ma trezesc, nu vreau sa-mi sune telefonu`, nu vreau sa-mi deschid ochii, nu vreau sa-mi aud vocea spunand in sictir "alo", vreau sa dorm, pana maine, pana joi, pana sambata, o luna, 2 ani, juma` de viata, si cealalta jumate sa fiu in Fiji...
ganduri negre imi umbresc dimineata. care dimineata, ca e dupa-masa. ei, ce sa-i faci, viata mea e un haos, fara un inceput si fara sfarsit, cu puncte de sprijin, iluzoriu create, pentru cica a supravietui.
nu stiu ce sa ascult, capul imi vajaie de ganduri macabre, starea-mi incetineste, lentoarea e stapana membrelor mele... si nu-mi vin decat vijelii de ganduri, pe care le-as ucide, impreuna cu tine.
privesc in jurul meu cum ma afund o data cu groapa pe care mainile mele nu incetinesc sa o sape. inlauntrul ei cad, incet, incet, pana cand voi atinge strafundul, pana unde nimic nu ma va mai scoate d'acolo. probabil asta vreau.
nimic nu ma poate mobiliza. nu vreau sa ma mobilizeze nimic. stiu bine ca nu am pentru ce, stiu ca asta e o lupta inutila cu iluziile. stiu ca am reajuns unde am mai fost si mi-am jurat ca nu voi mai fi, si uite-ma... here i go again.
ma urasc, pe mine, pe tine si toata gasca de oameni...
simt cum in perioada asta viata mea si alegerile pe care trebuie sa le fac depind de un fir de ata, daca nu ma misc repede putin la stanga sau la dreapta, risc sa raman pe loc pentru totdeauna, si desi fiind constienta d'asta...nimic, nimic nu-mi porneste membrele... ele stiu inca mai bine decat mine ca n-au pentru ce. eu ma mai avant in iluzii. ma mai imprietenesc cu una cu doua, si uit, imi place sa uit, ca de fapt nu exista nimic. si bang, dau cu capu' si-mi jur iar a unshpea mia oara, ca n-o voi mai face niciodata. sa dai crezare cuiva in ceva e cea mai mare prostie pe care o pot face. tu nu existi, eu nu exist. Thank God, music still is!
nu vreau sa pomenesc cuvantul bombastic, care ma asteapta peste cateva luni si eu il astept moarta fiind...
nu pot... le comand membrelor mele sa se miste...si refuza orice participare la acest complot.
disappointment iz a bitch. u r a bitch.
eh si pentru ca intotdeauna trebuie sa separ ce e bine de ce e rau, inchei cu-n zambet:) thank u
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
Mi-a plăcut acest articol. Chiar dacă exprimă dezamăgire, e încărcat cu emoţie şi sinceritate şi te face să simţi, ceea ce e una dintre cele mai frumoase experienţe ale omului.
Nu pot decât să răspund cu versiunea mea mai light la acest feeling pe care îl trăieşti tu acum: http://ce-simti.blogspot.com/2008/10/goal-de-uic-plin-cu-scrum.html
Bucură-te că simţi, chiar dacă simţi dezamăgire, e primul pas spre un drum mult mai frumos pe care poţi să-l alegi.
Da, ai dreptate Mihai, dar e putin ciudat sa te bucuri ca simti, doar ca simti, chiar daca e bine sau rau, chiar daca una-ti usuca simturile, iar alta te ridica la cer...trebuie sa te bucuri ca om ca simti. E ca si cum, eh lasa ca daca nu e bine asa, numai mai rau poate sa fie si tot o fi cumva. E vorba despre a simti. Nu pot sa ma bucur ca simt, chiar daca-mi vine sa ma urc pe pereti, doar pentru ca am capacitatea sa simt. Toate fiintele umane au capacitatea asta. Eu nu pot sa ma bucur, acum de suferinta mea. Si da, eu pot sa-mi aleg drumul, dar momentan nu vreau. Nu vreau sa vad experiente inaltatoare din suferinte. M-am saturat de jocurile astea dubioase si fara sens ale vietii. Nu, sunt dezamagita si vreau sa-mi permit sa urlu cat pot ca nu mai suport.
Post a Comment