de ce?

Nu sunt o gara in care trenurile se opresc cand vor ele.
Asta nu inteleg oamenii. Ce e odata plecat e bun plecat. Ce efect credeti ca puteti produce, daca apareti dupa juma` de an spunand ca ah, ati uitat, vi-a scapat gara, cu niste scuze lamentabile, credeti voi, jmecherii de voi, ca totu se sterge, ce mai trenu se intoarce iar prin aceiasi gara, o sa opreasca acum. Dar poate nu mai e gara? V-ati intrebat vreodata, daca gara asta nu se satura sa tot astepte sa treaca trenurile, sa se opreasca, sa mearga mai departe, sa ajunga, in gara asta?
La dracu, timpul, trece el si peste gara, chiar daca trenurile pot fi mereu altele. Ele-si stiu traseele lor, si stiu ca vor opri in aceleasi gari, dar daca, mergand pe unul din traseele astea... ajungi intr-un loc in care gara nu mai e? Pur si simplu refuza sa mai joace rolul de gara, si vrea sa-si faca propriul traseu, fara sa mai fie calcata in picioare de niste roti care fac niste zgomote insuportabile?
Atat stiti sa faceti si voi oamenii: gura. Sa cereti scuze auzi. Ah! Scuza-ma ca ti-am trecut cu o roata peste fata, nu-i panica, vin data viitoare si o intru in gara fara sa-ti mai fac asta. Bullshit!!!
La ce bun ca toti oamenii care m-au calcat pa nervi, se intorc la un moment dat sa-ti spuna nonsalant, imi pare rau, eram praf atunci nu aveam cum sa vad eu tralalala... Daca n-ai fost atunci cand eu vedeam prin tine, cand simteam ce esti si ce nu poti fi, cum as putea sa te mai vad acum, cand tu ai fost cel care m-ai orbit?
you left me empty and blind, and after ages I am the one who's supposed 2 still see?
bleah. mi-e sila. si acu ma intreb de ce nu mai pot sta langa oameni chiar daca tin la ei? ma intreb ce extraterestru am devenit de nu mai pot sa strig dupa oamenii care pleaca, dupa care desi daca plecarea lor doare, nu misc un deget sa-i aduc inapoi? am devenit imuna la oameni. si d-asta nu pot sa va permit sa reveniti cand credeti voi ca e bine pentru voi, subliniez pentru voi. ca voi cei care nu v-ati gandit la ceilalti, atunci cand ei se gandeau la voi, sigur nu va intoarceti voi la aceia pentru ei, ca vai Doamne fraierii de ei au vazut cine stie ce in voi candva, ci veniti din egoism, sa vedeti daca nu mai e vreo raza din soarele care stralucea candva asupra voastra! nu mai vad nimic in voi. atunci cand vedeam, voi va permiteati sa va credeti intangibili, voi stiati ce sunteti, de ce reveniti atunci? de ce acum nu mai sunteti la fel de siguri pe voi?
Imi voi asuma mereu vina faptului ca am vazut mereu prea mult unde nu a fost cazul. Dar asta nu va da voua dreptul sa veniti sa va cereti ce doar eu am vazut. Daca nu stiti ce sunteti, nu veniti la mine, nu mai sunt nici eu ce am fost. Nu voi mai fi niciodata. Blessinguri sa cereti de la ai vostri. Eu nu vi le dau. Pentru mine nu inseamna nimic sa va intoarceti cu cenusa-n cap dupa 1000 de ani. Timpu s-a scurs, eu am imbatranit, cerintele mele nu mai sunt aceleasi, triez oamenii mai bine decat o combina graul vara. Mi-e sila si sunt satula. Stati naibii pa curu' vostru, mie mi-e bine asa. Eu m-am crescut si m-am suportat singura, indiferent unde am ajuns. Asa sa faceti si voi. Alexandra a murit pentru fiecare din voi, in care din inconstienta si sange-n vene ati plecat.
Vreau un om care sa traiasca senzatiile mele in prezentul asta. Si pentru mine si pentru acea persoana. Exista asa ceva? Exista varianta in care eu sa nu-mi traiesc prezentul si ceilalti sa-l traiasca ca pe un viitor trecut?