Wednesday, March 11, 2009

dragostea-i desparte pe oameni, suferinta ii apropie

si asta inseamna ipocrizenie
asta inseamna inconstanta.
asta inseamna sa fii uman?
cu cat te apropii mai mult de o persoana cu atat te apropii mai mult de o despartire de aceea persoana. ceva de genu zicea Cioran. bun, si atunci la ce bun contactul uman? la ce bun intrandul in mintea celorlalti, in sufletele lor?
eu il sustin total pe Cioran. sunt prea putini oamenii care sa fie capabili sa mentina ceea ce creeaza, chiar daca e frumos. si in general, noi suntem facuti pentru a distruge ce e frumos. parca am fi niste tancuri, cu armele indreptate spre propriile vieti.
oricat de mult tindem, unii din noi dupa ceilalti, eu cred, ca nu facem decat sa ne indepartam voit de noi insine. niciodata n-ai sa gasesti in exteriorul tau, ce poti si exista in tine, dar refuzi sa vezi, doar esti om.
pentru mine singuratea e o prietena foarte buna. una care nu ma tradeaza niciodata, una care niciodata nu dispare, chiar daca eu aleg sa fiu in preajma oamenilor. acel lucru e fals. faptul de a fi mereu impreuna cu ea, e un adevar, pentru mine. si de multe ori nu pot sa-i inteleg pe oamenii care tanjesc, si tanjesc, si incearca sa se prinda cu toate degetele si mainile de cei din jurul lor. de ce? va e atat de greu sa va priviti in oglinda, si sa realizati ca sunteti doar unul? e insuportabil gandul asta?
pentru mine, e binele suprem:) Eu cu mine. pentru voi asta poate suna egoism, pentru ca habar nu aveti cine sunteti, si crezand ca in preajma celorlalti sunteti voi insiva, ca asa va puteti exprima cine sunteti voi:) cum? cum daca nu va acceptati ca fiinte singulare?
ceilalti nu-ti dau contur, ci te invalmasesc, te fac sa apartii dintr-un ceva. care nu e un tot. tu esti un tot ca o fiinta.
eu cu mine, suntem un adevar, eu cu voi e o falsitate, pe care voi, habar nu aveti s-o simtiti:) pentru ca sunteti atat de obisnuiti ca oamenii sa fie in jurul vostru... ipocrizenie
treziti-va o data!!! si uitati-va intr-o dimineatza in oglinda, si afirmati: asta sunt eu! si tot ce sunt eu, iubesc! :)
daca nu m-as fi avut pe mine, n-as fi fost niciodata nimic.
ah si btw, toata dragostea aia a voastra pe care cica o dati celor din jurul vostru, si care ar trebui sa v-o daruiti voua prima oara, e o mare dovada de egoism. nimeni nu e atat de altruist incat sa iubeasca un mapamond, da sa nu se suporte pe el insusi.
out

3 comments:

Mihai Rus said...

Corect - nu poţi iubi dacă nu te iubeşti pe tine.
Corect - suntem singuri, oricât ne-am minţi sau ne-ar minţi alte persoane. Dacă înţelegi această realitate şi eşti împăcat cu ea, aşa cum pare a fi Alex, atunci eşti complet.

... şi totuşi nu există comparaţie pentru fericirea de a împărtăşi. Într-un univers singuratic, chiar dacă există fericire, pur şi simplu nu se compară. Păcat că fericirea împărtăşită nu ţine niciodată prea mult. mMerită însă să te bucuri de ea!

Alex, înţeleg perfect uşoara tentă de dezgust. Nici eu nu am putut să înţeleg vreodată oamenii cărora le e groază şi să meargă după pâine singuri. Pur şi simplu sunt diferiţi, dar nu cred că cineva e mai bun sau mai rău. Nu există etalon pentru a trage astfel de concluzii Fiecare trăieşte cum vrea.

Însă e clar - cel mai mare rău pe care ţi-l poţi face e să duci o viaţă în care să fii dezamăgit de tine. Trebuie să recunoşti ce nu eşti, ce nu poţi să fii, ce nu merită să fii şi să începi să cauţi ce vrei să fii. Dacă totul ar fi atât de simplu.....

Altcum said...

totul e simplu Mihai:)
numai noua oamenilor ne place sa le sucim si sa le invartim... ne place sa fim "complicati"
adevarat fiecare traieste cum vrea. si asa cum eu mi-am ales propriul mod si-mi e bine asa, si vad in exterior cum ceilalti si-l aleg pe al lor, si vad cum le face rau, pot sa ma gandesc in sinea mea, ca nu e ok, pot sa judec asta... :)
am ajuns intr-un punct in care prea putin imi pasa...de cum vad ceilalti, tzipetele mele, reclamatiile mele. atata timp cat le gandesc, fac parte din mine.
eu sunt cine sunt si eu ma bucur de asta:) in rest ma intereseaza prea putin.
daca oamenii se iubesc sau nu pe ei, daca fac ceva pt ei sau nu... it s their own way, as i got mine and i can handle it:)
ah si despre sharuit-ul fericirii:) mie experientele mele mi-au aratat ca nimic nu se compara cu un strigat din adancul sufletului tau de bucurie, neimpartit cu nimeni. altii il pot numi egoism, eu il numesc ca fiind singurul lucru care vine din mine, si nu pot sa fiu ipocrita sa zic: da mai, ma simt asa pentru ca si tu simti asa etc. nu atata timp cat eu simt in mine.

alex2stf said...

in clipa asta ascult Nirvana. Stii cum mi se pare postarea ta? Smells like teen spirit! Adica e de bine!