suflet in mocirla

daca mi-as scoate sangele din vene, oare ar durea mai putin?
daca m-as intepa singura si as vedea cum tasneste, cum se scurge, cum eu ma scurg, in rosul ala puternic, cum devin fada in ochii mei, mi-ar fi mai bine?
as avea oare dovada in fata ochilor, a ceea ce sunt? as pricepe atunci cine sunt?
doare atat de tare nimicul, incat mi-as scoate sangele din vene, ca sa vad cu propii-mi ochi, cum e sa fii gol. m-am saturat doar sa o simt, sa simt o mare goliciune care-mi invadeaza si-mi inchiriaza corpul, vreau sa o vad, vreau sa o privesc in ochi, s-o scuip impreuna cu toti aia care au alcatuit-o si sa o strapung cu un cutit, sa o vad cum se stinge...goliciunea.
nu mai vad sensul nici macar al cuvintelor astora, dar totusi mai scriu...daca nu mai am nici asta nici muzica... atunci am murit cu adevarat. momentan astea 2 ma mai tin asa suspendata in fadul aer al omenirii
gunoaie...din asta e formata omenirea. si eu si voi, resturile, suntem niste gunoaie, care umplem omenirea. unde sunt geniile, unde sunt oamenii? nu trebuie sa fii geniu, om??? om ma, om trebuie sa fii.
nimeni nu e om. eu nu sunt om. sunt o pramatie. doar ca eu o recunosc. voua va place sa o ardeti mari oameni, in corpul unor pramatii. eu sunt nimicul meu, voi sunteti nimicul celor din jurul vostru.
mi-e sila. de cate ori s-o mai repet?
te urasc. te urasc. te urasc. te urasc. te urasc. te urasc. te urasc. te urasc. PRICEPI???
ti-as scoate sufletul si ti l-as plimba printre ochii aia mincinosi. tu oricum iti bati joc de el cum poti si cand poti, si d-al tau si de al meu si de al altora nu-mi pasa. mi l-as atasa mie, ca sa-mi fie mereu sclav. sa te doara golul sufletului tau, si in mine sa intregeasca golul pe care l-ai facut tu-n sufletul meu, sufletul tau furat de mine, acum:)) n-ar fi fair? mie asa mi s-ar parea. doar ca nu am chef acum sa cheltuiesc atata energie pe ceva nesemnificativ, care are simplu un nume.
macar daca ai fi cineva. d-asta o iau razna. esti un nimeni, pe care eu l-am facut un tot. cu proprii-mi ochi, maini, suflet. tu nu erai nimic mai mult decat un comun dintr-un sir dintre gunoaiele astea. eu te-am ridicat din ei, iar tu ai ales, ca e mai bine printre gunoaie:) marfa:)
aveam eu o vorba mai demult, cu gunoaiele si mocirla... gen n-ai cum sa le scoti d-acolo pentru ca gunoaiele din mocirla vin si acolo raman mereu, improptite in mocirla. ti-am pus aripile mele, in zambetul tau, mi le-ai terfelit si le-ai facut negre in aceiasi mocirla in care esti. NU. I don`t belong there. I`m a soul with feelings that accepts this and doesn t accept for 1 second to live in mudd. I`m clean. Your soul is dirty. But, you know what, I don`t have to live with it, you wake up every mornin and you lie yourself of what great you are and what such a beautiful another day began. Mi-e sila. Inca o data.
La revedere, suflete cuprins in mocirla.