universul meu s-a prabusit azi

eu n-am existat niciodata, a existat doar o imagine egoista, care a incercat sa faca tot ce a vrut din oamenii din jur, atata timp cat personaju real si principal, care a existat inaintea imaginii n-a gasit niciodata intr-un om ceea ce putea s-o intregeasca, s-o faca reala. realul a ajutat la procreerea golului imaginar, transformat formal intr-o persoana egoista.
eu n-am existat niciodata. nici nu mi-am dorit sa exist vreodata, nu cu asemenea animale-n jur care se pretind a fi oameni. nu mi-am vandut sufletul diavolului, dar mi-am distrus credintele.
universul meu nu are culoare, nu a avut niciodata, decat farame luate de mine, extrase, prin egoism, dimprejurul atat de gol, din care doar atata mai puteai extrage: egoism.
travaliul iubirii oamenilor si de a-ti darui ultima vibratie pentru ei m-a transformat in ceea ce sunt acum. un om egoist. ex-altruist. cum suna asta?:))
propria-mi goliciune doare.
normal ca am devenit o egoista, daca eu in tot ceea ce pot vedea, vad radacini, retine, e ca si cum pielea n-ar exista, eu nu vad decat ce e dedesubtul invelisurilor... si cand simti tripurile astea, din moment ce tu-n mintea ta bolnava crezi ca pot exista toate vibe-urile astea, normal, ca-ti doresti sa atingi lucrurile astea, normal ca vrei sa fie adevarat, normal ca daca doar tu poti sa le simti (stiu ca e asa!) iti doresti sa fii tu cel ce le poate avea.
nimeni nu va va privi pe nici unul dintre voi, cum pot eu sa o fac, simt. e ca si cum n-as avea un propriu corp si-o inima proprie, sunt compusa din toti si voi toate.
alexandra n-a existat niciodata. au existat doar vibe-urile voastre care o formeaza. si cand rand pe rand vibe-urile astea s-au dovenit a fi nimic din ceea ce ochii-mi vedeau si sufletul-mi simtea...alexandra nu era nimic, decat un ghem egoist de atze.
ma tot laudam saptamana trecuta ca nu simt sa caut pe nimeni, nu simt sa-i caut pe oamenii care-i stiu de mult timp, nu simt sa-i caut pe cei care sunt langa mine, simteam sa caut doar ce doare, sa-mi calc in propriul foc, sa-mi sfaraie sub picioare...NU SIMT NIMIC. decat din egoism:))
e cea mai mare descoperire/marturie pe care as fi putut s-o fac. eu nu simt nimic fata de voi, decat dintr-un egoism propriu, creat, ca forma de aparare impotriva nesufletelor, nevibe-urilor, neoamenilor, nenimicurilor.
da, imi accept creatia-mi proprie, dar daca n-ati fi fost nici unul dintre voi, n-as fi ajuns aici.
la 18 ani, a murit tot altruismul care a existat vreodata in mine.
nu mi-e rusine sa afirm ca nu am nicio culoare. sunt mandra ca sunt egoista, pentru ca nici unul dintre voi nu meritati sa fiti simtiti asa cum eu o pot face. da, oricat de dur ar suna, asta consider ca meritati: egoism.
nu exista nimic: oameni, feelinguri, exista doar suprafata, neoameni, si batai ieftine de joc. refuz, asa cum am refuzat intotdeauna sa fac parte din ele. d-aia va ofer ceea ce cred eu ca meritati: egoism. si da, asta sunt, si sunt mandra ca sunt eu, asa cum sunt.

mi-e sila.
am propria-mi goliciune, voi nu aveti nici macar atat, decat niste euri pe care credeti ca le posedati. nu aveti nimic, decat false masti, dar e jocul vostru, cu finalul vostru, din care eu refuz sa fac parte.

"Nu contati pe mine"
eu n-am contat niciodata pe voi, remember?
eu sunt o egoista:)

totul din dragoste pentru voi!

cu drag, din egoism.