Monday, January 12, 2009

who finds the kid in me?

m-am saturat sa fiu om matur
m-am saturat de responsabilitati
m-am sa saturat sa tot uit copilul din mine
m-am saturat sa nu-mi permit sa fi fost vreodata copil
m-am saturat
unde esti tu cel care-mi simte sau recreeaza copilul nepermis din mine?
cand m-am nascut, eu, am plans 3 ani... ca dovada a marii bucurii ca am ajuns si eu printre pamantenii astia dragutzi, cu mult lapte, plimbari si muzica, m-au facut parintii, sa ma opresc intr-un final, prea tarziu, copilului nu-i fusese permis sa fie copil, inca de la nastere
apoi a fost simplu, travaliul, demonstrarii unui cineva in devenirea...cui? pentru cine?
as fi vrut sa fiu copil. as fi vrut sa-mi pot aminti vreodata de mine, ca am fost copil
acum refuz, nu mai vreau maturitate, vreau sa fug de responsabiliti, de credinte, vreau un nou real, pe care sa-l ating
vreau sa simt ca exista copilul din mine... vreau sa simt ca un copil, vreau sa am incredere ca un copil, vreau sa intind mana si sa fie cald si ocrotitor, si sa nu doara, vreau ca exteriorul meu sa fie intocmai proiectiei mele interioare, pentru ca altceva nu exista
vreau sa existu, tu, cel care ai capacitatea tuturor simtamintelor tale, de a-mi simti copilul nepermis...
vreau sa ma inveti sa rad ca un copil, vreau sa-mi dai increderea mainii bune, a ochilor care nu mint, a inimii care e buna, a bratelor care protejeaza, a ta...ca existi pentru a vedea copilul din mine
dar, daca nu-l vad nici eu acest copil din mine? cum ai putea sa-l vezi tu, fiindu-mi exterior mie?
cum pot eu sa exist pentru voi, pentru a crede in voi mai mult decat o faceti sau ati facut-o voi vreodata? si mie...nu sa va incredeti mai mult decat mine, eu stiu cine sunt...ci doar sa palpaiti acolo constant cu o intensitate, care adaugata la cea din mine, sa creeze o sclipire nemaivazuta, nemaisimtita, sa simt, ca pamantul se invarte mai repede prin sclipirea asta, ca viata e mai calda, prin tu si eu, prin lumina noastra...
dar pamantul moare, intensitatea mea moare, iar a ta n-a existat niciodata.
mi-as dori sa fi existat.
mi-as dori sa nu va simt asa cum v-ati simtit intotdeauna.
gol. goliciune. gol
preumblari de oameni, lipsa de suflete, telefoane, voci, masini, zapada, euri, nimicuri, nonsensuri
mai ramane muzica... si eu
mereul eu
mereu ne-tu-ul
si, totusi? copilul din mine? unde e?

maturitatea nu te face sa atinge ceruri, doar ochii si puritatea de suflet de copil te duce pe piscuri, doar ca maturitatea te coboara si nu te mai lasa sa ajungi niciodata atat de sus pe cat ai fost, copil

de ce tu si de ce acum?

eu nu mi-am permis sa fiu copil, niciodata

pe data viitoare

No comments: