu litera numelui tau. vreau ca ideea de dragoste sa se renasca prin tine. si stiu ca pot sa fac asta:)
DOAMNE!!! in timp ce scriu, realizez... ce pot insemna anumite semnale, daca stim sa le percepem. si-i multumesc inca o data lui Tupac: "there's a God if you need a reason!!!"
mai poate exista dragoste. da. pana azi nu mai credeam. nu mai vroiam. dar ea exista, si doar eu, din mine, prin mine, pot sa o accept.
stii cum e sa simti ca transmiti semnale de dragoste? stii cum e sa percepi singur ca mai poti sa faci asta? inaltator! frumos! :) si totul pentru ca... nu vreau sa pierd un mare om din viata mea:)
ce jocuri iti poate face mintea pentru propriul bine:) eu sunt mandra de a mea:)
suflete, ma bucur de reintalnirea cu tine:)
tot timpul, tot timpul imbolduri negative care-mi confirmau ceea ce vroiam sa-mi confirme: dezamagirea. ei, pentru ca nu vreau sa ma dezamagesti, pentru prima oara voi porni intr-o calatorie noua: insotirea unui suflet cu dragoste, cu vibe-uri pozitive.
imi accept razvratirea, frustrarile, si nu vreau sa le mai imping inspre tine, vreau sa ma vindec, vreau sa-ti ofer ceea ce mi-am taiat mie pana acum: felia de bine.
cred ca as putea sa tot continui sa scriu...dar un lucru vreau, cuvinte am destule...:
fericire!
vreau sa stiu ca mai am asta de oferit...
pentru prima oara, dupa atat de mult timp de vestejire sufleteasca, simt ca vreau sa transmit vibratii pline de caldura, de dragoste...
pentru ca nu vreau sa te pierd, in forma initiala in care existi in viata mea, in care pot sa fac ceva pentru a te tine, a te pastra cu mine, pentru ca GATA!!! prin tine nu mai vreau... nu vreau sa te distrug, sa ma distrug prin tine. pentru ca asta fac prin fiecare om pe care-l ating, cred ca distrugandu-te, ma castig pe mine, dar ma adancesc tot mai mult intr-un nimic propriu, doar pentru ca nu vreau sa admit... frustarile atat de adanc stocate.
NU. eu sunt problema. si eu o pot rezolva si vreau sa o rezolv. acum.
cum, intr-o secunda, de regandire poti schimba ceva putin...
am simtit cum transmitand un vibe pozitiv inspre o persoana, ea mi-a raspuns
eu indepartez oamenii din jurul meu, pentru ca-mi creez autoprofetia despre ei, pentru ca nu le ofer nicio sansa sa fie altfel decat cum sunt in imageria mea mentala. da. eu ii adun pe oameni in jurul meu pentru a ma dezamagi. pentru a-mi demonstra ca am dreptate. prostii! m-am saturat sa adulmec raul si sa-l vad cu ochii, doar pentru ca nu accept ca fiinta mea respira, e, vrea, simte, sustrage...binele. m-am indepartat atat de mult de ceea ce sunt. nu. nu mai vreau.
vreau sa te tratez pe tine cu dragoste! deja suna cu o alta intensitate, nu?:) vreau sa fii alaturi de mine, dar nu ai cum, daca eu iti transmit continuu vibe`uri negative, ca sa te distrug... Doamne... ce am putut sa fac:)
dar asa e, cand nu mai stii ce sa faci, si crezi ca faci bine, si o iei pe calea asta a urii, a raului, a razvratirii, crezi ca asta e cheia, sa ti-i distrugi in schema mentala pe oameni. si tot ce faci, e sa ti te distrugi pe tine.
ei bine, vreau sa ma am pe mine si daca pentru asta, am nevoie sa-ti accept sufletul ca fiind bun, vreau asta:)
ahhhhhhhhhh, cum iubesc eu cuvintele! simtiti? simtiti cat de mult vreau ce scriu?:D
tot timpul mi-a placut sa-mi traiesc propriile sclipiri de minte!
iti multumesc Tie...acolo unde esti, intotdeauna!:)
vreau sa reusesc asta! vreau sa imi inving demonii, transmitand dragoste. si vreau sa incep cu tine. vreau ca tu sa fii inceputul. vreau ca dragostea mea sa inceapa cu litera numelui tau. vreau ca ideea de dragoste sa se renasca prin tine. si stiu ca pot sa fac asta:)
DOAMNE!!! in timp ce scriu, realizez... ce pot insemna anumite semnale, daca stim sa le percepem. si-i multumesc inca o data lui Tupac: "there's a God if you need a reason!!!"
mai poate exista dragoste. da. pana azi nu mai credeam. nu mai vroiam. dar ea exista, si doar eu, din mine, prin mine, pot sa o accept.
stii cum e sa simti ca transmiti semnale de dragoste? stii cum e sa percepi singur ca mai poti sa faci asta? inaltator! frumos! :) si totul pentru ca... nu vreau sa pierd un mare om din viata mea:)
ce jocuri iti poate face mintea pentru propriul bine:) eu sunt mandra de a mea:)
suflete, ma bucur de reintalnirea cu tine:)
tot timpul, tot timpul imbolduri negative care-mi confirmau ceea ce vroiam sa-mi confirme: dezamagirea. ei, pentru ca nu vreau sa ma dezamagesti, pentru prima oara voi porni intr-o calatorie noua: insotirea unui suflet cu dragoste, cu vibe-uri pozitive.
imi accept razvratirea, frustrarile, si nu vreau sa le mai imping inspre tine, vreau sa ma vindec, vreau sa-ti ofer ceea ce mi-am taiat mie pana acum: felia de bine.
cred ca as putea sa tot continui sa scriu...dar un lucru vreau, cuvinte am destule...:
fericire!
Wednesday, September 24, 2008
candva...
reciteam... si, realizez, ca atunci... candva, ma mai bucuram...
ce e bucuria asta? ce e starea asta de entuziasm? ce sunt clipele astea de furtuna interioara? (s-o credeti voi, ca e exterioara!)
v-as raspunde, daca as mai sti. daca ma uit la mine, dintr-o parte, putin pe furis, poate mai gasesc un raspuns...vag... pentru mine bucuria era: marea, soarele, cerul, ochi de oameni, suflete de pasageri umani, maini de fiinte gingase, brate de ...si aici, ma opresc. ar fi trebuit sa ma opresc la suflet...cum ar zice Sorescu, dar eu nu ma mai inghiontesc de el... ma inghiontesc eu de mine, cu totul...si vreau sa fug, si o fac:) si la capat ma intalnesc tot cu mine... tot eu... m-am saturat de mine... si ce faci cand te saturi de tine? te distrugi, sau te reconstruiesti. pana acum, azi, am adoptat prima varianta... fiinta umana e pe calea spre autodistrugere sau spre mantuire? probabil inca nu stim raspunsul asta... sau poate e in fiecare...
cum ar fi sa incep sa ma reconstruiesc, intr-un sens pozitiv? stiu? vreau? da. nu. stiu cum, dar nu vreau. dar asta nu e impotriva firii? dar cine a zis ca as fi pro? de ce sa fii pro fire? doar ca sa fii la moda? e cel mai usor sa faci parte din viata, asa cum vrea ea. dar eu ma opun. m-am opus, ma opun, dar pentru a spune la viitor nu stiu cat timp mai am...
cum spuneam, bucuria... isi pierde culoarea...in ochii mei... retina mea n-o mai recunoaste... e ca o o naluca intr-un pustiu... ti se mai pare ca o vezi... candva bucuria insemna si o clipa, dar pe care o simteam la adevarata ei intensitate... acum nu mai recunosc nici forma ei... si mai trist, nu cred in existenta formei ei pure...
haos, dupa cum vedeti... haos...
dar asa e, cand vrei sa-ti controlezi propriul haos, crezi, incerci, poti sa ti-l controlezi... si cand crezi ca ai controlat totul, cine te bate incet pe brat? prietenul tau, pe care crezi ca l-ai facut de mult uitat, propriul tau haos, propria-ti fantezie de echilibru...
nu poti sa fugi de tine. nu. nu pot sa fug de mine. asa e! dar daca nu am curajul sa ma gasesc?
azi, cuvintele nu au nici un sens. arata exact amalgamul de prostii din capul meu, carora nu le gasesc un sens...
dar, pentru ca nu vreau sa te pierd SI pe tine, trebuie sa-mi gasesc sensul, sau macar o unda a lui, pana nu te voi trage in al meu non-sens, si sa mori iar o data cu mine. NU. nu se mai poate. nu vreau sa mai omor oameni, din prima clipa in care-i disting. nu e corect fata de voi, dar mai ales fata de mine. si cum spuneam? autodistrugerea...e-n mine?:)
si uite ca eu, care sunt impotriva imboldurilor exterioare, eu care sustin sus si tare ca sunt singura si toate trebuie sa le fac singura, pentru ca sunt dezamagita de mine si de ei, vreau sa folosesc un imbold exterior pentru a iesi dintr-un vacarm care tine de prea mult timp... dar, pe tine, nu! nu vreau sa te ucid... vreau sa-ti pot vedea sclipirea ochilor peste 5 ani, 10, 20...si sa pot sa ma bucur de ea si de alegerea pe care azi am facut-o. nu vreau sa mai mor... nu vreau sa va mai fac sa muriti, doar pentru ca eu nu pot sa traiesc:) trebuie sa pot. trebuie sa puteti voi in mine. m-am saturat sa fiu un criminal de suflete, m-am saturat sa-mi fiu un criminal de suflet.
si uite cum...poti sa te iubesti pe tine insati:) infinit, neconditionat... la ce bun? daca nu stii cum sa iubesti orice altceva decat pe tine? ajungi sa te urasti pe tine... pentru ca neiubind nimic altceva... nu poti sa mori in propriul narcisism... eu nu pot... vreau sa ma pot bucura... de mine, de tine...
cuvinte...:) o chestiune, prin care eu am scapat mereu...:) jocuri de cuvinte, pe care eu, voi sau el nu veti sti niciodata daca sunt doar produse ale mintii mele bolnave sau un adevar:)
pe...data viitoare!
si pentru ca totul se leaga, tocmai am primit asta: "And never regret anything that made you smile"
poate asta va fi o data viitoare in care voi invata sa fac asta:)
ce e bucuria asta? ce e starea asta de entuziasm? ce sunt clipele astea de furtuna interioara? (s-o credeti voi, ca e exterioara!)
v-as raspunde, daca as mai sti. daca ma uit la mine, dintr-o parte, putin pe furis, poate mai gasesc un raspuns...vag... pentru mine bucuria era: marea, soarele, cerul, ochi de oameni, suflete de pasageri umani, maini de fiinte gingase, brate de ...si aici, ma opresc. ar fi trebuit sa ma opresc la suflet...cum ar zice Sorescu, dar eu nu ma mai inghiontesc de el... ma inghiontesc eu de mine, cu totul...si vreau sa fug, si o fac:) si la capat ma intalnesc tot cu mine... tot eu... m-am saturat de mine... si ce faci cand te saturi de tine? te distrugi, sau te reconstruiesti. pana acum, azi, am adoptat prima varianta... fiinta umana e pe calea spre autodistrugere sau spre mantuire? probabil inca nu stim raspunsul asta... sau poate e in fiecare...
cum ar fi sa incep sa ma reconstruiesc, intr-un sens pozitiv? stiu? vreau? da. nu. stiu cum, dar nu vreau. dar asta nu e impotriva firii? dar cine a zis ca as fi pro? de ce sa fii pro fire? doar ca sa fii la moda? e cel mai usor sa faci parte din viata, asa cum vrea ea. dar eu ma opun. m-am opus, ma opun, dar pentru a spune la viitor nu stiu cat timp mai am...
cum spuneam, bucuria... isi pierde culoarea...in ochii mei... retina mea n-o mai recunoaste... e ca o o naluca intr-un pustiu... ti se mai pare ca o vezi... candva bucuria insemna si o clipa, dar pe care o simteam la adevarata ei intensitate... acum nu mai recunosc nici forma ei... si mai trist, nu cred in existenta formei ei pure...
haos, dupa cum vedeti... haos...
dar asa e, cand vrei sa-ti controlezi propriul haos, crezi, incerci, poti sa ti-l controlezi... si cand crezi ca ai controlat totul, cine te bate incet pe brat? prietenul tau, pe care crezi ca l-ai facut de mult uitat, propriul tau haos, propria-ti fantezie de echilibru...
nu poti sa fugi de tine. nu. nu pot sa fug de mine. asa e! dar daca nu am curajul sa ma gasesc?
azi, cuvintele nu au nici un sens. arata exact amalgamul de prostii din capul meu, carora nu le gasesc un sens...
dar, pentru ca nu vreau sa te pierd SI pe tine, trebuie sa-mi gasesc sensul, sau macar o unda a lui, pana nu te voi trage in al meu non-sens, si sa mori iar o data cu mine. NU. nu se mai poate. nu vreau sa mai omor oameni, din prima clipa in care-i disting. nu e corect fata de voi, dar mai ales fata de mine. si cum spuneam? autodistrugerea...e-n mine?:)
si uite ca eu, care sunt impotriva imboldurilor exterioare, eu care sustin sus si tare ca sunt singura si toate trebuie sa le fac singura, pentru ca sunt dezamagita de mine si de ei, vreau sa folosesc un imbold exterior pentru a iesi dintr-un vacarm care tine de prea mult timp... dar, pe tine, nu! nu vreau sa te ucid... vreau sa-ti pot vedea sclipirea ochilor peste 5 ani, 10, 20...si sa pot sa ma bucur de ea si de alegerea pe care azi am facut-o. nu vreau sa mai mor... nu vreau sa va mai fac sa muriti, doar pentru ca eu nu pot sa traiesc:) trebuie sa pot. trebuie sa puteti voi in mine. m-am saturat sa fiu un criminal de suflete, m-am saturat sa-mi fiu un criminal de suflet.
si uite cum...poti sa te iubesti pe tine insati:) infinit, neconditionat... la ce bun? daca nu stii cum sa iubesti orice altceva decat pe tine? ajungi sa te urasti pe tine... pentru ca neiubind nimic altceva... nu poti sa mori in propriul narcisism... eu nu pot... vreau sa ma pot bucura... de mine, de tine...
cuvinte...:) o chestiune, prin care eu am scapat mereu...:) jocuri de cuvinte, pe care eu, voi sau el nu veti sti niciodata daca sunt doar produse ale mintii mele bolnave sau un adevar:)
pe...data viitoare!
si pentru ca totul se leaga, tocmai am primit asta: "And never regret anything that made you smile"
poate asta va fi o data viitoare in care voi invata sa fac asta:)
Thursday, June 19, 2008
disilussion
la anumite perioade de timp oricat de bine ti-ar fi, vin niste hopuri, mai mari sau mai mici in functie de cat de mari gauri in ozon ai facut pe propria-ti piele de-a lungul timpului...
si vin spatiile astea goale...te pandesc mult timp, iti devin chiar si prietene, unele, si apoi cand tii garda jos, jap te incaleca...te invaluie ca un fum, ca o ceata d`aia urata de Londra... si te fac sa plutesti... tu si aerul, nimic concret, nu poti infige picioare in pamant sau maini in ceruri...esti intre...intre tine si tine...cel mai urat lucru, sa te uiti la tine din 2 parti si sa nu te poti alege nici cum, nu stii care din tine e iluzia si care e adevarul. si simti. te lauzi ca simti, doar esti animal dotat cu suflet, nu? asta te face special. si simti. simti sa mergi inspre partea ta stanga, acolo catre un loc cald, inconjurat de sange care-i da viata, sau poate i-o ia si alegi. cu stangul inainte. ma bazez pe asta. trec zile, luni, ani... si nu realizezi decat dupa multe alegeri d`astea de stanga, ca ai ales iluzia. sentimentul de a alege tot timpul ce simti se sfarama cu rapiditatea secundelor dinaintea mortii. intotdeauna ai ales iluzia. intotdeauna ai crezut in stangul tau. si regreti. te uiti temator dupa umar, acolo mult in spate...si te vizualizezi tanar, prost, inocent si fara bani crezand in ceea ce de mic stii: in stanga bate ceva pe care te vei baza toata viata, atat timp cat o vei auzi batandu-ti sunetul vietii. prost sfat primit de mic. copiii trebuie educati sa fie invingatori pentru propriile lor Eu-uri, nu marionete dependente de o bataie mai rapida.
ratiune dincolo de orice. nu inima dincolo de ratiune.
si, esti dezamagit de alegerile tale bazate pe vesnicul paznic inducator de sentimente false, de sigurante neexistente, de puritati intunecate...si ce faci?
ce faci cu sufletu` ala pe care te-ai bazat 20 de ani? cu siguranta, zici, nu! in tine nu mai cred. imi ramane partea dreapta. voi incerca sa functionez doar cu ea. si functionezi. garantat. :) cine nu poate e doar un las al partii stangi, o vesnica sluga a unei chestii care palpaie...:)) si becul palpaie frate:)) da pentru asta nu cred in electrica sa-mi dea curent si in cufarul de veci:))
spargerea unui glob de iluzii... pana la urma tu esti cel care-ti spargi inima-n sute de bucatele...si nu oamenii o fac. ei sunt doar o scuza ieftina pe care oricine poate s-o scoata la inaintare. tu ai gresit in momentul cutare. tie sa-ti dai in cap. si o fac. as fi o ipocrita sa-i arat pe ei cu degetul. imi asum responsabilitatile propriilor greseli si acum privind cu jumate de ochi in spatele meu, nu vad decat o enormitate de pasi gresiti facuti cu stangul. acel stang... acea stanga... in care nu mai cred. prin care m-am tradat singura mereu. mi-e sila. sunt dezgustata de propriile alegeri. sunt dezgustata de faptul ca am prostul obicei de a vedea mereu si mereu si iar mereu si intotdeauna de a vedea ceva, orice, intr-un mare nimic. prost a fost ala care a afirmat prima oara ca omul, orice drac ar fi el se naste si cu ceva bun el. nu exista asa ceva. cei mai multi sunt doar carne, animale. iar eu azi, si ieri si maine refuz sa vad fisuri ale carnii. oamenii nu sunt suflete. eu nu sunt suflet.
ne jucam de-a ratiunea. e cel mai profitabil, care-si da in cap cel mai frumos pe baza de cat il duce capu`. adevarat. restul? e doar iluzie.
suflete iluzorii. suflete al meu iluzoriu de azi esti in concediu nelimitat. imagineaza-ti ca esti in Fiji si traieste-ti viata, nu astepta pana iti voi spune ca e safe si a trecut pericolul. aici...e mereu pericol. pa.
stalpi de beton, asta vedem pe oriunde ne uitam, astia ne inconjoara. ei bine, au reusit. ne-au ajutat cu ceva. ne-au ajutat sa ne dam seama ca de fapt noi suntem proprii nostrii stalpi de beton intr-o viata mai de beton decat noi.
arrivederci. pe maine, sau ieri...sau ...o zi, mai cu Soare.
si vin spatiile astea goale...te pandesc mult timp, iti devin chiar si prietene, unele, si apoi cand tii garda jos, jap te incaleca...te invaluie ca un fum, ca o ceata d`aia urata de Londra... si te fac sa plutesti... tu si aerul, nimic concret, nu poti infige picioare in pamant sau maini in ceruri...esti intre...intre tine si tine...cel mai urat lucru, sa te uiti la tine din 2 parti si sa nu te poti alege nici cum, nu stii care din tine e iluzia si care e adevarul. si simti. te lauzi ca simti, doar esti animal dotat cu suflet, nu? asta te face special. si simti. simti sa mergi inspre partea ta stanga, acolo catre un loc cald, inconjurat de sange care-i da viata, sau poate i-o ia si alegi. cu stangul inainte. ma bazez pe asta. trec zile, luni, ani... si nu realizezi decat dupa multe alegeri d`astea de stanga, ca ai ales iluzia. sentimentul de a alege tot timpul ce simti se sfarama cu rapiditatea secundelor dinaintea mortii. intotdeauna ai ales iluzia. intotdeauna ai crezut in stangul tau. si regreti. te uiti temator dupa umar, acolo mult in spate...si te vizualizezi tanar, prost, inocent si fara bani crezand in ceea ce de mic stii: in stanga bate ceva pe care te vei baza toata viata, atat timp cat o vei auzi batandu-ti sunetul vietii. prost sfat primit de mic. copiii trebuie educati sa fie invingatori pentru propriile lor Eu-uri, nu marionete dependente de o bataie mai rapida.
ratiune dincolo de orice. nu inima dincolo de ratiune.
si, esti dezamagit de alegerile tale bazate pe vesnicul paznic inducator de sentimente false, de sigurante neexistente, de puritati intunecate...si ce faci?
ce faci cu sufletu` ala pe care te-ai bazat 20 de ani? cu siguranta, zici, nu! in tine nu mai cred. imi ramane partea dreapta. voi incerca sa functionez doar cu ea. si functionezi. garantat. :) cine nu poate e doar un las al partii stangi, o vesnica sluga a unei chestii care palpaie...:)) si becul palpaie frate:)) da pentru asta nu cred in electrica sa-mi dea curent si in cufarul de veci:))
spargerea unui glob de iluzii... pana la urma tu esti cel care-ti spargi inima-n sute de bucatele...si nu oamenii o fac. ei sunt doar o scuza ieftina pe care oricine poate s-o scoata la inaintare. tu ai gresit in momentul cutare. tie sa-ti dai in cap. si o fac. as fi o ipocrita sa-i arat pe ei cu degetul. imi asum responsabilitatile propriilor greseli si acum privind cu jumate de ochi in spatele meu, nu vad decat o enormitate de pasi gresiti facuti cu stangul. acel stang... acea stanga... in care nu mai cred. prin care m-am tradat singura mereu. mi-e sila. sunt dezgustata de propriile alegeri. sunt dezgustata de faptul ca am prostul obicei de a vedea mereu si mereu si iar mereu si intotdeauna de a vedea ceva, orice, intr-un mare nimic. prost a fost ala care a afirmat prima oara ca omul, orice drac ar fi el se naste si cu ceva bun el. nu exista asa ceva. cei mai multi sunt doar carne, animale. iar eu azi, si ieri si maine refuz sa vad fisuri ale carnii. oamenii nu sunt suflete. eu nu sunt suflet.
ne jucam de-a ratiunea. e cel mai profitabil, care-si da in cap cel mai frumos pe baza de cat il duce capu`. adevarat. restul? e doar iluzie.
suflete iluzorii. suflete al meu iluzoriu de azi esti in concediu nelimitat. imagineaza-ti ca esti in Fiji si traieste-ti viata, nu astepta pana iti voi spune ca e safe si a trecut pericolul. aici...e mereu pericol. pa.
stalpi de beton, asta vedem pe oriunde ne uitam, astia ne inconjoara. ei bine, au reusit. ne-au ajutat cu ceva. ne-au ajutat sa ne dam seama ca de fapt noi suntem proprii nostrii stalpi de beton intr-o viata mai de beton decat noi.
arrivederci. pe maine, sau ieri...sau ...o zi, mai cu Soare.
Monday, June 16, 2008
nu-mi dati sperante
nu-mi dati cuvinte, nu-mi dati ochi, nu-mi dati buze, nu-mi dati maini, nu-mi dati aerul vostru, nu-mi dati hoody`ul vostru sa-l port, nu-mi dati voci, nu-mi dati zambete...toate ma ucid de fapt...habar n-aveti ce provocati in mine... lupte ca sa le fac sa existe in mine si apoi alte lupte ca sa le ucid... e un chin... e un joc prea prost mimat... e o risipa grava de energie... e o risipa de mine...
fiti plati. puteti? zambiti plat! vorbiti plat! nu-mi rostiti cuvinte care produc reverberatii si pe care le voi purta mereu in mine...
as vrea sa fiu inconjurata de oameni fara culori si sunete... care sa fie doar albi sau negrii, fara intermitente, fara nuante...
dar stiu ca voi nu puteti sa va faceti asta, asa ca-mi va ramane tot mie si job`ul asta... neuroni, neuroni, mai multi neuroni folositi - astia sunt prietenii mei cei mai buni, ma scapa de toate lucrurile pe care nu le vreau
cel mai prost lucru pe care-l poate face un om care apare in viata mea e sa filtreze, cum vrea el/ea prin anumite tactici, pe care el/ea le considera simple cuvinte/zambete/ochi, etc, speranta... aceasta lumina tulbure din ochi prea sticlosi, aceasta perfida fiinta care musca din carne si absoarbe din suflet
nicio privire mai nu stiu cum nu-ti face nici un bine total. parca ti-ar lua ceva in momentul in care-ti ofera o jumate de raza. vrei tot Soarele? te ademeneste cu pale fire de galben...si tu o crezi...crezi ca-ti va darui Soarele... daca te-ai intoarce, ai observa ca de fapt e o simpla reflexie de raza, in acei ochi nu e nimic veritabil, ei nu sunt parte din Soare, dar tu-i crezi, tanjind dupa Soare...si te fura; iti spune in fiecare zi ca te duce mai aproape de Soare si cand aproape ai ajuns explodeaza in mii de particule de praf cosmic... il simtise Soarele...si era un fals
oare exista omul care sa te poata duce la Soare?
am sa incep sa nu mai vad stimuli d-astia care-mi provoaca rau, si ar trebui de fapt sa-mi provoace bine, dar nu mie...pentru ca...ummm...nu mie...o stiu, o simt, e o certitudine.
sa traiasca frustrarile refulate! si mintea mea ca sa se poata juca pana la un final cu sfarsit deschis...
repet, nu-mi mai dati sperante... nu vreau sa am motive sa sper in obiecte care nici n-au existat, nici nu pot fi, nici nu...
voi cu jocurile voastre, eu cu ale mele... doar ca ale voastre nu necesita repetitii de roluri, puneri in scene...iar eu trebuie sa fac toate astea dupa un joc prost si nemimat, iar eu ucid iar neuroni, inlocuind lipsa voastra de profesionalism, prin functii neuronale... care nu stiu daca vor dura la nesfarsit...asa ca va spun... incetati cu jocurile. cavitatea mea toracica nu e un loc de experimentare al proastelor voastre roluri... acolo e un suflet ascuns si protejat de valuri... voi incercati prin metode josnice sa-l dezvaluiti, dar el nu va iesi niciodata la mal:)
sunt propriul meu joc mental... si nu am nevoie de teme date in plus de proastele voastre alegeri din momente nepotrivite
eu raman propriul meu joc, iar voi nu sunteti piese care-l intregesc
falsi ochi, false buze, false maini, false zambete, falsi pioni - iluzii ale mintii
fiti plati. puteti? zambiti plat! vorbiti plat! nu-mi rostiti cuvinte care produc reverberatii si pe care le voi purta mereu in mine...
as vrea sa fiu inconjurata de oameni fara culori si sunete... care sa fie doar albi sau negrii, fara intermitente, fara nuante...
dar stiu ca voi nu puteti sa va faceti asta, asa ca-mi va ramane tot mie si job`ul asta... neuroni, neuroni, mai multi neuroni folositi - astia sunt prietenii mei cei mai buni, ma scapa de toate lucrurile pe care nu le vreau
cel mai prost lucru pe care-l poate face un om care apare in viata mea e sa filtreze, cum vrea el/ea prin anumite tactici, pe care el/ea le considera simple cuvinte/zambete/ochi, etc, speranta... aceasta lumina tulbure din ochi prea sticlosi, aceasta perfida fiinta care musca din carne si absoarbe din suflet
nicio privire mai nu stiu cum nu-ti face nici un bine total. parca ti-ar lua ceva in momentul in care-ti ofera o jumate de raza. vrei tot Soarele? te ademeneste cu pale fire de galben...si tu o crezi...crezi ca-ti va darui Soarele... daca te-ai intoarce, ai observa ca de fapt e o simpla reflexie de raza, in acei ochi nu e nimic veritabil, ei nu sunt parte din Soare, dar tu-i crezi, tanjind dupa Soare...si te fura; iti spune in fiecare zi ca te duce mai aproape de Soare si cand aproape ai ajuns explodeaza in mii de particule de praf cosmic... il simtise Soarele...si era un fals
oare exista omul care sa te poata duce la Soare?
am sa incep sa nu mai vad stimuli d-astia care-mi provoaca rau, si ar trebui de fapt sa-mi provoace bine, dar nu mie...pentru ca...ummm...nu mie...o stiu, o simt, e o certitudine.
sa traiasca frustrarile refulate! si mintea mea ca sa se poata juca pana la un final cu sfarsit deschis...
repet, nu-mi mai dati sperante... nu vreau sa am motive sa sper in obiecte care nici n-au existat, nici nu pot fi, nici nu...
voi cu jocurile voastre, eu cu ale mele... doar ca ale voastre nu necesita repetitii de roluri, puneri in scene...iar eu trebuie sa fac toate astea dupa un joc prost si nemimat, iar eu ucid iar neuroni, inlocuind lipsa voastra de profesionalism, prin functii neuronale... care nu stiu daca vor dura la nesfarsit...asa ca va spun... incetati cu jocurile. cavitatea mea toracica nu e un loc de experimentare al proastelor voastre roluri... acolo e un suflet ascuns si protejat de valuri... voi incercati prin metode josnice sa-l dezvaluiti, dar el nu va iesi niciodata la mal:)
sunt propriul meu joc mental... si nu am nevoie de teme date in plus de proastele voastre alegeri din momente nepotrivite
eu raman propriul meu joc, iar voi nu sunteti piese care-l intregesc
falsi ochi, false buze, false maini, false zambete, falsi pioni - iluzii ale mintii
Tuesday, June 10, 2008
incertitudine
cum sa nu stiu ce vreau?
nu se poate asa ceva
ei bine, nu stiu ce vreau...
e totusi bine atunci cand nervii joaca step in cutia ta craniana, macar stii ca te dai de pereti cu capul, sau cand esti la naiba fericit, urli de fericire, mananci dulciuri, faci ce vrei tu...
dar, nu... incertitudinea s-a gasit sa ma viziteze, chiar daca eu n-am invitat-o... si ce faci cu-n musafir nepoftit? te prefaci ca-l suporti? eu nu m-am priceput niciodata sa ma prefac...
oamenii astia sunt chiar fericiti, in saracaciunea lor. isi iau o chestie pe care ei o numesc plastic: fericire si nu mai au nevoie de nimic. am tot timpul impresia ca oamenilor chiar le e bine, dincolo de situatiile mai intunecate prin care trec, si de ce cred asta? pentru ca dimensiunea lor de a fi comun ii salveaza de mari chinuri zdruncinatoare. ei nu-si rup din fiinta lor nimic, pentru ca din ceva comun nu ai ce sa rupi...parca revin mereu la o stare, d-asta pe care noi nu o pricepem, si poate ei ar spune ca se numeste bine, dar culmea, noi nici p-asta nu-l simtim asa...
Binele... e pentru mine, incantarea ca pot privi marea, ca o pot auzi cum prin valuri imi raspunde, Binele e Linistea, Binele sunt ochi de suflete... Binele esti tu...acel tu care n-ai fost niciodata, de fapt
eh, pe acel tu eu l-am pierdut. nu. nu l-am avut niciodata de fapt. ma mai intrebam candva: cum poti sa pierzi ceva ce n-ai avut niciodata...once again my reasoning is the answer
recent, tot port discutii cu diferiti oameni, si nu reusesc sa inteleg ce vreau:)
incepe sa-mi fie inconvenienta starea asta de incertitudine. adica o femeie stie: vreau nu stiu ce, nu stiu ce...tipicul ei, dar se pare ca tipicul meu nu e sau nu a fost nicaieri pentru a-l putea regasi...
scriu prostii si ma enervez. nu stiu ce vreau sa simt. cum suna asta, nu? culmea... cum sa stii ce vrei sa simti? pentru ca la dracu asta sunt eu, ratiune si inainte de a simti. trist. suna a femeie afirmatia asta? suna pe naiba:))
nu stiu ce inseamna sa fii pretuita ca o femeie... nu pot sa recunosc stimuli care mi-ar pune in valoare aceasta calitate
cica, da, te nasti femeie sau barbat, eu niciodata n-am inteles calitatea asta de a fi femeie, si cum nu te nasti cu ea, sau ceva de genu, poate ar trebui s-o inveti, ei bine, eu nu am avut de la cine:))
si acum, cand am mai inceput si eu sa inteleg ce inseamna sa fii femeie, ma lovesc de anumite prostii
nu stiu sa recunosc stimuli...
sa incep s-o fac si p-asta mental? sa fiu femeie mental?:)) cum suna... Doamne ce tripuri...
urasc incertitudineaaaaaaaaaa... urasc sa nu stiu ce vreau, ce simt, ce pot sa simt, unde naiba e femeia aia s-o iau la niste intrebari...AHHHHHHHH
cand nu simti de la inceput, nu vezi ce inseamna si apoi in nimeni si nimic din jur nu te poti oglindi ca a fi ceea ce esti, ajungi in starea in care sunt eu acum... transform ochii de femeie in ochi de om, sufletul ei in...
nu intelegeti oricum...
si ochiul asta zbate de 3 saptamani si o iau razna...
incertitudinea e o stare in care esti intre ceva si ceva, doar ca eu acum nu pot sa aleg un ceva pentru ca pur si simplu nu vad alternativa de care am nevoie, sunt consemnata intre...i will find an answer, anyway
nu se poate asa ceva
ei bine, nu stiu ce vreau...
e totusi bine atunci cand nervii joaca step in cutia ta craniana, macar stii ca te dai de pereti cu capul, sau cand esti la naiba fericit, urli de fericire, mananci dulciuri, faci ce vrei tu...
dar, nu... incertitudinea s-a gasit sa ma viziteze, chiar daca eu n-am invitat-o... si ce faci cu-n musafir nepoftit? te prefaci ca-l suporti? eu nu m-am priceput niciodata sa ma prefac...
oamenii astia sunt chiar fericiti, in saracaciunea lor. isi iau o chestie pe care ei o numesc plastic: fericire si nu mai au nevoie de nimic. am tot timpul impresia ca oamenilor chiar le e bine, dincolo de situatiile mai intunecate prin care trec, si de ce cred asta? pentru ca dimensiunea lor de a fi comun ii salveaza de mari chinuri zdruncinatoare. ei nu-si rup din fiinta lor nimic, pentru ca din ceva comun nu ai ce sa rupi...parca revin mereu la o stare, d-asta pe care noi nu o pricepem, si poate ei ar spune ca se numeste bine, dar culmea, noi nici p-asta nu-l simtim asa...
Binele... e pentru mine, incantarea ca pot privi marea, ca o pot auzi cum prin valuri imi raspunde, Binele e Linistea, Binele sunt ochi de suflete... Binele esti tu...acel tu care n-ai fost niciodata, de fapt
eh, pe acel tu eu l-am pierdut. nu. nu l-am avut niciodata de fapt. ma mai intrebam candva: cum poti sa pierzi ceva ce n-ai avut niciodata...once again my reasoning is the answer
recent, tot port discutii cu diferiti oameni, si nu reusesc sa inteleg ce vreau:)
incepe sa-mi fie inconvenienta starea asta de incertitudine. adica o femeie stie: vreau nu stiu ce, nu stiu ce...tipicul ei, dar se pare ca tipicul meu nu e sau nu a fost nicaieri pentru a-l putea regasi...
scriu prostii si ma enervez. nu stiu ce vreau sa simt. cum suna asta, nu? culmea... cum sa stii ce vrei sa simti? pentru ca la dracu asta sunt eu, ratiune si inainte de a simti. trist. suna a femeie afirmatia asta? suna pe naiba:))
nu stiu ce inseamna sa fii pretuita ca o femeie... nu pot sa recunosc stimuli care mi-ar pune in valoare aceasta calitate
cica, da, te nasti femeie sau barbat, eu niciodata n-am inteles calitatea asta de a fi femeie, si cum nu te nasti cu ea, sau ceva de genu, poate ar trebui s-o inveti, ei bine, eu nu am avut de la cine:))
si acum, cand am mai inceput si eu sa inteleg ce inseamna sa fii femeie, ma lovesc de anumite prostii
nu stiu sa recunosc stimuli...
sa incep s-o fac si p-asta mental? sa fiu femeie mental?:)) cum suna... Doamne ce tripuri...
urasc incertitudineaaaaaaaaaa... urasc sa nu stiu ce vreau, ce simt, ce pot sa simt, unde naiba e femeia aia s-o iau la niste intrebari...AHHHHHHHH
cand nu simti de la inceput, nu vezi ce inseamna si apoi in nimeni si nimic din jur nu te poti oglindi ca a fi ceea ce esti, ajungi in starea in care sunt eu acum... transform ochii de femeie in ochi de om, sufletul ei in...
nu intelegeti oricum...
si ochiul asta zbate de 3 saptamani si o iau razna...
incertitudinea e o stare in care esti intre ceva si ceva, doar ca eu acum nu pot sa aleg un ceva pentru ca pur si simplu nu vad alternativa de care am nevoie, sunt consemnata intre...i will find an answer, anyway
Friday, June 6, 2008
ce naiba e maine?
fir-ar sa fie de maine, de acest concept de maine!
ati simtit vreodata ca pamantul se rupe intre azi si maine?
ca ori e azi, dam dracu tot, sau sa vina odata maine, pentru ca simti ca deja membrele inferioare ti s-au rupt, mai sunt mainile...si sufletul, el singur nu va rezista pana maine
chin, nervi tremuranzi intr-un corp bolnav, cafea, tremur, suspin, asteptare...asteptarea poate ucide, cu siguranta poate s-o ucida pe "azi", in favoarea lui "maine" si de ce? cand "maine", poate-ti doresti sa fi fost "azi"?
aberez...
o iau razna cand nu pot sa dorm... "nu bea cafea", "nu citi pana tarziu", "nu sta pana dimineata in fata calculatorului"... "te distrugi"
voi chiar credeti ca autodistrugerea asta nu e putin constienta asa? :)) o fi el inconstientul un jmecher, dar cu siguranta, constientul isi face partea lui de joc murdar
credeti ca ati putea sa o ucideti pe "azi", doar pentru ca nu mai suportati ca "maine" nu vine?
urasc zilele in care timpul, cu cel mai parsiv zambet pe care-l are, isi bate joc de noi, pff dar nu i-o platim?
ce nu intelegeti ca nu am nevoie de "azi"? "maine"... eu vreau sa vina "maine"
nu stiu daca maine va fi bine sau rau, Soare sau ploaie, nervi sau bucurie, panica sau calm, dar vreau sa vina sa vad odata, sa aleg intre astea, pentru ca incercitudinea zilei de azi ma ucide...
uneori "azi" asta atat de urat se prelungeste, privindu-se in oglinda, crezandu-se frumoasa si cea mai utila, cand tu de fapt, n-o mai suporti...si ea stie si cu coada ochiului, din oglinda, se uita: se macina, ia sa ma mai invart o data: ah maine, niciodata nu vei fi ca mine, azi!!!
si eu si voi o vrem pe maine...si maine, voi exclama sarcastic: ieri a fost mai frumos decat azi.
uneori ne dorim sa vina maine... de ce aceasta maine? ma exaspereaza conceptul asta la ora asta... e un blestem sa ti doresti sa vina mereu maine... ce naiba e maine?
cafea cu nervi si dorinta de a veni maine
toti, stiu, ca recunoasteti sau nu, v-o doriti pe "maine" asta... cred ca "azi" simte o extraordinara invidie si gelozie, d-asta atunci cand "maine" e urat, rau, descumpanitor, "azi" rade batjocoritor, in egoismul ei exclama plina de ea: "ti-am facut-o"!!! "cand nu te bucuri de mine, nu-mi vezi frumusetea, azi, maine n-ai nici o sansa"
asadar, nu mai spera in maine, azi... esti aici si acum... maine poti fi nicaieri
nu tine brainwashingu` asta...
o vreau pe "maine", vreau ca "maine" sa ma scoata din starea asta si sa nu o readuc pe "azi"
zilele astea in care... simt ca daca nu vine "maine" o iau razna... sunt groaznice... si maine, culmea:) pff
nu... maine vei fi frumoasa:) da?:) ganduri pozitive, fir-ar ele ... pff
dorm doar pentru ca maine nu ma voi trezi in incertitudine:)
fir-ar scarlet o`hara cu al ei: "tomorrow is another day"... speranta "zilei de maine" o ucide pe "azi"...si atunci cand "maine" nu-si va mai etala frumusetea iluzorie, "azi" va fi fost tot ce am avut si n-am vazut... al naibii orbi oamenii prin nastere...cu ochii deschisi...
gata. azi, maine, ieri... amalgam de concepte... "always in my head"
rasplateste-ma, "maine"!
ati simtit vreodata ca pamantul se rupe intre azi si maine?
ca ori e azi, dam dracu tot, sau sa vina odata maine, pentru ca simti ca deja membrele inferioare ti s-au rupt, mai sunt mainile...si sufletul, el singur nu va rezista pana maine
chin, nervi tremuranzi intr-un corp bolnav, cafea, tremur, suspin, asteptare...asteptarea poate ucide, cu siguranta poate s-o ucida pe "azi", in favoarea lui "maine" si de ce? cand "maine", poate-ti doresti sa fi fost "azi"?
aberez...
o iau razna cand nu pot sa dorm... "nu bea cafea", "nu citi pana tarziu", "nu sta pana dimineata in fata calculatorului"... "te distrugi"
voi chiar credeti ca autodistrugerea asta nu e putin constienta asa? :)) o fi el inconstientul un jmecher, dar cu siguranta, constientul isi face partea lui de joc murdar
credeti ca ati putea sa o ucideti pe "azi", doar pentru ca nu mai suportati ca "maine" nu vine?
urasc zilele in care timpul, cu cel mai parsiv zambet pe care-l are, isi bate joc de noi, pff dar nu i-o platim?
ce nu intelegeti ca nu am nevoie de "azi"? "maine"... eu vreau sa vina "maine"
nu stiu daca maine va fi bine sau rau, Soare sau ploaie, nervi sau bucurie, panica sau calm, dar vreau sa vina sa vad odata, sa aleg intre astea, pentru ca incercitudinea zilei de azi ma ucide...
uneori "azi" asta atat de urat se prelungeste, privindu-se in oglinda, crezandu-se frumoasa si cea mai utila, cand tu de fapt, n-o mai suporti...si ea stie si cu coada ochiului, din oglinda, se uita: se macina, ia sa ma mai invart o data: ah maine, niciodata nu vei fi ca mine, azi!!!
si eu si voi o vrem pe maine...si maine, voi exclama sarcastic: ieri a fost mai frumos decat azi.
uneori ne dorim sa vina maine... de ce aceasta maine? ma exaspereaza conceptul asta la ora asta... e un blestem sa ti doresti sa vina mereu maine... ce naiba e maine?
cafea cu nervi si dorinta de a veni maine
toti, stiu, ca recunoasteti sau nu, v-o doriti pe "maine" asta... cred ca "azi" simte o extraordinara invidie si gelozie, d-asta atunci cand "maine" e urat, rau, descumpanitor, "azi" rade batjocoritor, in egoismul ei exclama plina de ea: "ti-am facut-o"!!! "cand nu te bucuri de mine, nu-mi vezi frumusetea, azi, maine n-ai nici o sansa"
asadar, nu mai spera in maine, azi... esti aici si acum... maine poti fi nicaieri
nu tine brainwashingu` asta...
o vreau pe "maine", vreau ca "maine" sa ma scoata din starea asta si sa nu o readuc pe "azi"
zilele astea in care... simt ca daca nu vine "maine" o iau razna... sunt groaznice... si maine, culmea:) pff
nu... maine vei fi frumoasa:) da?:) ganduri pozitive, fir-ar ele ... pff
dorm doar pentru ca maine nu ma voi trezi in incertitudine:)
fir-ar scarlet o`hara cu al ei: "tomorrow is another day"... speranta "zilei de maine" o ucide pe "azi"...si atunci cand "maine" nu-si va mai etala frumusetea iluzorie, "azi" va fi fost tot ce am avut si n-am vazut... al naibii orbi oamenii prin nastere...cu ochii deschisi...
gata. azi, maine, ieri... amalgam de concepte... "always in my head"
rasplateste-ma, "maine"!
Tuesday, June 3, 2008
de ce e frumos vara?
pentru ca e Soare:)
pentru ca linistea nu e niciodata ca intr-o seara de vara... probabil din cauza diferentei intre zi in care caldura te invaluieste si noaptea in care iti permiti sa te lasi in voia vantului, iar linistea dupa mine, nu cred ca sta in frig:)
e frumos iarna sa-ti mai permiti sa te joci cu bulgarii de zapada si sa te imbeti de dansul fulgilor din campul tau vizual de adult, dar linistea... linistea cred ca s-a nascut vara:)
sa nu vorbim de Mare:) cine ma cunoaste, stie ca pentru mine definitia linistii e pe malul unei Mari...:) eterna mea Mare:)
cum sa-ti refuzi o seara in Unirii de exemplu? cata liniste... (Unirea cu Linistea)
linistea, cred eu, trebuie si cautata, degeaba tanjesti dupa ea, urli, crezand ca te aude si vine ea inspre tine, daca nu o si cauti... sunt anumite locuri ale linistii:) nu, nu sunt fizice, decat nominal, ele se afla inlauntrul nostru:)
cred ca un om se poate masura in ceea ce e, dupa numarul de locuri ale linistii din sufletul lui:) ce frumoase sunt de atins:) si automat sunt frumosi si oamenii care le poseda:)
oamenii astia de acum, robotii, si-au pus peste aceste locuri ba cate-o masinuta, ba cate o casa, ba un teanc de bani si gata, s-au facut fericiti. culmea, astia chiar cred ca asa au acoperit linistea, i-au luat glasul :)) haha. la astia numararea ar da cu minus...
unde e linistea sufletului tau?
multumesc Celui de Sus, acum mi-e bine, nu am tot, nu vreau tot, nu sunt cel mai fericit om de pe pamant, nu vreau sa fiu, dar mi-e bine
inca vorbesc, inca ma bucur, inca pot sa aleg sa fiu buna, inca vad chipuri pline de lumina, inca pot sa ma las atinsa de suflete, inca imi doresc sa ating suflete (asta e cel mai important)... inca-mi doresc ca unii oameni din viata mea sa fie fericiti...inca mai pot sa fiu om
cand nu voi mai simti, Ceruri, Mari, Suflete, Ochi, Buze, Adieri de vant... nu voi fi existat vreodata... pana atunci, inca ma mai joc:) pentru binele lor
cred ca:) pentru a-ti mai afirma partea buna din tine e bine sa-ti permiti sa iubesti, ah nu, nu pe oricine:) (eu am fost tot timpul pretentioasa, bine, putin prea:)))
eu sunt impotriva iubirii oamenilor (cum suna asta, parca as fi barbar), cine intelege, stie despre ce vorbesc... forma asta de iubire imi provoaca sila, ma face sa-mi doresc sa-i impusc, ma face pe mine sa nu mai vreau sa iubesc - lucrul asta e cel mai grav
e ca si atunci cand ma gandesc ca i-as taia copilului pe care l-as naste aripile din start, daca l-as naste aici, asa ma fac ei sa ma gandesc si cu iubirea. cum sa nasti o iubire intr-un spatiu minat? nu o omori inainte de a o zamisli? iubirea nu s-a nascut in venin... ea s-a nascut din Soare:) pacat ca robotii astia nu vor putea fi niciodata Raze...
revin la o fraza pe care o iubesc, din Ionesco... inca imi doresc:) sa cunosc pe cineva care face parte din lume si totodata e in afara ei:)
si mai vreau tenesi rosii:)) (sa rezoneze cu starea mea mentala:)))
i choose a color, i choose a smile, i choose a soul, i choose life:)) haha today:) maine? sper sa fie Soare:)
scuzati-mi incoerenta, nu stiu ce e cu mine:)) haha, fata de voi astia care mai cititi. cuvintele imi iarta jocurile intotdeauna:) stiu ca ma revansez:)) asa cum o fac si ele mereu pentru mine...gata cu aberatu pe azi:) tomorrow is another day:) sau punandu-ne capul pe perna, speram... sa fie:)
pentru ca linistea nu e niciodata ca intr-o seara de vara... probabil din cauza diferentei intre zi in care caldura te invaluieste si noaptea in care iti permiti sa te lasi in voia vantului, iar linistea dupa mine, nu cred ca sta in frig:)
e frumos iarna sa-ti mai permiti sa te joci cu bulgarii de zapada si sa te imbeti de dansul fulgilor din campul tau vizual de adult, dar linistea... linistea cred ca s-a nascut vara:)
sa nu vorbim de Mare:) cine ma cunoaste, stie ca pentru mine definitia linistii e pe malul unei Mari...:) eterna mea Mare:)
cum sa-ti refuzi o seara in Unirii de exemplu? cata liniste... (Unirea cu Linistea)
linistea, cred eu, trebuie si cautata, degeaba tanjesti dupa ea, urli, crezand ca te aude si vine ea inspre tine, daca nu o si cauti... sunt anumite locuri ale linistii:) nu, nu sunt fizice, decat nominal, ele se afla inlauntrul nostru:)
cred ca un om se poate masura in ceea ce e, dupa numarul de locuri ale linistii din sufletul lui:) ce frumoase sunt de atins:) si automat sunt frumosi si oamenii care le poseda:)
oamenii astia de acum, robotii, si-au pus peste aceste locuri ba cate-o masinuta, ba cate o casa, ba un teanc de bani si gata, s-au facut fericiti. culmea, astia chiar cred ca asa au acoperit linistea, i-au luat glasul :)) haha. la astia numararea ar da cu minus...
unde e linistea sufletului tau?
multumesc Celui de Sus, acum mi-e bine, nu am tot, nu vreau tot, nu sunt cel mai fericit om de pe pamant, nu vreau sa fiu, dar mi-e bine
inca vorbesc, inca ma bucur, inca pot sa aleg sa fiu buna, inca vad chipuri pline de lumina, inca pot sa ma las atinsa de suflete, inca imi doresc sa ating suflete (asta e cel mai important)... inca-mi doresc ca unii oameni din viata mea sa fie fericiti...inca mai pot sa fiu om
cand nu voi mai simti, Ceruri, Mari, Suflete, Ochi, Buze, Adieri de vant... nu voi fi existat vreodata... pana atunci, inca ma mai joc:) pentru binele lor
cred ca:) pentru a-ti mai afirma partea buna din tine e bine sa-ti permiti sa iubesti, ah nu, nu pe oricine:) (eu am fost tot timpul pretentioasa, bine, putin prea:)))
eu sunt impotriva iubirii oamenilor (cum suna asta, parca as fi barbar), cine intelege, stie despre ce vorbesc... forma asta de iubire imi provoaca sila, ma face sa-mi doresc sa-i impusc, ma face pe mine sa nu mai vreau sa iubesc - lucrul asta e cel mai grav
e ca si atunci cand ma gandesc ca i-as taia copilului pe care l-as naste aripile din start, daca l-as naste aici, asa ma fac ei sa ma gandesc si cu iubirea. cum sa nasti o iubire intr-un spatiu minat? nu o omori inainte de a o zamisli? iubirea nu s-a nascut in venin... ea s-a nascut din Soare:) pacat ca robotii astia nu vor putea fi niciodata Raze...
revin la o fraza pe care o iubesc, din Ionesco... inca imi doresc:) sa cunosc pe cineva care face parte din lume si totodata e in afara ei:)
si mai vreau tenesi rosii:)) (sa rezoneze cu starea mea mentala:)))
i choose a color, i choose a smile, i choose a soul, i choose life:)) haha today:) maine? sper sa fie Soare:)
scuzati-mi incoerenta, nu stiu ce e cu mine:)) haha, fata de voi astia care mai cititi. cuvintele imi iarta jocurile intotdeauna:) stiu ca ma revansez:)) asa cum o fac si ele mereu pentru mine...gata cu aberatu pe azi:) tomorrow is another day:) sau punandu-ne capul pe perna, speram... sa fie:)
Sunday, May 4, 2008
tanjind dupa ceva ce nu exista
mi-as pune acum tot ce mai e vital in mine, pe tava...pentru totdeauna as renunta la cine mai sunt, doar pentru a atinge o puritate...care exista cu adevarat...
care sa-mi spele sufletul murdar...ranchiuna, sa nici nu stiu ca as fi simtit-o vreodata...
dar, unde?
simt, cum simt in gol...
simt cum imi bate ceva-n cap si zice: nu meriti! nu vezi ca ceea ce ceri tu, nu ai cum sa primesti, pentru ca tu esti praf? sub nivelul marii? nu stii sa ai grija nici de tine? cum iti garantezi ca nu vei ucide si acea puritate pe care o doresti atat de mult? pe tine nu te-ai iubit? puritatea ta nu ti-ai ucis-o?
imi pare rau
la ce bun iti mai pare rau?
macar daca ai face ceva, dar nu faci nimic!
stiti cum e sa-ti mai doresti ceva? sa stii ce, dar sa nu simti ca exista?
v-ati intreba, dar atunci de ce sa-ti mai doresti?
cred ca prin venele astea nu mai curge sange, curge aer si nici ala nu da viata
mi-as da viata...sa existi...!
a mea oricum nu are sens. si daca are, il acopar eu bine ca sa nu se vada. nu vreau un sens d-asta, ca al vostru.
te vreau pe tine...in forma ta de puritate. vreau sa existi. vreau sa vibrezi in singurele mele brate si atat. si sa mor. nu vreau sa gasesc alte sensuri, in cospiratia vietii.
si simt, cum nu esti, nu poti fi...si ma indrept spre maine cu aceiasi grimasa.
care sa-mi spele sufletul murdar...ranchiuna, sa nici nu stiu ca as fi simtit-o vreodata...
dar, unde?
simt, cum simt in gol...
simt cum imi bate ceva-n cap si zice: nu meriti! nu vezi ca ceea ce ceri tu, nu ai cum sa primesti, pentru ca tu esti praf? sub nivelul marii? nu stii sa ai grija nici de tine? cum iti garantezi ca nu vei ucide si acea puritate pe care o doresti atat de mult? pe tine nu te-ai iubit? puritatea ta nu ti-ai ucis-o?
imi pare rau
la ce bun iti mai pare rau?
macar daca ai face ceva, dar nu faci nimic!
stiti cum e sa-ti mai doresti ceva? sa stii ce, dar sa nu simti ca exista?
v-ati intreba, dar atunci de ce sa-ti mai doresti?
cred ca prin venele astea nu mai curge sange, curge aer si nici ala nu da viata
mi-as da viata...sa existi...!
a mea oricum nu are sens. si daca are, il acopar eu bine ca sa nu se vada. nu vreau un sens d-asta, ca al vostru.
te vreau pe tine...in forma ta de puritate. vreau sa existi. vreau sa vibrezi in singurele mele brate si atat. si sa mor. nu vreau sa gasesc alte sensuri, in cospiratia vietii.
si simt, cum nu esti, nu poti fi...si ma indrept spre maine cu aceiasi grimasa.
Friday, April 25, 2008
entuziasm
de ce exista entuziasm?
raspuns tipic uman: ca sa existe dezamagire
:))
nu stiti altceva decat ca daca exista ceva, trebuie sa existe si reversul ei
asa ati fost si am fost invatata si urasc fiecare om, care de cand eram mica, mi-a bagat asta in cap
NU trebuia sa fie asa!
personal, eu sunt entuziasmul pe picioare...
imi spui ca vin Ctc in oras, imi dau un rinichi, doar sa vina mai repede si sa pot sa sorb doze de viata...suflete...
stiam, stiam ca e prea mult ce simt...
"cunoaste-te pe tine insuti"
"nimic prea mult"
de ce?
de ce naiba s-a creat pe pamant o singura fiinta cu suflet si si aia e limitata?
fir`ar noi sa fim de suflete
as vrea sa nu mai clipesc... as vrea ca inima sa nu mai tresara... dar din pacate stiu ce inseamna asta...si e crunt...
nu poti sa te bucuri de o fericire intreaga, completa...ea trebuie sa fie taiata, impartita si apoi refacuta
mi se pare un fel de bataie de joc... sau poate e doar uman
daca ni s-ar da forme complete (gestalturi) n-am sti ce sa facem cu ele...
noi nu veneram intregul, ne place sa ne ciopartim...
d-aia eu iubesc ideea, si nu omul
cum as putea sa-mi distrug vreodata sursa de izvor al vietii mele interioare?
atunci cand vibrez, sa-mi opresc trairea...asta ar mai lipsi sa fac...de plans nu mai pot...
NU te bucura! NU astepta! NU dori! NU spera! NU face nimic! NU iubi...
traiesc 2 personaje diferite...una care nu accepta viata si una care-si tunde parul, isi face unghiile, si vrea sa fie femeie...adica o iluzie adevarata si un nimic uman
daca nu as avea acea iluzie interioara, n-as fi nimic mai mult decat o papusa falsa, fara culoare, fara suflet, mecanizata, care se bucura de ceea ce ei, numesc viata
Niciodata nu veti putea ucide o iluzie:) Pentru ca nu o veti recunoaste (simti) niciodata ca fiind in viata!
acum, 9 mai e doar un entuziasm, taiat in mii de bucatele, peste care astept sa se lase dezamagirea... spor la treaba voua si ei!
raspuns tipic uman: ca sa existe dezamagire
:))
nu stiti altceva decat ca daca exista ceva, trebuie sa existe si reversul ei
asa ati fost si am fost invatata si urasc fiecare om, care de cand eram mica, mi-a bagat asta in cap
NU trebuia sa fie asa!
personal, eu sunt entuziasmul pe picioare...
imi spui ca vin Ctc in oras, imi dau un rinichi, doar sa vina mai repede si sa pot sa sorb doze de viata...suflete...
stiam, stiam ca e prea mult ce simt...
"cunoaste-te pe tine insuti"
"nimic prea mult"
de ce?
de ce naiba s-a creat pe pamant o singura fiinta cu suflet si si aia e limitata?
fir`ar noi sa fim de suflete
as vrea sa nu mai clipesc... as vrea ca inima sa nu mai tresara... dar din pacate stiu ce inseamna asta...si e crunt...
nu poti sa te bucuri de o fericire intreaga, completa...ea trebuie sa fie taiata, impartita si apoi refacuta
mi se pare un fel de bataie de joc... sau poate e doar uman
daca ni s-ar da forme complete (gestalturi) n-am sti ce sa facem cu ele...
noi nu veneram intregul, ne place sa ne ciopartim...
d-aia eu iubesc ideea, si nu omul
cum as putea sa-mi distrug vreodata sursa de izvor al vietii mele interioare?
atunci cand vibrez, sa-mi opresc trairea...asta ar mai lipsi sa fac...de plans nu mai pot...
NU te bucura! NU astepta! NU dori! NU spera! NU face nimic! NU iubi...
traiesc 2 personaje diferite...una care nu accepta viata si una care-si tunde parul, isi face unghiile, si vrea sa fie femeie...adica o iluzie adevarata si un nimic uman
daca nu as avea acea iluzie interioara, n-as fi nimic mai mult decat o papusa falsa, fara culoare, fara suflet, mecanizata, care se bucura de ceea ce ei, numesc viata
Niciodata nu veti putea ucide o iluzie:) Pentru ca nu o veti recunoaste (simti) niciodata ca fiind in viata!
acum, 9 mai e doar un entuziasm, taiat in mii de bucatele, peste care astept sa se lase dezamagirea... spor la treaba voua si ei!
Sunday, April 20, 2008
Soare de Florii
daca oamenii care iubesc sunt egoisti, eu de ce nu as fi egoista in singuratatea mea?
am gasit ieri o chestie foarte frumoasa, care se trage din niste versuri ale unui geniu, care este Cedry2k si ele ar suna cam asa: "Ca om a trebuit sa invatz sa descopar, sa iubesc, sa ajut... tu tot animal ai ramas." am gasit o la o domnisoara...:D oare mai pot sa invat sa iubesc? pot. dar nu am pentru ce si de ce. pana voi gasi vreun scop (totu e pe interese acum) ma iubesc pe mine. pentru ca eu si daca ajung sa ma urasc, tot ma voi iubi:)) haha, cred ca asta e cel mai bun motiv
piesa cu pricina e Pe Cord Deschis:)
da. recunosc. eu sunt egoista in singuratea mea. daca ei sunt egoisti cu altcineva langa ei, eu sunt egoista impreuna cu mine insami.
Paler zicea, si bine zice despre singuratate asa:
"Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist."
direct pe suflet mi-a cazut afirmatia asta...thanks :)
e bine, cat inca mai simt, ca Universul, inca mai lucreaza pentru mine, si atunci ma uit frumos spre Cer...si multumesc:)
Vreau la Mare
am gasit ieri o chestie foarte frumoasa, care se trage din niste versuri ale unui geniu, care este Cedry2k si ele ar suna cam asa: "Ca om a trebuit sa invatz sa descopar, sa iubesc, sa ajut... tu tot animal ai ramas." am gasit o la o domnisoara...:D oare mai pot sa invat sa iubesc? pot. dar nu am pentru ce si de ce. pana voi gasi vreun scop (totu e pe interese acum) ma iubesc pe mine. pentru ca eu si daca ajung sa ma urasc, tot ma voi iubi:)) haha, cred ca asta e cel mai bun motiv
piesa cu pricina e Pe Cord Deschis:)
da. recunosc. eu sunt egoista in singuratea mea. daca ei sunt egoisti cu altcineva langa ei, eu sunt egoista impreuna cu mine insami.
Paler zicea, si bine zice despre singuratate asa:
"Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist."
direct pe suflet mi-a cazut afirmatia asta...thanks :)
e bine, cat inca mai simt, ca Universul, inca mai lucreaza pentru mine, si atunci ma uit frumos spre Cer...si multumesc:)
Vreau la Mare
Saturday, April 19, 2008
mi as dori... si nu pot
frustrare, frustari, frustari multe
privesc acum pe geam si ciudat, dar cerul e albastru, pomii sunt verzi, desi acum catva timp nu se vedea imprejur decat negru, peste tot, in cer si pe pamant...
asta e plusul naturii, ea stie cum sa se joace cu ea, ca-n-ntru-n final sa-si si zambeasca, sa si straluceasca, sa fie in toate culorile ei proprii si pure...
noi, oamenii de multe ori, nu stim sa iesim in culorile noastre adevarate, dupa o intunecime, dupa un razboi. ramanem mereu sifonati, mereu o culoare e mai spalacita, si incet incet, dupa mai multe spalari intunecoase, ramane doar spalaceala culorilor... si noi? noi? culorile vietii noastre unde au ramas? oare ar trebui sa dam apa inapoi, sa ne cautam propriile culori?
ce sa mai vorbim de zambete!
o sa ajungem sa nici nu mai stim ce inseamna acest cuvant, sa nu mai fim receptivi la auzirea cuvantului zambet. trist, domnilor. dar spre asta ne indreptam. acum suntem la momentul "grimasa", care si acesta va trece...si se va pierde in nimic.
eu cred ca in momentul in care omul isi pierde zambetul, nu se mai poate numi om.
de fapt, cum naiba isi mai permit oamenii astia sa se numeasca oameni?
dar, femeile femei?
mi-e foarte sila... oare ce e dincolo de asta?
nevoia de control apare atunci cand apare dezechilibrul, ca sa nu cazi, si pentru ca nu poti face altceva, incepi sa controlezi, sa te simti stapan, chiar si pe ce nu ai, ca sa nu se vada ca nu ai nimic, de fapt...si incepe sa-ti placa jocul asta... te pierzi in el... crezi ca-l domini, si de fapt incepe sa te domine el... nu poti controla controlul... inconstient, il lasi sa te controleze...
ca si acela care a fugit in pustiu...care ajunge in final sa spuna: am ajuns captiv in pustiu... am vrut sa-l cuceresc si m-a cucerit el pe mine
ei bine... armele sunt intotdeauna naluci... nu ucizi si nu te zdrobesti decat pe tine...
daca as lua-o razna... as scapa, stiu, dar, inca nu am ajuns la acel stadiu, inca mai pretind ca stiu sa controlez controlul
trebuie sa rezist, sa rezist...
nu am nici pentru ce, nici de ce... si atunci totusi, de ce?
pentru ca nu...am dreptul sa nu lupt pentru mine
chiar si daca nu fac nimic, atata timp cat maine dimineatza le ofer ochilor mei, Soarele de afara, cu lumina lui...imi mai permit sa traiesc
pentru Soare, si pentru Mare, si pentru Cer... restul e doar amagire... pe care inca... mi-o permit.
privesc acum pe geam si ciudat, dar cerul e albastru, pomii sunt verzi, desi acum catva timp nu se vedea imprejur decat negru, peste tot, in cer si pe pamant...
asta e plusul naturii, ea stie cum sa se joace cu ea, ca-n-ntru-n final sa-si si zambeasca, sa si straluceasca, sa fie in toate culorile ei proprii si pure...
noi, oamenii de multe ori, nu stim sa iesim in culorile noastre adevarate, dupa o intunecime, dupa un razboi. ramanem mereu sifonati, mereu o culoare e mai spalacita, si incet incet, dupa mai multe spalari intunecoase, ramane doar spalaceala culorilor... si noi? noi? culorile vietii noastre unde au ramas? oare ar trebui sa dam apa inapoi, sa ne cautam propriile culori?
ce sa mai vorbim de zambete!
o sa ajungem sa nici nu mai stim ce inseamna acest cuvant, sa nu mai fim receptivi la auzirea cuvantului zambet. trist, domnilor. dar spre asta ne indreptam. acum suntem la momentul "grimasa", care si acesta va trece...si se va pierde in nimic.
eu cred ca in momentul in care omul isi pierde zambetul, nu se mai poate numi om.
de fapt, cum naiba isi mai permit oamenii astia sa se numeasca oameni?
dar, femeile femei?
mi-e foarte sila... oare ce e dincolo de asta?
nevoia de control apare atunci cand apare dezechilibrul, ca sa nu cazi, si pentru ca nu poti face altceva, incepi sa controlezi, sa te simti stapan, chiar si pe ce nu ai, ca sa nu se vada ca nu ai nimic, de fapt...si incepe sa-ti placa jocul asta... te pierzi in el... crezi ca-l domini, si de fapt incepe sa te domine el... nu poti controla controlul... inconstient, il lasi sa te controleze...
ca si acela care a fugit in pustiu...care ajunge in final sa spuna: am ajuns captiv in pustiu... am vrut sa-l cuceresc si m-a cucerit el pe mine
ei bine... armele sunt intotdeauna naluci... nu ucizi si nu te zdrobesti decat pe tine...
daca as lua-o razna... as scapa, stiu, dar, inca nu am ajuns la acel stadiu, inca mai pretind ca stiu sa controlez controlul
trebuie sa rezist, sa rezist...
nu am nici pentru ce, nici de ce... si atunci totusi, de ce?
pentru ca nu...am dreptul sa nu lupt pentru mine
chiar si daca nu fac nimic, atata timp cat maine dimineatza le ofer ochilor mei, Soarele de afara, cu lumina lui...imi mai permit sa traiesc
pentru Soare, si pentru Mare, si pentru Cer... restul e doar amagire... pe care inca... mi-o permit.
Wednesday, April 9, 2008
aaaaaaaaaaaaaaaaaa
:X:X:X:X mi a luminat toata ziuaaaaaaaaa
:D:D hehe,
o data cu Soarele, Dulciurile, a venit si bucuria:X
nothing more:D
thank you hun >:D<
uneori nu e nevoie de mai mult de un cuvant, pentru a da si a primi viata...
alteori imi doresc sa mor in acele brate...>:D<
:D:D hehe,
o data cu Soarele, Dulciurile, a venit si bucuria:X
nothing more:D
thank you hun >:D<
uneori nu e nevoie de mai mult de un cuvant, pentru a da si a primi viata...
alteori imi doresc sa mor in acele brate...>:D<
doza de dulce
m am trezit fara soare azi... trist
eu fara soare nu sunt...
de cateva zile ma invart in acest culcus fara a-mi gasi un loc confortabil... in mine undeva e sigur... si l stiu unde e, ca mi e prietenul cel mai bun...dar de cateva zile se tot muta...
si ma agaseaza orice, totul... toti oamenii ma enerveaza
aceiasi cu aceleasi probleme...Doamne... move on, faceti ceva, nu ramaneti in ele
dupa ce trece un timp, incep sa cred ca nu vreti, nu vreti, va convine sa va tarati in noroaie, sadism, propriu pentru propriile suferinte...sunteti patetici, macar de-ati recunoaste...eu o fac...
dar m-am saturat sa va recunosc eu si voi sa nu va recunoasteti...
eu am 2 picioare si 2 maini, nu am 100 din fiecare...
imi vreau doza de dulce, da pe ziua de azi...
o ciocolata, inca una, biscuiti cu ciocolata... mult dulce
da, asta e "raul" pe care eu mi-l fac zilnic pentru ca altceva nu am
nu am sursa de "dulce" exterioara mai buna decat dulciurile...:)
si acum divulgarea: "mananci dulciuri, din lipsa de afectiune" da, eu sunt aia...:) daca ar fi sa calculez cati bani am dat pe dulciuri:)) as trai in Fiji acu:)
si daca ar fi sa cantaresc... lipsa de afectiune... as fi cel putin sub pamant
dar... "trebuie sa rezist, sa rezist" ... dulciurile ma salveaza:)), ca eu o fac mental, asta e alta poveste:)
ma indrept spre "doza mea"de dulce:D
later
eu fara soare nu sunt...
de cateva zile ma invart in acest culcus fara a-mi gasi un loc confortabil... in mine undeva e sigur... si l stiu unde e, ca mi e prietenul cel mai bun...dar de cateva zile se tot muta...
si ma agaseaza orice, totul... toti oamenii ma enerveaza
aceiasi cu aceleasi probleme...Doamne... move on, faceti ceva, nu ramaneti in ele
dupa ce trece un timp, incep sa cred ca nu vreti, nu vreti, va convine sa va tarati in noroaie, sadism, propriu pentru propriile suferinte...sunteti patetici, macar de-ati recunoaste...eu o fac...
dar m-am saturat sa va recunosc eu si voi sa nu va recunoasteti...
eu am 2 picioare si 2 maini, nu am 100 din fiecare...
imi vreau doza de dulce, da pe ziua de azi...
o ciocolata, inca una, biscuiti cu ciocolata... mult dulce
da, asta e "raul" pe care eu mi-l fac zilnic pentru ca altceva nu am
nu am sursa de "dulce" exterioara mai buna decat dulciurile...:)
si acum divulgarea: "mananci dulciuri, din lipsa de afectiune" da, eu sunt aia...:) daca ar fi sa calculez cati bani am dat pe dulciuri:)) as trai in Fiji acu:)
si daca ar fi sa cantaresc... lipsa de afectiune... as fi cel putin sub pamant
dar... "trebuie sa rezist, sa rezist" ... dulciurile ma salveaza:)), ca eu o fac mental, asta e alta poveste:)
ma indrept spre "doza mea"de dulce:D
later
Tuesday, April 8, 2008
vreau oameni noi
vreau oameni noi...
m am saturat ...
la fel cum nu mi place sa stau mult intr un loc...ci vreau sa explorez tot timpul , sa cunosc noul, asa... acum m am saturat de aceiasi oameni cu aceleasi probleme... vreau sa cunosc si sa simt suflete noi...
vreau sa "sap" in oameni noi
sa ma lovesc d noi puritati
cu cat cunosti mai bine un om cu atat te apropii mai mult de o despartire de el...asa zicea bine cineva:)
si cel putin eu ... cred ca ma plictisesc... sau poate ca nah daca oamenii raman tot unde sunt ... mai mult timp ma plictisesc sa aud aceleasi lucruri
pentru ca eu sunt intr o continua evolutie... orice gand, orice idee, o macin...scot produse noi... gandesc...poate prea mult
m as opri din gandit... daca as vedea un suflet ce merita a fi simtit... care atunci cand l as vedea... nu m as gandi la contexte situationale, la factori socio-psihologigi...
pur si simplu as simti...
oare imi mai permit?
as vrea sa pot...as vrea sa am pentru ce...
te nasti... inainte sa mor eu? (mai e foarte putin)
si cand am sa mor de tot, probabil am sa te astept pe undeva prin vreun por... de suflet uitat
m am saturat ...
la fel cum nu mi place sa stau mult intr un loc...ci vreau sa explorez tot timpul , sa cunosc noul, asa... acum m am saturat de aceiasi oameni cu aceleasi probleme... vreau sa cunosc si sa simt suflete noi...
vreau sa "sap" in oameni noi
sa ma lovesc d noi puritati
cu cat cunosti mai bine un om cu atat te apropii mai mult de o despartire de el...asa zicea bine cineva:)
si cel putin eu ... cred ca ma plictisesc... sau poate ca nah daca oamenii raman tot unde sunt ... mai mult timp ma plictisesc sa aud aceleasi lucruri
pentru ca eu sunt intr o continua evolutie... orice gand, orice idee, o macin...scot produse noi... gandesc...poate prea mult
m as opri din gandit... daca as vedea un suflet ce merita a fi simtit... care atunci cand l as vedea... nu m as gandi la contexte situationale, la factori socio-psihologigi...
pur si simplu as simti...
oare imi mai permit?
as vrea sa pot...as vrea sa am pentru ce...
te nasti... inainte sa mor eu? (mai e foarte putin)
si cand am sa mor de tot, probabil am sa te astept pe undeva prin vreun por... de suflet uitat
Monday, April 7, 2008
viata e...
vreau sa am si in ce sa o gasesc
sau nu, mai bine zis, in ce forma sa stiu ca pot sa i permit sa existe, astfel incat sa ramana pura, asa cum ar trebuie sa fie ... ea... forma ei, aia prima, aia neatinsa de boala, neucisa
sa vad o mana intinsa, si sa o iau pur si simplu, sa am capacitatea, mintea mea sa aiba capacitatea in momentu ala sa nu se gandeasca ce e in spatele acelei maini intinse, sa simta din start ca e pura... NU NU, mintea mea e indobitocita... trebuie sa te gandesti la context, la interese ascunse
nimeni nu mai e pur in ziua de azi, pana nici tu (eu) nu mai esti
te ai lasat sa mori
vreau sa stiu ca zambetul ala e pur , fir ar al naibii... ca nu urmaresti nimic, ca nu te joci
ca nu esti doar un actor
cum sa mi mai permit sa cred asta?:)
am nevoie de un sufleour... de cineva care sa mi sopteasca viata:)
vrei sa mi fii sufleor? am sa fiu cea mai buna actrita...daca alegi ca tu sa mi soptesti viata...
si am sa ti fiu singura actrita...intr un singur film al nostru...
nu vreau sa fiu un actor social, nu am nevoie de societate... i need soul, i need u to be uman, asa ca n prima forma de viata...
"give me life, for what i ve done" pana nu mai e nimic in mine si n o sa mai aveti din ce sa luati viata...
intotdeauna am o alternativa: carapacea, din care mai ies, doar, sa imprastii...venin...
si viata? unde e? in care carapace?
sau nu, mai bine zis, in ce forma sa stiu ca pot sa i permit sa existe, astfel incat sa ramana pura, asa cum ar trebuie sa fie ... ea... forma ei, aia prima, aia neatinsa de boala, neucisa
sa vad o mana intinsa, si sa o iau pur si simplu, sa am capacitatea, mintea mea sa aiba capacitatea in momentu ala sa nu se gandeasca ce e in spatele acelei maini intinse, sa simta din start ca e pura... NU NU, mintea mea e indobitocita... trebuie sa te gandesti la context, la interese ascunse
nimeni nu mai e pur in ziua de azi, pana nici tu (eu) nu mai esti
te ai lasat sa mori
vreau sa stiu ca zambetul ala e pur , fir ar al naibii... ca nu urmaresti nimic, ca nu te joci
ca nu esti doar un actor
cum sa mi mai permit sa cred asta?:)
am nevoie de un sufleour... de cineva care sa mi sopteasca viata:)
vrei sa mi fii sufleor? am sa fiu cea mai buna actrita...daca alegi ca tu sa mi soptesti viata...
si am sa ti fiu singura actrita...intr un singur film al nostru...
nu vreau sa fiu un actor social, nu am nevoie de societate... i need soul, i need u to be uman, asa ca n prima forma de viata...
"give me life, for what i ve done" pana nu mai e nimic in mine si n o sa mai aveti din ce sa luati viata...
intotdeauna am o alternativa: carapacea, din care mai ies, doar, sa imprastii...venin...
si viata? unde e? in care carapace?
Sunday, April 6, 2008
vreau oameni din actori, nu actori din oameni
oamenii sunt atat de frumosi, pana iti dai seama ca se joaca
ca le place sa joace roluri
de ce mai transmiteti ce transmiteti si de ce va mai transpuneti, va lasati intr-un transparent imaculat sufletul la iveala... si apoi ca sa va aparati , spuneti ca voi, jucati roluri
pai oamenii asta sunt, asta e rolul lor? sa fie actori din oameni?
imi pare rau sa i vad asa
stiu, stiu foarte bine ca lumea in care traim nu ne mai permite sa ne punem sufletul pe tava, pentru ca la capatul ei intotdeauna e un calau...
dar pentru mine, care citandu-ma "sunt un suflet de femeie proasta" (si care poate fac acelasi lucru) e destul de greu atunci cand simt suflete sa accept ca ele se joaca... nu poti sa te joci transpunand c simti in halu` ala... e imposibil
neumanul, nepamantescul, nu poti sa-l joci in roluri
poate ca asta iubesc la tine de fapt... shocul dintre sclipirea din ochii tai si renegarea pe care incerci tu sa o faci, intunericul pe care incerci sa ti-l implantezi in ochi, in buze, pana si in suflet pentru a te apara...de acesti pistolari
e o batalie
stiu
intre a lasa sclipirea sa lumineze suflete, sau a o infunda in intuneric pentru a se "feri"...dar nu uita ea atunci...sa mai lumineze?...damn
i don t know, i cannot understand
de ce nu mai le e permis sufletelor sa fie suflete?
ca le place sa joace roluri
de ce mai transmiteti ce transmiteti si de ce va mai transpuneti, va lasati intr-un transparent imaculat sufletul la iveala... si apoi ca sa va aparati , spuneti ca voi, jucati roluri
pai oamenii asta sunt, asta e rolul lor? sa fie actori din oameni?
imi pare rau sa i vad asa
stiu, stiu foarte bine ca lumea in care traim nu ne mai permite sa ne punem sufletul pe tava, pentru ca la capatul ei intotdeauna e un calau...
dar pentru mine, care citandu-ma "sunt un suflet de femeie proasta" (si care poate fac acelasi lucru) e destul de greu atunci cand simt suflete sa accept ca ele se joaca... nu poti sa te joci transpunand c simti in halu` ala... e imposibil
neumanul, nepamantescul, nu poti sa-l joci in roluri
poate ca asta iubesc la tine de fapt... shocul dintre sclipirea din ochii tai si renegarea pe care incerci tu sa o faci, intunericul pe care incerci sa ti-l implantezi in ochi, in buze, pana si in suflet pentru a te apara...de acesti pistolari
e o batalie
stiu
intre a lasa sclipirea sa lumineze suflete, sau a o infunda in intuneric pentru a se "feri"...dar nu uita ea atunci...sa mai lumineze?...damn
i don t know, i cannot understand
de ce nu mai le e permis sufletelor sa fie suflete?
Friday, April 4, 2008
life
daca nu intri tu-n viata, intra ea in tine:)
cam asa ar suna treaba:)
are o problema viata asta...
la fel cum si oamenii o au...
daca o/ii refuzi se agatza de tine
daca tragi de ea/ei se simt agasati
mi-as fi dorit sa fi murit ieri...
Doamne cat a fost de frumos
si am gasit si acele brate, in care as putea muri...
as fi putut sa mor ieri
dar o mana umana, a intervenit uman, intr-un moment nepamantean si a reusit sa sustraga... sursa posibilei morti...
sens in non sens?:)
cam asa ar suna treaba:)
are o problema viata asta...
la fel cum si oamenii o au...
daca o/ii refuzi se agatza de tine
daca tragi de ea/ei se simt agasati
mi-as fi dorit sa fi murit ieri...
Doamne cat a fost de frumos
si am gasit si acele brate, in care as putea muri...
as fi putut sa mor ieri
dar o mana umana, a intervenit uman, intr-un moment nepamantean si a reusit sa sustraga... sursa posibilei morti...
sens in non sens?:)
Sens in Non Sens... last night
candva am sters acest blog
mare prostie am facut...
revenind
niciodata nu stii, in plin refuz al vietii, unde, cand, si mai ales cum poti sa vibrezi...
sa-ti mai amintesti de un suflet pe care l-ai anesteziat, pentru a "trai"
aseara mi-am amintit ce inseamna sa iubesc... mai corect e: cum e sa fi iubit... (eu)
amneziile sufletelor se platesc cu lacrimi, sunt singurele lucruri pe care ele le mai pot face...
de ce ne transpunem daca jucam jocuri?
actori sociali...mi-a umplut scoala capul cu aceasta sintagma... eu sunt un actor social, tu esti un actor social, noi suntem cei mai buni actori sociali... care plang... mai plang, din cand in cand...
cand tu-ti refuzi orice forma de contact cu viata, ea mai trage de tine, mai crede ca poate sa te mai prinda in anumite situatii, pentru a te prinde in niste gheare otravite... ei, bine, stii ca eu te las sa crezi, sa speri, ca ai putea...:)
muzica e ....aici urmeaza spatiu gol pentru ca nu sunt cuvinte pentru a exprima ce e muzica...
intreb iar: de ce ne transpunem, daca ne jucam jocuri?
am murit aseara... traind...
oare are sens sa notez in cuvinte tot ce am simtit eu aseara? vor ramane doar in mine...
oricat de mult as iubi cuvintele si mi-as dori ca ceea ce s-a intamplat aseara sa ramana forever undeva...singurul forever e ... sufletul meu:)
eu nu iubesc... dar mi-am reamintit, ca stiam s-o fac candva... multumesc...:) cui trebuie sa-i multumesc pentru asta...
a fost mirific...
thanks God... si Cerului si Marii... si ... Sufletelor... niciodata oamenilor...
mare prostie am facut...
revenind
niciodata nu stii, in plin refuz al vietii, unde, cand, si mai ales cum poti sa vibrezi...
sa-ti mai amintesti de un suflet pe care l-ai anesteziat, pentru a "trai"
aseara mi-am amintit ce inseamna sa iubesc... mai corect e: cum e sa fi iubit... (eu)
amneziile sufletelor se platesc cu lacrimi, sunt singurele lucruri pe care ele le mai pot face...
de ce ne transpunem daca jucam jocuri?
actori sociali...mi-a umplut scoala capul cu aceasta sintagma... eu sunt un actor social, tu esti un actor social, noi suntem cei mai buni actori sociali... care plang... mai plang, din cand in cand...
cand tu-ti refuzi orice forma de contact cu viata, ea mai trage de tine, mai crede ca poate sa te mai prinda in anumite situatii, pentru a te prinde in niste gheare otravite... ei, bine, stii ca eu te las sa crezi, sa speri, ca ai putea...:)
muzica e ....aici urmeaza spatiu gol pentru ca nu sunt cuvinte pentru a exprima ce e muzica...
intreb iar: de ce ne transpunem, daca ne jucam jocuri?
am murit aseara... traind...
oare are sens sa notez in cuvinte tot ce am simtit eu aseara? vor ramane doar in mine...
oricat de mult as iubi cuvintele si mi-as dori ca ceea ce s-a intamplat aseara sa ramana forever undeva...singurul forever e ... sufletul meu:)
eu nu iubesc... dar mi-am reamintit, ca stiam s-o fac candva... multumesc...:) cui trebuie sa-i multumesc pentru asta...
a fost mirific...
thanks God... si Cerului si Marii... si ... Sufletelor... niciodata oamenilor...
Subscribe to:
Posts (Atom)
