Sens in Non Sens... last night

candva am sters acest blog
mare prostie am facut...

revenind

niciodata nu stii, in plin refuz al vietii, unde, cand, si mai ales cum poti sa vibrezi...
sa-ti mai amintesti de un suflet pe care l-ai anesteziat, pentru a "trai"
aseara mi-am amintit ce inseamna sa iubesc... mai corect e: cum e sa fi iubit... (eu)
amneziile sufletelor se platesc cu lacrimi, sunt singurele lucruri pe care ele le mai pot face...
de ce ne transpunem daca jucam jocuri?
actori sociali...mi-a umplut scoala capul cu aceasta sintagma... eu sunt un actor social, tu esti un actor social, noi suntem cei mai buni actori sociali... care plang... mai plang, din cand in cand...
cand tu-ti refuzi orice forma de contact cu viata, ea mai trage de tine, mai crede ca poate sa te mai prinda in anumite situatii, pentru a te prinde in niste gheare otravite... ei, bine, stii ca eu te las sa crezi, sa speri, ca ai putea...:)
muzica e ....aici urmeaza spatiu gol pentru ca nu sunt cuvinte pentru a exprima ce e muzica...
intreb iar: de ce ne transpunem, daca ne jucam jocuri?

am murit aseara... traind...
oare are sens sa notez in cuvinte tot ce am simtit eu aseara? vor ramane doar in mine...
oricat de mult as iubi cuvintele si mi-as dori ca ceea ce s-a intamplat aseara sa ramana forever undeva...singurul forever e ... sufletul meu:)

eu nu iubesc... dar mi-am reamintit, ca stiam s-o fac candva... multumesc...:) cui trebuie sa-i multumesc pentru asta...

a fost mirific...

thanks God... si Cerului si Marii... si ... Sufletelor... niciodata oamenilor...